Jocurile Olimpice moderne (în ; în ) sunt cele mai importante evenimente sportive internaționale din lume. Acestea includ competiții de vară și de iarnă, la care participă mii de atleți din întreaga lume într-o varietate de competiții. Jocurile Olimpice sunt considerate cea mai importantă competiție sportivă din lume, cu peste 200 de echipe reprezentând state suverane și teritorii. În mod implicit, Jocurile înlocuiesc de obicei orice campionat mondial în anul în care au loc (cu toate acestea, fiecare disciplină își menține de obicei propriile recorduri). Jocurile Olimpice au loc la fiecare patru ani. Începând din 1994, acestea alternează între Jocurile de vară și cele de iarnă la fiecare doi ani, pe parcursul unui ciclu de patru ani numit Olimpiadă.
Crearea lor a fost inspirată de Jocurile Olimpice antice, organizate în Olimpia, Grecia, din secolul al VIII-lea î.Hr. până în secolul al IV-lea d.Hr. Baronul Pierre de Coubertin a fondat Comitetul Olimpic Internațional (COI) în 1894, ceea ce a dus la organizarea primelor Jocuri moderne la Atena în anul 1896. COI este organismul de conducere al Mișcării Olimpice, care cuprinde toate entitățile și persoanele implicate în Jocurile Olimpice. Carta Olimpică definește structura și autoritatea acestora.
Evoluția Mișcării Olimpice în secolele XX și XXI a dus la numeroase schimbări în Jocurile Olimpice. Unele dintre aceste ajustări includ crearea Jocurilor Olimpice de iarnă pentru sporturile de zăpadă și gheață, Jocurile Paralimpice pentru sportivii cu dizabilități, Jocurile Olimpice ale Tineretului pentru sportivii cu vârste între 14 și 18 ani, cele cinci Jocuri Continentale (Panamericane, Africane, Asiatice, Europene și Pacific), precum și Jocurile Mondiale pentru sporturi care nu sunt incluse în Jocurile Olimpice. COI susține, de asemenea, Jocurile Surzilor și Jocurile Speciale. COI trebuie să se adapteze la o varietate de avansuri economice, politice și tehnologice. Abuzul regulilor de amatorism a determinat COI să se îndepărteze de amatorismul pur, așa cum l-a imaginat Coubertin, acceptând participarea sportivilor profesioniști la Jocuri. Importanța tot mai mare a mass-mediei a creat problema sponsorizării corporative și comercializării Jocurilor. Războaiele Mondiale I și II au dus la anularea Jocurilor din 1916, 1940 și 1944; boicoturile la scară largă din timpul Războiului Rece au limitat participarea la Jocurile din 1980 și 1984; iar Jocurile din 2020 au fost amânate până în 2021 din cauza pandemiei de COVID-19.
Mișcarea Olimpică este formată din federații sportive internaționale (IF-uri), Comitete Olimpice Naționale (CON-uri) și comitete organizatoare pentru fiecare ediție a Jocurilor Olimpice. Ca organism decizional, COI este responsabil pentru alegerea orașului gazdă pentru fiecare ediție a Jocurilor, precum și pentru organizarea și finanțarea acestora conform Cartei Olimpice. COI stabilește, de asemenea, programul olimpic, care include sporturile ce vor fi disputate la Jocuri. Există mai multe ritualuri și simboluri olimpice, cum ar fi steagul olimpic, flacăra și ceremoniile de deschidere și închidere. Peste 14.000 de sportivi au concurat la Jocurile Olimpice de vară din 2020 și Jocurile Olimpice de iarnă din 2022 combinate, în 40 de sporturi diferite și 448 de probe. Primii trei clasificați în fiecare probă primesc medalii olimpice: aur, argint și, respectiv, bronz.
Jocurile au crescut până în punctul în care aproape fiecare națiune este acum reprezentată; coloniile și teritoriile de peste mări sunt adesea permise să-și trimită propriile echipe. Această creștere a creat numeroase provocări și controverse, inclusiv boicoturi, doping, manipularea rezultatelor, mituire și terorism. La fiecare doi ani, Olimpiada și expunerea sa media oferă sportivilor șansa de a obține faimă națională și internațională. Jocurile oferă, de asemenea, oportunitatea orașului și țării gazdă de a se prezenta lumii.
Jocurile Olimpice au devenit un eveniment global semnificativ, promovând cooperarea internațională și schimbul cultural. În același timp, găzduirea Jocurilor Olimpice poate aduce, de asemenea, beneficii economice semnificative și provocări pentru orașul gazdă, afectând infrastructura, turismul și comunitățile locale.
Jocurile Olimpice antice
miniatura|Stadionul Jocurilor Olimpice antice din Olimpia, GreciaJocurile Olimpice antice (, ta Olympia.) erau festivaluri religioase și sportive organizate la fiecare patru ani în sanctuarul lui Zeus din Olimpia, Grecia. Data festivalului era determinată după o formulă complexă, astfel încât mijlocul festivalului să aibă loc în timpul celei de-a doua luni pline după solstițiul de vară—de obicei la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie. Acest eveniment „avea loc după recolta anuală, dar înainte de culesul măslinilor”. Solii erau trimiși din Elis pentru a anunța datele. Inițial, competiția era deschisă doar „fiilor legitimi ai părinților greci liberi”. Cu toate acestea, după ce Macedonia, și apoi Roma, au cucerit Grecia, cei zece judecători olimpici au relaxat standardele anterioare și au permis oricui vorbea greaca să participe. Zeci de mii de greci făceau călătoria dificilă pentru a participa la festival. Unele surse menționează că până la 40.000 de persoane participau. Aceste Jocuri includeau în principal probe atletice, dar și sporturi de luptă precum lupta și pankration, precum și curse de cai și de care. S-a scris pe larg că, în timpul Jocurilor, toate conflictele dintre orașele-state participante erau amânate până la finalizarea Jocurilor. Această încetare a ostilităților era cunoscută sub numele de pacea olimpică sau armistițiul olimpic. Această idee este un mit modern, deoarece grecii nu și-au suspendat niciodată războaiele. Armistițiul permitea pelerinilor religioși care călătoreau spre Olimpia să treacă prin teritorii în război fără a fi deranjați, deoarece erau protejați de Zeus. Vezi și Finley și Pleket.
Originea Jocurilor Olimpice este învăluită în mister și legendă; una dintre cele mai populare legende îi identifică pe Heracles și pe tatăl său, Zeus, ca întemeietorii Jocurilor. Potrivit legendei, Heracles a fost cel care a numit pentru prima dată Jocurile „Olimpice” și a stabilit obiceiul de a le organiza la fiecare patru ani. Legenda continuă spunând că, după ce Heracles și-a finalizat cele douăsprezece munci, a construit Stadionul Olimpic în cinstea lui Zeus. După finalizarea sa, a mers în linie dreaptă pentru 200 de pași și a numit această distanță un „stadion” (, latineză: , „scenă”), care ulterior a devenit o unitate de distanță. Data cea mai acceptată pentru începutul Jocurilor Olimpice antice este 776 î.Hr.; aceasta se bazează pe inscripții găsite la Olimpia, care listează câștigătorii unei curse de alergare organizate la fiecare patru ani începând din 776 î.Hr. Pentru primele treisprezece Olimpiade, singura probă disputată era cursa de stadion, iar victoria în această cursă era atât de valorizată încât următoarea Olimpiadă era numită după câștigător, de exemplu: „al treilea an al celei de-a optsprezecea Olimpiade, când Ladas din Argos a câștigat stadionul”. Jocurile antice au evoluat în timp, dar au ajuns să includă probe de alergare, un pentatlon (format dintr-o probă de sărituri, aruncarea discului și a suliței, o cursă pe jos și luptă), box, luptă, pankration și probe equestre. Tradiția spune că Coroebus, un bucătar din orașul Elis, a fost primul campion olimpic, ceea ce indică faptul că competiția nu era limitată la aristocrație.
Jocurile Olimpice aveau o importanță religioasă fundamentală, iar probele sportive, care se desfășurau alături de sacrificii rituale în cinstea lui Zeus (a cărui statuie celebră realizată de Phidias se afla în templul său din Olimpia) și a lui Pelops (erou divin și rege mitic al Olimpiei), nu începeau decât în a doua zi a festivalului. (Pelops era celebru pentru cursa sa de care cu regele Oenomaus din Pisatis.) Câștigătorii probelor erau admirați și imortalizați în poezii și statui. Deși o cunună realizată din ramurile măslinului sacru din sanctuarul lui Zeus era singurul premiu oficial al Jocurilor Olimpice, faima câștigătorilor le aducea și bogăție economică, sub formă de subvenții din partea orașelor lor natale și a unor sponsori bogați. Vezi, de exemplu, Finley și Pleket, și Perrottet Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, iar această perioadă, cunoscută sub numele de Olimpiadă, era folosită de greci ca una dintre unitățile lor de măsură a timpului. Jocurile făceau parte dintr-un ciclu cunoscut sub numele de Jocurile Panhelenice, care includeau Jocurile Pitice, Jocurile Nemeice și Jocurile Istmice.
Jocurile Olimpice au atins apogeul succesului lor în secolele al VI-lea și al V-lea î.Hr., dar apoi au început să scadă treptat în importanță pe măsură ce romanii au câștigat putere și influență în Grecia. Deși nu există un consens academic cu privire la data oficială a încheierii Jocurilor, cea mai frecvent menționată este anul 393 d.Hr., când împăratul Theodosius I a decretat eliminarea tuturor culturilor și practicilor păgâne. O altă dată frecvent citată este anul 426 d.Hr., când succesorul său, Theodosius al II-lea, a ordonat distrugerea tuturor templelor grecești.
Jocurile Olimpice moderne
Precursoare miniatura|Pierre de Coubertin, co-fondator al Comitetului Olimpic Internațional și al doilea președinte al acestuia Diverse utilizări ale termenului „olimpic” pentru a descrie evenimente sportive în era modernă au fost documentate începând din secolul al XVII-lea. Primul astfel de eveniment a fost Jocurile Cotswold sau „Jocurile Olimpice Cotswold”, o întâlnire anuală lângă Chipping Campden, Anglia, care includea diverse sporturi. A fost organizat pentru prima dată de avocatul Robert Dover între 1612 și 1642, cu mai multe sărbători ulterioare care au continuat până în prezent. Asociația Olimpică Britanică, în cadrul candidaturii pentru Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, a menționat aceste jocuri ca „primele semne ale începuturilor olimpice ale Marii Britanii”.
, un festival olimpic național organizat anual între anii 1796 și 1798 în Franța Revoluționară, a încercat, de asemenea, să imite Jocurile Olimpice antice. Competiția includea mai multe discipline din Jocurile Olimpice ale Greciei antice. Jocurile din 1796 au marcat, de asemenea, introducerea sistemului metric în sport. miniatura|Afișul din 1834, scris în grai fonetic, care anunța „Jocurile Olimpice” în Oswestry, Shropshire, Anglia În 1834 și 1836, Jocurile Olimpice au fost organizate la Ramlösa, Suedia, și în Stockholm, în anul 1843, de către Gustaf Johan Schartau și alții. La aceste jocuri au asistat cel mult 25.000 de spectatori.
În 1850, o clasă olimpică a fost înființată de William Penny Brookes la Much Wenlock, în Shropshire, Anglia. În 1859, Brookes a schimbat numele în Jocurile Olimpice Wenlock. Acest festival sportiv anual continuă și în prezent. Societatea Olimpică Wenlock a fost fondată de Brookes pe 15 noiembrie 1860.
Între 1862 și 1867, Liverpool a găzduit un Festival Olimpic Grand anual. Concepute de John Hulley și Charles Pierre Melly, aceste jocuri au fost primele care au fost complet amatoriale și cu o perspectivă internațională, deși doar „amatorii gentilomi” puteau concura. Programul primei Olimpiade moderne de la Atena în 1896 a fost aproape identic cu cel al Jocurilor Olimpice de la Liverpool. În 1865, Hulley, Brookes și E.G. Ravenstein au fondat Asociația Olimpică Națională la Liverpool, un precursor al Asociației Olimpice Britanice. Articolele sale de înființare au oferit cadrul pentru Carta Olimpică Internațională. În 1866, un Joc Olimpic național în Marea Britanie a fost organizat la Crystal Palace din Londra.
Reînvierea miniatura|Evangelos Zappas, co-fondator al Comitetului Olimpic Internațional