Elena Văcărescu (cunoscută și ca Hélène Vacaresco, ) a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de piese de teatru și traducătoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris.

A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de Regele Carol I și de guvern.Elena Văcărescu, exilată din iubire, 28 mai 2011, adevarul.ro, accesat la 28 mai 2011

Biografie S-a născut la București la 21 septembrie 1864 într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. („Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”). Primește o educație aleasă. A studiat la Sorbona cursuri de Literatură, Filosofie, Estetică, Istorie și Mitologie. Revenită în țară, în 1888, Elena Văcărescu face parte, ca domnișoară de onoare, din suita reginei Elisabeta. În această calitate, se familiarizează cu viața de curte la palatul din București, la Cotroceni și la Sinaia (Peleș). Începe să scrie, creația sa literară fiind remarcată de scriitori celebri, precum Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu și Mihai Eminescu. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca, după un scurt popas în țară, în 1895, să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886, publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus, în limba franceză, din poeziile lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga, George Topârceanu, Ion Minulescu, Ion Vinea. În aprilie sau mai 1891 se logodește cu prințul Ferdinand, viitorul rege al României, însă, o lună mai târziu, este nevoită să desfacă logodna și să părăsească țara, însoțită de regina Elisabeta, după ce Consiliul de Coroană și prim-ministrul Lascăr Catargiu s-au opus acestei legături, motivând că prințul este obligat să se căsătorească cu o principesă de origine străină. Acest moment i-a marcat, pentru totdeauna, existența și opera, așa cum este evocat în literatura memorialistică a Elenei Văcărescu.

În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. A conferențiat în Belgia, Elveția, Franța, Italia, Spania. Începând din anul 1919 este numită, de către regele României, ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor, pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu.

În anul 1945 este consilier cultural al Legației Române de la Paris.

Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Lucrările sale au fost traduse în diverse limbi: italiană, chineză, engleză, olandeză și daneză.

Opera

Versuri originale Chants d'aurore (Cântecele zorilor) (1886) L'âme sereine (Cu inima senină) (1896) Lueurs et flammes (Licăriri și văpăi) (1903) Le Jardin passionné (Grădina dorului) (1908) La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii deschiși) (1914)

Prelucrări folclorice Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) (1889) Nuits d'Orient (Nopți orientale) (1907) Dans l'or du soir (În auriul înserării) (1927)

Romane Amor vincit (Amorul învinge) (1908) Le Sortilège (Vraja) (1911)

Memorialistică Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor) (1946) Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)

Teatru Cobzarul (1911) Un secol de la triumful "Cobzarului" la Paris, 30 martie 2012, Simona Lazar, Jurnalul Național, accesat la 27 mai 2016Elena Văcărescu – „ambasadoarea sufletului românesc” , 8 iulie 2014, Cezar Dobre, Puterea.ro, accesat la 27 mai 2016 Stana (1904) Pe urma dragostei (1985)

Ediții românești Scrieri alese; Țara mea (1977) Memorii (1989) Hoinari în țara zânelor (1991)

Aprecieri critice

Nicolae Iorga „Toate popoarele cuprind în cadrul vieții lor sufletești ceea ce s-a scris de persoane aparținându-le în alte limbi.”

Camil Petrescu „N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi.”

Șerban Cioculescu „Așa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el țara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponențială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul și cu versul, el însuși acțiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.”

Ion Stăvăruș „Deocamdată în linie directă din spița glorioasă a Văcăreștilor - poeți (nepoată a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat șirul strămoșilor care au răspuns, cu pana și inima, celebrului Testament al lui Ienăchiță. Prin opera literară cât și prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste și cu ambiție, de la vârsta adolescenței la octogenat, în slujba culturii române și afirmării spiritului național dincolo de meridianul locului.”

Omagieri

Un crater de pe planeta Venus a primit numele Văcărescu.

Opere traduse

A última conçao do cobzar. Trad. Nelson Vainer. În: VAINER, Nelson. Antologia da poesia romena. 1966, p.209-212. Chants d'aurore. Paris, A. Lemerre, 1886. 122p. Lieder aus dem Dimbovitzathal. /Der rhapsode der Dimbovitza/. Aus dem Volksmunde gesammelt von Helene Vacaresco. Ins Deutsche ubertragen von Carmen Sylva. Bonn: Emil Strauss, 1889. 214p. Canti della valle del Dimbowitza, raccolti dalla bocca del popolo. /Tr. in tedesco da Carmen Silva. Ed. in italiano da Anna Miliani Vallemani/. Citta di Castello, Tipografia dello Stabilimiento S. Lapi, 1891. 288p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs. Second series. Collected from the peasants by Helene Vacaresco, tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell. London: Osgood, McIlvaine & Co., 1892. VIII, 130p. - Idem 1894. L'ame sereine. Paris: A. Lemerre, 1896. 246p. Le Rhapsode de la Dimbovitza. Chansons, ballades roumaines. Recueillies par Helene Vacaresco. Paris: A. Lemerre, 1899. VIII, 380p. - Der rhapsode der Dimbovitza. /Prelucrare/. Lueurs et flammes. Paris: Plon-Nourrit et Cie, 1903. 200p. Kings and queens I have known. New York; London: Harper & Bros., 1904. 319p. (History of women). Songs of the valiant voivode, and other strange folklore, for the first time collected from Roumanian peasants and set forth in English. London: Harper and brothers, /1905/. XII, 238p. The king's wife. London: T.W. Laurie, /1907/. VII, 274p. (Laurie's colonial library). Nuits d'Orient. Folklore roumain. Paris: Bibliotheque Internationale d'Edition E. Sansot, 1907. 96p. (Petite Collection „Scripta Brevia“)./Prelucrare/. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs. Collected from the peasants by Helene Vacaresco ; translated by Carmen Sylva and Alma Strette London: Harper, 1908. XII, 271p. Le Jardin passionne. Paris: Plon-Nourrit, 1908. 225p. Rois et Reines que j'ai connus. /Trad. de l'anglais par Gastane Jeffry/. Paris: Bibliotheque internationale d'editions E. Sansot, 1908. 274p. Vlachika laika tragoudia. Apo ta Gallika. Metaphrastes Metros Despoines. Lontra: Rounce, 1908. 102p. Amor vincit. /Roman/. Paris: Plon-Nourrit, 1909. 280p. Le Cobzar. Drame lyrique en 2 actes /in verse de H. Vacaresco & Paul Milliet. Partition piano et chant reduite par Gabiella Ferrari/. Paris: Enoch, 1910* Roemeensche volksliederen en balladen. /Verz. door Helene VacarescoIn Hollandsche verzen naar Fransch proza bewerkt door Helene Lapidoth-Swarth/. Amsterdam: Maatschappij voor Goede en Goedkoope, /1909/. 366p., il. (Nederlandsche bibliotheek). Royal lovers. The adventures of two empresses. New York: J. Lane Co., 1910. 307p. /„ Acknowledgment ... due to Mr. Hughes Massie for his collaboration“). The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell/. London: Harper & Brothers, 1911. XII, 274p. / Includes the songs published under the same title in 1892, and the second series, 1894, with additional poems/. Le sortilege. /Roman/. Paris: Librairie Plon, Plon-Nourrit, 1911. 292p. Le Cobzar. Drame lyrique en 2 actes /in verse de H. Vacaresco & Paul Milliet. Partition piano et chant reduite par Gabiella Ferrari/. Paris: Enoch, 1912. 36p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Tr. by Carmen Sylva and Alma Strettell/. London; New York: Harper & Brothers, 1914. XII, 274p. La Dormeuse eveille. Paris: Plon-Nourrit, 1914. 317p. Dans l'or du soir. Paris: Bloud & Gay, /1927/. 132p. (Cahiers feminins, 7). /Prelucrare/. Projections colorees. 15 conferences. Les parfums de l'Italie. Princesses de legendes. Au pays des fees. Paris: M. Lessage, /1932?/. 2p. l.,III-V, /1/p., 1l., 9 341, /1/p., 2l. Memorial sur le mode mineur. Paris: La Jeune Parque, 1946. 275p. The bard of the Dimbovitza. Roumanian folk-songs collected from the peasants. /Translated by Carmen Sylva and Alma Strettell/. /New York/: B. Bloom, 1971. XIII, 130p. Ausgew. Werke. Gedichte = Scrieri alese. Ed. ingr., pref., note si bibliografie de Ion Stavarus. Bucuresti: Ed. Minerva, 1975. XXXVIII, 382p., il Helene Vacaresco. Une grande europeeenne. Édition soignee et avant-propos par Constantin I. Turcu. Bucarest: Éditions de la Fondation culturelle Roumaine, 1996. 191p., il.

Note

Bibliografie

Dogaru, Petre (2002), Casa Regală, femeile fatale, masoneria și dictatorii secolului XX, București, Aldo Press, p. 43

Legături externe

Articole biografice Vă mai amintiți de... Elena Văcărescu, 3 august 2010, Eliza Zdru, Adevărul Iubire regeasca pentru o domnișoara de onoare, 7 iunie 2004, Eugenia Mihalcea, Roxana Roseti, Jurnalul Național'' PORTRET: Elena Văcărescu – prima femeie primită în Academie Iubirea interzisă dintre principele Ferdinand și Elena Văcărescu: „Majestate, aiasta nu se poate!“ Amintiri despre Elena Văcărescu în arhive

Categorie:Nașteri în 1864 Categorie:Nașteri pe 21 septembrie Categorie:Decese în 1947 Categorie:Decese pe 17 februarie Categorie:Membri de onoare din străinătate ai Academiei Române Categorie:Ambasadori femei Categorie:Cavaleri ai Legiunii de onoare Categorie:Decese în Paris Categorie:Delegația României la Conferința de pace de la Paris din 1946 Categorie:Dramaturgi români Elena Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Memorialiști români Categorie:Poete române Categorie:Politiciene române din secolul al XX-lea Categorie:Reprezentanți permanenți ai României la Liga Națiunilor Categorie:Romanciere române Categorie:Români emigrați în Franța Categorie:Români expatriați în Franța Categorie:Francezi de origine română Categorie:Scriitori din București Categorie:Scriitori exofoni români Categorie:Scriitoare franceze din secolul al XIX-lea Categorie:Scriitoare franceze din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori români de limbă franceză Categorie:Traducători din română în franceză Categorie:Traducători din secolul al XX-lea Categorie:Traducători români Categorie:Scriitoare române din secolul al XIX-lea Categorie:Scriitoare române din secolul al XX-lea