Fișier:Chess pll45.svg Fișier:Chess qll45.svg Fișier:Chess nll45.svg Fișier:Chess rll45.svg Fișier:Chess bll45.svg Promovarea este un termen șahistic care caracterizează transformarea unui pion care atinge linia a opta la alegerea jucătorului în damă, cal, turn sau nebun de aceeași culoare . Noua piesă înlocuiește pionul pe același pătrățel, aceasta acțiune fiind o parte a mutării. Promovarea nu este limitată la piesele care au fost numai ce capturate . Promovarea pionului adeseori decide rezultatul sfârșitului jocului de șah.

Deoarece dama este cea mai puternică piesă, la majoritatea vastă a promovărilor sunt alese damele. O promovare a unei piese în afară de damă este numită subpromovare .

thumb|Tablă de şah cu extra dame albe şi negre pentru promovare la a treizeci şi cincea Olimpiadă de Şah

Promovările în rege sunt permise în unele variante de șah, cum ar fi antișahul. De notat mai jos, într-o perioadă promovarea nu era forțată, iar un jucător putea alege ca un pion atingând linia a opta să rămână pion. În unele variante de șah fairy, promovările în piese de culoarea adversarului sunt de asemenea posibile.

Promovarea diferitelor piese Promovarea în damă este cea mai practicată în joc, deoarece dama este cea mai puternică piesă. Subpromovarea (promovarea în altă piesă decât dama) se întâlnește mai frecvent în problemele de șah decât în jocul practic. În jocul practic subpromovările sunt rare, dar nu foarte extraordinare; ca cea mai puternică piesă, dama este de obicei cea mai oportună, dar promovarea în alte piese poate fi avantajoasă în anumite situații. O promovare în cal e ocazional folositoare, mai ales în cazul în care se dă șah în urma acestei promovări. O promovare în turn este în cazuri rare necesară pentru a evita patul. Promovarea în nebun aproape niciodată nu e întâlnită în jocul practic (aproximativ un joc din 333000).

De notat că procentul jocurilor care includ una sau mai multe promovări poate fi indus în eroare datorită faptului că adeseori o cedare va întâlni prioritatea unei actuale promovări (Colusso contra Calvaneso, 2008). În 2006 s-a aflat că conform bazei de date a șahului, din 3200000 jocuri (mulți mari maeștri și maeștri) doar 1,5 procente conțin promovări. În aceste jocuri (jocurile numărate care conțin mai multe promovări de același jucător în aceeași piesă), numărul tipului de piese care au fost promovate e aproximativ: PiesăProcentDamă96.9Cal1.8Turn1.1Nebun0.2 Aceste date arată că doar 3% din toate promovările sunt subpromovări. Numărul subpromovărilor înregistrate este, în orice caz, mai mic decât numărul celor neînregistrate. De notat că promovarea nu este limitată la piesele care au fost capturate anterior. Unele seturi de șah au dame suplimentare de fiecare culoare pentru a fi folosite pentru pionii promovați. Dacă dama nu este la îndemână, este deseori folosit un turn pus invers pentru a reprezenta o damă.

Diagrama din jocul dintre Bobby Fischer și Tigran Petrosian din 1959 de la turneul de candidați arată poziția în care fiecare parte are două dame.Fischer-Petrosian Patru dame au existat de la mutarea 37 până la mutarea 44 .

Strategia

Abilitatea de a promova este adeseori factorul decisiv la sfârșitul jocului și în acest chip are o atenție importantă la începutul și mijlocul partidei. Aproape toate promovările au loc la sfârșitul jocului, dar promovarea are loc și în mijlocul jocului.

Promovarea ocazional are loc chiar la început, în special când o parte face o greșeală, ca în capcana lui Lasker, care descrie o subpromovare în cal la mutarea a șaptea: 1.d4 d5 2.c4 e5 3.d:e5 d4 4.e3? Nb4+ 5.Nd2 d:e! 6.N:b4?? ef+! 7.Re2 fgC+! Schlechter-Perlis, Karlsbad în 1911 a putut face o promovare la mutarea 11: 1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 Cf6 4.e3 Nf5 5.Db3 Db6 6.cd D:b3 7.ab N:b1? 8.dc! Ne4?? 9.T:a7! T:a7 10.c7 amenițând 11.cbD și 11.c8D.Schlechter-Perlis (analysis). Perlis a evitat capcana prin 8...Nc6!, pierzând mai încet.Schlechter-Perlis, Karslbad 1911 Marele maestru britanic Joe Gallagher a avut o idee similară în partida Terentiev-Gallagher: 1.d4 Cf6 2.Ng5 Ce4 3.Nf4 c5 4.c3 Db6 5.Db3 cd 6.D:b6 ab 7.N:b8? dc 8.Ne5?? T:a2! și acum albul ar putea fi înfrânt întrucât dacă 9.T:a2 c2 promovează (Gallagher 1996:121). Alt exemplu este 1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.C:e4 Cf6 5.Cg3 h5 6.Ng5?! h4 7.N:f6?? hg 8.Ne5 T:h2! 9.T:h2 Da5+! 10.c3 D:e5+! 11.de gh, cu un succes dublu, 12...hgD și h1D ca în Schuster-Carls, Bremen 1914 și NN-Torre, Mexico 1928 (Burgess 1998:72). De notat că 10.Dd2 (în loc de 10.c3) s-ar putea ciocni cu 10...gf+! 11.Rd1 (11.R:f2 D:d2+) D:d2+ 12.R:d2 fgD mai bine decât 10...D:e5 11.de gh 12.Cf3 h1D 13.0-0-0 cu un atac puternic (Neishtadt 1996:94-96).

Sunt de asemenea puține deschideri unde fiecare parte sacrifică un pion în scopul transformării unui pion în damă. Un exemplu este văzut în poziția din dreapta, unde jocul continuă 10...bc 11.ef cb 12.fg baD 13.ghD.

Fiecare jucător promovează un pion la mutarea a șaptea în partida Casper-Heckert: 1.e4 Cf6 2.Cc3 d5 3.e5 d4 4.ef dc 5.d4 cb 6.fg bsD 7.ghD.Cea mai recentă dublă poligamie

Istoria regulii Ideea originală era aceea că pionul trebuia să promoveze până la cea mai slabă piesă. În Evul Mediu, cea mai slabă piesă era dama sau farzinul, datorită mutărilor ei limitate de timp. Când damei i s-a atribuit un nou tip de mutare, jocul s-a modificat radical. Când ferii deveneau dame, regulile spuneau că o parte nu poate avea mai mult decât o damă .

În diferite timpuri, pionul a putut să se promoveze doar în piesa de pe pătrățelul pe care promovează. În Italia, în secolul al optsprezecelea și la începutul secolului al XIX-lea, pionul putea să fie promovat doar într-o piesă care a fost capturată. În plus, lui Philidor nu-i plăcea posibilitatea de a avea două dame, iar în toate edițiile cărții sale (1749-1790) afirma că o promovare ar putea fi doar într-o piesă care a fost anterior capturată. Lambe de asemenea afirma această regulă într-o carte din 1765 . Dacă niciuna din piesele de promovare nu au fost capturate, pionul rămâne inactiv până când una din aceste piese este capturată, după care, pionul, imediat ia rolul piesei respective . Un jucător nu putea avea niciodată două dame, trei cai, trei turnuri sau trei nebuni de aceeași culoare pe tablă .

Limitarea regulii de promovare a fost folosită cu asperități. Arthur Saul a publicat o carte în 1814 care dădea regula promovării fără restricții, așa cum a făcut Jacob Sarratt în 1828. În timpul lui Sarratt promovarea fără restricții era populară și cu potrivit lui Davidson ea a devenit universală în mijlocul secolului al nouăsprezecelea . În orice caz, Howard Staunton a scris în Ghidul jucătorului de șah, inițial publicat în 1847, că potrivit lui Carl Jaenisch promovarea limitată a rămas folosită în nordul Europei, Rusia, Scandinavia și Germania.

Regula Asociației Britanice de Șah din 1862

În ciuda actualelor reguli ale șahului de a obliga pionul care ajunge pe linia a opta să se promoveze într-o altă piesă, aceasta nu a fost întotdeauna folosită. Wilhelm Steinitz, primul campion mondial, în 1889, în calitate de instructor al șahului modern, a aprobat „Codul de Legi al Asociației Britanice de Șah” , unde Legea XIII prevedea că când un pion a ajuns pe al optulea pătrățel, jucătorul are opțiunea de selectare a piesei, chiar dacă piesa cutare a fost capturată anterior, iar pionul își asumă numele și puterile piesei selectate sau poate rămâne pion. A explicat că obiectivul acestei reguli se referă la poziția din diagrama din stânga, care a citat-o din Cartea Congresului de Șah din Londra, din 1862, a lui Johann Löwenthal

Dacă albul joacă ba8D?? (sau orice altă promovare), negrul câștigă cu 1...gh, iar albul nu-l poate opri pe negru să-i dea mat prin mutarea 2...h2X. În schimb albul face remiză prin ba8P!!, iar 1...gh sau 1...R:h3 îl aduce pe alb în poziție de pat, iar alte mutări pot fi urmate de 2.N:g2, cu un sfârșit de joc de remiză.Id., p. xxiv. Steiniz scria „Noi aprobăm decizia Congresului de Șah de la Londra, din 1862, deși regula pionului 'orb' denunțată de un număr de autorități.”"Id. Aceeași regulă și explicație a fost dată de George H. D. Gossip în Manualul Jucătorului de Șah .

Limbajul pronunțat al Legii XIII de asemenea permite promovarea în orice piesă de orice culoare. Această regulă e prezentată pe diagrama din dreapta, unde albul joacă și dă mat într-o mutare. Așa ceva nu se poate întâmpla potrivit regulilor din zilele noastre, dar potrivit Legii XIII soluția din poziția din diagramă este 1.g8C neagru, când noul cal blochează pătrățelul de scăpare al regelui propriu . Posibil, alte probleme distractive ar putea fi create băgând promovarea în rege, pe care Legea XIII de asemenea o permite.

Howard Staunton s-a opus viguros regulii din 1862 când a fost propusă, dar comitetul de turneu a aprobato cu o majoritate largă de voturi . În orice caz, ea nu a devenit populară. Philip Sergeant a scris : Un corespondent în Mai în Lumea Șahului, nu a exagerat când a scris că Codul B.C.A a fost în majoritatea cazurilor neacceptat de amatorii britanici și a fost condamnat categoric de autoritățile din America, Germania și Franța. În particular, absurda regulă a „pionului mort”, împotriva căreia Staunton a făcut proteste în 1862, au eșuat necâștigând aprobare.

Cartea de turneu a turneului internațional de șah din Londra din 1883 (inițial publicată în 1883) conține „Codul Internațional de Șah Revizuit”, care a fost „publicat pentru atenția și aprecierea jucătorilor de șah și în special pentru managerii turneelor internaționale viitoare”. Spre deosebire de regula din 1862, care permitea pionului să rămână pion, noul cod spune „Un pion ajuns pe linia a opta trebuie să fie numit damă sau piesă ... .”În totalitate, Regula 10 prevedea, "Un pion ajuns pe linia a opta trebuie să fie numit damă sau piesă, la alegerea jucătorului, indiferent de numărul de piese de pe tablă. Dama sau piesa creată acționează imediat cu noua sa capacitate. Până pionul nu a primit noul său rol mutarea este incompletă."

Subpromovare Fișier:Chess pll45.svg 48px Fișier:Chess qll45.svg Fișier:Chess rll45.svg Fișier:Chess bll45.svg Fișier:Chess nll45.svg Promovarea în cal, nebun sau turn se numește „subpromovare”.

Promovarea în cal

Întrucât mutările calului nu pot fi efectuate de damă, subpromovările în cal pot fi foarte folositoare și este cel mai folosit tip de subpromovare.

În diagramă din dreapta, data de campionul mondial Emanuel Lasker, albul are un imens dezavantaj material. Promovarea în damă (ed8D?), doar îl va lăsa pe negru cu un avantaj material.

În schimb, prin promovarea în cal ed8C+! se câștigă cu iscusință cu furca 1...R urmat de 2.C:f7 urmat de N:h8 îi dă albului o piesă în plus pentru a câștiga partida.Emanuel Lasker, Manualul de șah al lui Lasker, publicații Dover, 1960, pp. 35-36. SBN 486-20640-8.

Promovarea în cal poate fi de asemenea făcută pentru cauză defensivă; în diagrama din dreapta este prezentată o partidă ce a avut loc în 2006 și s-a jucat între Gata Kamsky și Étienne Bacrot.Kamsky-Bacrot, 2006 Albul amenință să captureze pionul sau să dea mat prin Th1 dacă negrul promovează pionul în damă, turn sau nebun. Singura mutare biruitoare este 74...e1C+!, iar sfârșitul jocului cu turn contra nebun se termină teoretic cu remiză. În actuala partidă, au fost făcute greșeli în sfârșitul de joc turn contra cal, iar albul a câștigat la mutarea 103 . Această este o tehnică defensivă standard pentru sfârșitul de joc turn contra pion .

Tim Krabbé precizează că partida Zurakhov-Koblentz (arătată în diagramele din stânga și dreapta) oferă un exemplu foarte rar al unui joc cu două „subpromovări” serioase în cal. În poziția din stânga, negrul amenință 57...C:g7, iar dacă albul promovează pionul în damă, turn sau nebun, negrul poate face poziție egală prin 57...Ce7+! uramt de 58...C:g8. Singura mutare potrivită este 57.g8C!, Krabbé remarchează că acesta este un exdemplu rar de promovare în cal fără șah.