este un roman al scriitoarei japoneze Murasaki Shikibu, datând de la începutul secolului al XI-lea.
Romanul, care în traducere are peste 1.000 de pagini, și care are peste 400 de personaje, este în general considerat a fi primul roman scris în lume,primul roman psihologic și primul roman care rămâne încă considerat un clasic, mai ales în contextul literaturii japoneze.
Manuscrisul original, creat în vârful perioadei Heian, nu mai există. A fost realizată în stil „concertină” sau orihon Lyons, Martyn (2011). Cărți: O istorie vie . Los Angeles: Muzeul J. Paul Getty. p. 30.: mai multe coli de hârtie lipite între ele și pliate alternativ într-o direcție apoi în cealaltă. Cele mai vechi texte care mai există sunt fragmentare și sunt din ultima parte a perioadei Heian (794-1185), primele texte complete datând din Evul Mediu japonez (sec. al XII-lea—sec. al XVI-lea). Cu toate că Murasaki Shikibu este considerată a fi autorul, faptul că nu există nici un manuscript holografiat și nici detalii despre autor, înseamnă că nu poate fi dat un răspuns neechivoc referitor la autorHaruo Shirane, Envisioning the Tale of Genji, media, gender and cultural production, Columbia Univ. Presss 2008, p. 20, dar pe baza lucrării Murasaki Shikibu Nikki („Jurnalul Murasaki Shikibu”) poate fi stabilit că cel puțin o parte din roman a fost scrisă de către Murasaki Shikibu. Din alt jurnal scris în acea perioadă, Sarashina Nikki, reisese că o lucrare cam de lungimea romanului Genji Monogatari era terminată și era mult citită prin anul 1025Sarashina nikki (Japanese literature) - Britannica Online Encyclopedia.
Lucrarea este o reprezentare unică a stilurilor de viață ale înalților curteni din perioada Heian. Este scrisă într-un limbaj arhaic și un stil poetic complex care îl fac ilizibil fără studiu de specialitate. Abia la începutul secolului al XX-lea, Genji a fost tradus în japoneză modernă de către poetul Akiko Yosano. Prima traducere în limba engleză a fost încercată în 1882 de Suematsu Kencho, dar a fost de proastă calitate și incompletă.
Lucrarea povestește viața lui Hikaru Genji, sau „Genji strălucitor”, care este fiul unui împărat japonez antic (cunoscut cititorilor drept Împăratul Kiritsubo) și al unei concubine de rang inferior numită simplu Consoarta lui Kiritsubo. Din motive politice, împăratul îl îndepărtează pe Genji din linia de succesiune, retrogradându-l la rang de plebeu, dându-i numele de familie Minamoto, iar el urmează o carieră ca ofițer imperial. Povestea se concentrează pe viața romantică a lui Genji și descrie obiceiurile societății aristocratice ale vremii.
Context istoric Murasaki scria la apogeul puterii clanului Fujiwara - Fujiwara no Michinaga era regentul și cea mai importantă figură politică a vremii sale. În consecință, se crede că Murasaki a bazat parțial personajul lui Genji prin experiența ei cu Michinaga.
Povestea lui Genji poate să fi fost scrisă capitol cu capitol în tranșe, deoarece Murasaki a livrat povestea femeilor aristocratice (doamnelor de serviciu). Are multe elemente găsite într-un roman modern: un personaj central și un număr foarte mare de personaje majore și minore, caracterizarea bine dezvoltată a tuturor actorilor majori, o secvență de evenimente care acoperă viața personajului central și nu numai. Nu există un complot specificat, dar se întâmplă evenimente și personajele pur și simplu îmbătrânesc. În ciuda unui dramatis personæ de aproximativ patru sute de personaje, menține consistența internă; de exemplu, toate personajele îmbătrânesc în pas și atât relațiile de familie, cât și relațiile feudale rămân intacte pe tot parcursul.
O complicație pentru cititorii și traducătorii Genji este că aproape niciunuia dintre personajele din textul original nu primește un nume explicit. Personajele sunt, în schimb, menționate prin funcția sau rolul lor (de exemplu, ministrul de stânga), un titlu onorific (de exemplu, Excelența Sa) sau relația lor cu alte personaje (de exemplu, Moștenitor aparent), care se schimbă pe măsură ce romanul progresează. Această lipsă de nume provine din manierele curții din epoca Heian, care ar fi făcut inacceptabil de familiară menționarea liberă a numelui unei persoane. Cititorii și traducătorii moderni au folosit diverse porecle pentru a ține evidența numeroaselor personaje.
Paternitatea miniatura|Murasaki Shikibu , ilustrație de Tosa Mitsuoki, care a creat o serie de ilustrații din Povestea lui Genji (secolul al XVII-lea) Există o dezbatere cu privire la cât de mult din Genji a fost de fapt scris de Murasaki Shikibu. Dezbaterile asupra autorului romanului au durat de secole și este puțin probabil să fie soluționate dacă nu se face o descoperire majoră de arhivă.
Este în general acceptat că povestea a fost terminată în forma sa actuală până în 1021, când autorul Sarashina Nikki a scris o înregistrare în jurnal despre bucuria ei de a obține o copie completă a poveștii. Ea scrie că sunt peste 50 de capitole și menționează un personaj introdus la sfârșitul lucrării, așa că dacă alți autori în afară de Murasaki au lucrat la poveste, lucrarea a fost terminată foarte aproape de momentul scrierii ei. Jurnalul propriu al lui Murasaki include o referire la poveste și, într-adevăr, aplicarea numelui „Murasaki” într-o aluzie la personajul principal feminin. Această înregistrare confirmă faptul că o parte, dacă nu tot, jurnalul era disponibil în 1008, când dovezile interne sugerează în mod convingător că înregistrarea a fost scrisă.
Se spune că Murasaki a scris personajul lui Genji pe baza ministrului de stânga în momentul în care se afla la curte. Alți traducători, precum Tyler, cred că personajul Murasaki no Ue, cu care Genji se căsătorește, se bazează pe Murasaki Shikibu însăși.
Yosano Akiko, primul autor care a făcut o traducere japoneză modernă a lui Genji, credea că Murasaki scrisese doar capitolele 1 până la 33 și că capitolele 35 până la 54 au fost scrise de fiica ei, Daini no Sanmi. Alți savanți s-au îndoit, de asemenea, de paternitatea capitolelor 42 până la 54 (în special 44, care conține exemple rare de greșeli de continuitate). Conform introducerii lui Royall Tyler la traducerea sa în engleză a lucrării, recent analiza computerizată a evidențiat discrepanțe de stil „semnificative din punct de vedere statistic” între capitolele 45–54 și restul, precum și între primele capitole.
Rezumat thumb|left|Imagini din Muzeul Genji Monogatari din Uji
Una dintre doamnele de la Curtea Imperială, Kiritsubo no Koi, a devenit favorita numărul unu a Împăratului și i-a născut un copil, care a primit numele de Hikaru Genji (Genji cel Luminos). Kiritsubo provenea dintr-o familie foarte săracă, iar celelalte doamne o batjocoreau. Intrigile și invidia colegelor sale i-au provocat o moarte prematură. Băiatul a fost crescut în casa împăratului și a fost desemnat prinț moștenitor al tronului. El nu-și amintea deloc chipul mamei sale.
Când Genji era foarte tânăr, împăratul și-a găsit o noua nevastă, Fujitsubo no Nyogo, care semăna foarte mult cu fosta sa iubită, Kiritsubo no Koi. Deși Genji se apropie de aceasta cu o dragoste filială, pe parcurs, între cei doi se dezvoltă o dragoste nepermisă, ce conduce în final la nașterea unui copil nelegitim, viitorul împărat Reizei. Pe parcursul romanului, Genji se îndrăgostește pe rând de mai multe doamne, între care și de văduva fostului Prinț Regent, și de doamna Akashi, fiica unui aristocrat foarte bogat din Kyoto.
În perioada Heian, poligamia era destul de răspândită in rândurile aristocrației. El este forțat de fratele său mai mic să plece în exil unde își continuă aventurile amoroase. După ce fratele său abdică, fiul său devine împăratul Reizei care îl numește Ministru, iar Genji își recapătă puterea, gloria și influența politică.
El își construiește un palat în Kyoto, Rokujo in, unde își invită toate prietenele și se căsătorește pentru a doua oară cu cea de-a Treia Prințesă, care nu este alta decât fiica propriului sau frate, împăratul Suzaku, acum aflat pe patul de moarte. Genji a îmbătrânit și suporta cu greu certurile dintre doamne, mai ales că nu mai are energia din tinerețe. Cea de-a Treia Prințesă este sedusă de Kashiwagi, fiul celui mai bun prieten al lui Genji, și dă naștere lui Kaoru, care devine eroul ultimelor zece capitole, a căror acțiune se petrece în Uji.
Kaoru în Uji
Kaoru se îndrăgostește de Oikimi, dar aceasta moare, și el se îndrăgostește imediat de Nakanokimi, sora ei mai mică, cu care Oikimi semăna foarte bine. Dar Nionomia o iubea de mai multă vreme, așa că acesta ajunge rivalul lui Kaoru. Kaoru este în actele oficiale fiul lui Hikaru Genji, dar tatăl său adevarat este Kashiwagi, care o violase pe mama lui Kaoru. Nionomia este nepotul lui Hikaru Genji.
Kaoru și Nionomia se luptă ca sa câștige dragostea lui Nakanokimi. Nionomia reușește să se căsătorească cu Nakanokimi, pentru că este nepotul lui Genji. Cea de-a treia soră a lui Nakanokimi și Oikimi, Ukifune, de la un al doilea tată, dar cu aceeași mamă, este cea mai tânără din familie. Kaoru se îndrăgostește mai apoi de Ukifune, iar Nionomia se îndrăgostește și el imediat de Ukifune.
Kaoru reușește de data aceasta să se însoare cu Ukifune, dar aceasta nu poate să se decidă pe care dintre ei să-l iubească asa că încearcă sa se sinucidă. Ukifune seamănă foarte mult cu Oikimi, sora ei cea mare, care a murit de foarte tânără. Ukifune nu moare, apele râului Uji o poartă până la o mănăstire budistă unde, cu ajutorul unui preot, Yokawa-no-sozu, se călugărește.
Despre sfârșitul poveștii Povestea are un final abrupt. Opiniile variază dacă acest lucru a fost intenționat de autor. Arthur Waley, care a făcut prima traducere în limba engleză a întregului roman Povestea lui Genji, a crezut că lucrarea așa cum o avem noi a fost terminată. Ivan Morris, autorul cărții The World of the Shining Prince, credea însă că nu este completă și că lipsesc capitolele ulterioare. Edward Seidensticker, care a făcut a doua traducere a Genji , a crezut că Murasaki Shikibu nu a avut o structură de poveste planificată cu un final ca atare, ci pur și simplu ar fi continuat să scrie cât de mult ar fi putut.
Context literar miniatura|Capitolul 5 – Wakamurasaki (若紫, „Tânăra Murasaki”) . Tosa Mitsuoki, 1617–91. Deoarece a fost scrisă pentru a distra curtea japoneză din secolul al XI-lea, lucrarea prezintă multe dificultăți cititorilor moderni. În primul rând, limba lui Murasaki, japoneză de curte din perioada Heian, era cu multe flexiuni și avea o gramatică foarte complexă. O altă problemă este că numirea oamenilor era considerat un lucru nepoliticos în societatea curții Heian, așa că niciunul dintre personaje nu este numit în lucrare. În schimb, naratorul se referă la bărbați adesea după rangul sau statutul lor în viață, iar la femei adesea după culoarea îmbrăcămintei lor, sau după cuvintele folosite la o întâlnire sau după rangul unei rude proeminente de sex masculin. Rezultă astfel denumiri diferite pentru același personaj, în funcție de capitol.
Un alt aspect al limbii este importanța folosirii poeziei în conversații.Yoda, Tomiko (1999). "Fractured Dialogues: Mono no aware and Poetic Communication in The Tale of Genji". Harvard Journal of Asiatic Studies. 59 (2): 523–557. Modificarea sau reformularea unui poem clasic în conformitate cu situația actuală era un comportament așteptat în viața curții Heian și adesea a servit pentru a comunica aluzii subțiri voalate. Poeziile din Genji sunt adesea în forma clasică japoneză tanka . Multe dintre poezii erau bine cunoscute publicului vizat, așa că de obicei sunt date doar primele câteva rânduri, iar cititorul trebuie să completeze singur gândul, lăsând restul – pe care cititorul ar fi de așteptat să-l cunoască – nespus.