Paulo Branco (n. 3 iunie 1950, Lisabona) este un producător de filme portughez. Este unul dintre cei mai recunoscuți producători europeni de film. A produs peste 200 de filme regizate de Raoul Ruiz, Manoel de Oliveira, Alain Tanner, Michel Piccoli, Danièle Dubroux, Chantal Akerman, Olivier Assayas, Sharunas Bartas, Wim Wenders, Werner Schroeter, etc. A creat și condus societățile de producție Gémini Films, Alfama Films în Franța și Madragoa Filmes și Clap Filmes în Portugalia, precum și societăți de exploatare a sălilor și de distribuție. Biografie Paulo Branco s-a născut la 3 iunie 1950, la Lisabona.
Student strălucitLa inginerie chimică la Instituto Superior TécnicoInstituto Superior Técnico din Lisabona(IST) este un institut dedicat studierii ingineriei, matematicii, chimiei și fizicii, între alte științe. A fost fondat în anul 1911, de Alfredo Bensaúde. În prezent, face parte din Universidade Técnica din Lisabona. din Lisabona, a emigrat, în 1971, în mod clandestin la Londra, pentru a scăpa de dictatura salazaristă și de serviciul militar pe care ar fi trebuit să-l satisfacă în colonii. Apoi se instalează la Paris, fără să-și clarifice statutul (astăzi, Paulo Branco își duce viața la Paris și la Lisabona). La Paris, sub influența lui Frédéric Mitterrand, începe să lucreze în cinema, în 1974, mai întâi expoatând săli și distribuind filme, iar din 1979, în calitate de producător. Ocazional, a fost și actor, pentru realizatori ca Bernardo Bertolucci și Raoul Ruiz.
I-au fost decernate numeroase recompense, dintre care Premiul celui mai bun producător european, de către Parlamentul de la Strassbourg, Premiul Raimondo-Rezzonico al Festivalului internațional al filmului de la Locarno decernat pentru prima oară Celui mai bun producător al cinematografului mondial. A obținut premiul Cel mai european dintre producători la Cinemateca franceză. Numeroase omagii i-au fost oferite în întreaga lume, de la Tokyo la Toronto trecând prin Taipei și Valencia. A fost făcut ofițer al Ordinului artelor și literelor de către Republica Franceză și a primit distincția cea mai înaltă a statului Chile, pentru colaborarea cu Ruiz. Pe de altă parte, a refuzat orice distincție oficială care a venit din Portugalia, marcându-și astfel opoziția față de politica culturală dusă de diversele guverne care s-au perindat în țara sa de origine.
A făcut parte din juriul Festivalului de la Berlin, în 1999, apoi la Mostra din Veneția, în 2006.
Este producătorul care numără cel mai mare număr de filme selecționate la Festivalul de la Cannes (vreo treizeci) și cel mai mare număr de filme care au concurat pentru Palme d'Or (17 în peste 25 de ani de carieră).
Personalitate atipică a lumii producătorilor de filme și actor esențial al dinamismului cinematografului european, Paulo Branco a fost deseori pradă a dificultăților financiare (Societatea sa Les films du passage a intrat în stare de faliment în urmă cu două decenii), dar este deseori dat de exemplu drept „ultimul specimen al unei specii astăzi dispărute”. Foarte critic față de starea producției europene, luările sale de poziție au alimentat adesea polemici.
Viața personală Paulo Branco este tatăl .
Filmografie Producător de film 1979 : Amour de perdition (Amor de Perdição) de Manoel de Oliveira 1981 : Le Territoire de Raoul Ruiz 1981 : Francisca de Manoel de Oliveira 1982 : Loin de Manhattan de Jean-Claude Biette 1982 : L'État des choses de Wim Wenders 1982 : Sylvestre de João César Monteiro 1983 : Dans la ville blanche de Alain Tanner 1983 : Les Trois couronnes du matelot de Raoul Ruiz 1984 : Point de fuite de Raoul Ruiz 1984 : Le Soulier de satin de Manoel de Oliveira 1984 : Les Amants terribles de Danièle Dubroux 1984 : Tricheurs de Barbet Schroeder 1984 : La Ville des pirates de Raoul Ruiz 1985 : Les Destins de Manoel de Raoul Ruiz 1986 : Gardien de la nuit de Jean-Pierre Limosin 1987 : Une flamme dans mon cœur de Alain Tanner 1988 : Les Cannibales de Manoel de Oliveira 1989 : Le Message des îles (O Recado das Ilhas) de Ruy Duarte de Carvalho 1990 : Non ou la Vaine gloire de commander de Manoel de Oliveira 1991 : Jusqu'au bout du monde de Wim Wenders 1993 : L'Absence de Peter Handke 1993 : Les gens normaux n'ont rien d'exceptionnel de Laurence Ferreira Barbosa 1995 : La Maison de lave de Pedro Costa 1995 : Le Couvent de Manoel de Oliveira 1996 : Le Cœur fantôme de Philippe Garrel 1996 : Few of Us de Sharunas Bartas 1996 : Trois vies et une seule mort de Raoul Ruiz 1997 : Voyage au début du monde de Manoel de Oliveira 1997 : Alors voilà de Michel Piccoli 1998 : Requiem de Alain Tanner 1998 : L'Ennui de Cédric Kahn 1998 : The House de Sharunas Bartas 1999 : Lila Lili de Marie Vermillard 1999 : La Lettre de Manoel de Oliveira 1999 : La Nouvelle Ève de Catherine Corsini 2000 : La Fidélité de Andrzej Zulawski 2000 : Freedom de Sharunas Bartas 2000 : La Captive de Chantal Akerman 2001 : Le Stade de Wimbledon de Mathieu Amalric 2001 : Imago de Marie Vermillard 2001 : La Plage noire de Michel Piccoli 2002 : Deux de Werner Schroeter 2003 : Il est plus facile pour un chameau... de Valeria Bruni-Tedeschi 2003 : La Femme qui croyait être Président des États-Unis de João Botelho 2003 : Un film parlé de Manoel de Oliveira 2004 : Demain on déménage de Chantal Akerman 2004 : Les Temps qui changent de André Téchiné 2004 : Le Dernier jour de Rodolphe Marconi 2005 : Akoibon de Édouard Baer 2005 : Seven Invisible Men de Sharunas Bartas 2006 : C'est pas tout à fait la vie dont j'avais rêvé de Michel Piccoli 2006 : Klimt de Raoul Ruiz 2006 : Quelques jours en septembre de Santiago Amigorena 2006 : Dans Paris de Christophe Honoré 2007 : Très bien, merci de Emmanuelle Cuau 2007 : Le Prestige de la mort de Luc Moullet 2009 : Cendres et Sang, împreună cu Tudor Giurgiu, de Fanny Ardant Actor de film 1976 : 1900 de Bernardo Bertolucci 1983 : Point de fuite de Raoul Ruiz 2003 : Mister V. de Émilie Deleuze 2006 : Coisa Ruim de Tiago Guedes și Frederico Serra 2008 : Les Inséparables de Christine Dory Note
Legături externe
Entretien Vidéo sur ses débuts et sa vision du cinéma Entretien sur France Culture- A voix nue
Categorie:Nașteri în 1950 Categorie:Producători de film Categorie:Portughezi în viață