Ion Creangă () a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.

Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.

Un preot ortodox român caterisit, cu un stil de viață neconvențional, Creangă a avut un impact timpuriu ca educator inovator și autor de manuale, în timp ce urma o scurtă carieră în politica naționalistă cu Fracțiunea Liberă și Independentă. Debutul său literar a venit târziu în viață, urmând îndeaproape începutul prieteniei sale strânse cu poetul național român Mihai Eminescu și afilierea lor comună cu influenta societate literară conservatoare Junimea. Deși văzut cu rezervă de mulți dintre colegii săi de acolo și apreciat în primul rând pentru înregistrările sale de tradiție orală, Creangă a contribuit la propagarea ghidurilor culturale ale grupului într-o formă accesibilă.

Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o serie de instituții atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea se numără clădirea Bojdeuca din Iași, care, în 1918, a fost deschisă ca prima casă memorială din România. Între descendenții săi direcți se numără Horia Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte din perioada interbelică.

Biografie

Familia și alte informații generale Ion Creangă s-a născut la Humulești în Principatul Moldovei, fost sat care de atunci a fost încorporat în orașul Târgu Neamț, fiul negustorului ortodox Ștefan a Petrei Ciubotariul și al soției sale Smaranda.Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent , Editura Minerva, București, 1986, p. 477; Vianu, Scriitori români , Editura Minerva, București, 1970–1971 Vol. II, p. 206–207  Zona sa natală, învecinată cu zone puternic împădurite,Călinescu, p. 477 se afla la poalele Carpaților Orientali și era inclusă în ceea ce era atunci Principatul Moldovei. Populația regiunii înconjurătoare păstra un mod de viață arhaic, dominat de păstorit, producția de textile și ocupațiile conexeCălinescu, p. 477, 488; Djuvara, Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, București, 199 p. 226–227, 244  și era remarcată pentru păstrarea formelor mai vechi de folclor local.Călinescu, p. 477, 517, 974–975  O altă caracteristică a zonei, care a lăsat o impresie asupra istoriei familiei lui Creangă, a fost legată de practica transhumanței și de legăturile dintre comunitățile etnice românești de pe ambele părți ale munților, în Moldova și Transilvania: pe partea sa maternă, scriitor descendent din țărani din Maramureș,Călinescu, p. 477. Vezi și Vianu, Vol. II, p. 206  în timp ce, potrivit istoricului literar George Călinescu, originea tatălui său poate să fi fost mai la sud-vest, în Transilvania propriu-zisă.

Familia ajunsese într-o poziție semnificativă în cadrul comunității lor: Ștefan a Petrei făcuse un venit constant din comerțul său itinerant cu lână, în timp ce soția sa era descendentă a Creangășilor din Pipirig, o familie de lideri ai comunității. Printre membrii acesteia din urmă s-au numărat Mitropolitul Moldovei Iacob Stamati , precum și tatăl Smarandei, Vornic David, și unchiul ei Ciubuc Clopotarul, călugăr la Mănăstirea Neamț.Călinescu, p. 477, 478  Mândră de această tradiție, ea a fost cea care a insistat ca fiul ei să urmeze o carieră în Biserică.Călinescu, p. 477, 478; Vianu, Vol. II, p. 206–207 Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837."Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului... O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.

Imprecizia atinge și alte aspecte ale vieții sale de familie: observând conflictele de date rezultate, Călinescu a decis că nu este posibil ca cineva să știe dacă părinții scriitorului erau căsătoriți (și, dacă da, dacă sunt la prima căsătorie), nici câți copii au avut împreună cu exactitate.Călinescu, p. 478 Afirmația acceptată de cercetători este - Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro

Într-o perioadă în care numele de familie nu erau obligatorii din punct de vedere legal, iar oamenii erau cunoscuți în primul rând prin diverse porecle și patronimice, băiatul era cunoscut comunității sub numele de Nică , un hipocorism format din Ion sau, mai formal, ca Nică al lui Ștefan a Petrei . Nică de Ștefan de Petru”, ocazional Nic-a lui Ștefan a Petrei .Călinescu, p. 477; Vianu, Vol. II, p. 206

Copilărie, tinerețe și hirotonire Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 s-a născut fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

În 1866, participă la insurecția ce urmărea scoaterea Moldovei din Principatele Unite. Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice, iar anti-unioniști moldoveni au găsit momentul prielnic pentru a acționa. Aceștia doreau să-l facă domn al Moldovei independente pe Nicolae Rosetti-Roznovanu. Mitropolitul Calinic i-a binecuvântat pe insurecționiști, a fost semnat actul de independență a Moldovei și, cu crucea în mână, a pornit în fruntea răsculaților. Printre răsculați, spune George Călinescu, se afla diaconul Ion Creangă, alături de prietenul său, diaconul Ienăchescu. Creangă ar fi îndemnat și el mulțimea cu talentul său oratoric. Autoritățile solicită sprijinul armatei. Creangă și ceilalți participanți au ridicat baricade pe Ulița Mare a Iașiului. Trupele primesc ordin și trag în anti-unioniști. Rămân în urmă 100 de morți. Răsculații fără arme de foc fug pe unde apucă, inclusiv Creangă și Ienăchescu, care, după cum arată Călinescu, se ascund într-o pivniță cu vinuri și se consolează punându-se pe băut.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).

thumb|A. C. Cuza (stânga), Ion Creangă (centru) și N. A. Bogdan

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Deces Ion Creangă a murit la 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. A fost înmormântat la 2 ianuarie 1890, în cimitirul Eternitatea din Iași.

Conform unei relatări publicate în „Realitatea Ilustrată” de Alexandru F. Mihail, pe baza unei scrisori primite de la poetul Ion Păun-Pincio, care locuia în apropiere de Creangă, în timpul înmormântării lui acestuia, desfășurată pe un ger puternic, dricul cu cai nu a putut ajunge la casa „bojdeuca” lui Creangă din cauza înghețului, astfel că sicriul a trebuit să fie cărat pe umeri. Din cauza gheții, unul dintre purtători a alunecat și scăpat sicriul, care s-a răsturnat, iar trupul lui Creangă a căzut din sicriu și s-a rostogolit la vale. Conform relatării, localnicii au ajutat la ridicarea trupului, printre aceștia numărându-se și Păun, iar acesta a fost apoi dus cu grijă la locul de veci.

Urmași Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Opera Context cultural