Ion S. Antoniu (n. 27 august 1905, Roman – d. 10 martie 1987, București) a fost un inginer român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române din 1963, filatelist.
Biografie După absolvirea cursurilor Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, în 1923 s-a înscris la Școala Politehnică din București, Secția Electromecanică, pe care a absolvit-o în anul 1928Rusu, 2003. A studiat în Franța, în anul 1929 devenind inginer electrician, diplomat al Școlii Superioare de Electricitate din ParisTihon&Neculai, 2012, p.33. În iulie 1930 este angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București. În anul 1948 și-a susținut, la Școala Politehnică din București, teza de doctorat: „Étude du fonctionnement des appareils de mesure dans un régime déformant”. A desfășurat o muncă didactică, începută în 1941 la Politehnica din Timișoara, prin suplinirea cursului de centrale electrice, transmitere și distribuire a energiei electrice, și continuată la Politehnica din București, la Catedra de Măsuri electrice (din 1945): șef de lucrări (1946), conferențiar (1950), profesor (1953-1972); șef de catedră (1963-1972); decan al Facultății de Energetică și Electrotehnică (1956-1957). Întocmește numeroase proiecte în domeniu; împreună cu profesorul inginer Al Popescu și inginerul S. Vasilache a întocmit anteproiectul Laboratorului Central de Electricitate, devenit mai târziu Institutul de Cercetări și Proiectări Electrotehnice. În anul 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1965, director al Centrului de Cercetări și Producție a aparaturii științifice al Academiei Române. În anul 1984 este numit președinte al Comitetului Național de organizare a Conferinței Naționale de Electrotehnică și Electroenergetică.
Distincții A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 20.
Lucrări publicate Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate. Manual practic, București, Editura Tehnică, 1944, 97 p. Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate. Lucrare premiată de Academia Română, Ediția a 2-a revăzută și adăugită, București, Tipografia Gorjan, 1948, 132 p. Chestiuni speciale de electrotehnică, București, Editura Academiei, 1956, 730 p. Îndrumar la cursul Bazele teoretice ale electrotehnicii, București, Litografia învățământului, 1957, 123 p. Aparate de măsurat și măsurări electrice uzuale. Edițiile a 2-a și a 3-a revăzute și adăugite, București, Editura Tehnică, 1962, 1969, 180 p., 235 p. Bazele electrotehnicii, Vol. 1-2, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1974, 627 p. Calculul matricial și tensorial in electrotehnică - Ed.Tehnică , 1962 , cod 81 196 169 221
Premii Medalia de aur pentru primul aparat care măsoară puterile active, reactive și deformante - numit PQD-metru; în 1968 la Târgul internațional de la Nüremberg. Invenția a fost patentată în S.U.A., Marea Britanie, Elveția, Franța. Note
Bibliografie Membrii Academiei Române 1866/2003. Dicționar. Rusu, Dorina N., Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, București, 2003 Personalități romașcane, Mihaela Tihon, Marius Neculai, Colecția Studia Et Documenta - No. 23, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman'', Ed. Serafica, 2013, p. 74-75, ISBN 9786068092611 Legături externe
Categorie:Nașteri în 1905 Categorie:Nașteri pe 27 august Categorie:Decese în 1987 Categorie:Decese pe 10 martie Categorie:Ingineri români Categorie:Electrotehnicieni români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Oameni din Roman Categorie:Oameni de știință români din secolul al XX-lea