Bătălia de la Alamo (23 februarie – 6 martie 1836) a fost un eveniment-cheie în cadrul Revoluției Texane. După un asediu de 13 zile, soldații mexicani conduși de președintele general Antonio López de Santa Anna au lansat un asalt asupra Misiunii Alamo de lângă San Antonio de Béxar (astăzi, San Antonio, Texas). Toți apărătorii texani au fost uciși, cu excepția a doi. Cruzimea lui Santa Anna din timpul bătăliei i-a inspirat pe numeroși texani—atât coloniști din Texas cât și aventurieri din Statele Unite—să se alăture armatei texane. Mânați de dorința de răzbunare, texanii au reușit apoi să învingă armata mexicană în bătălia de la San Jacinto, în 21 aprilie 1836, punând capăt revoluției.
Cu câteva luni în urmă, texanii izgoniseră toate armatele mexicane din Texas. Aproximativ 100 de texani erau la acea vreme cantonați la Alamo. Numărul lor a crescut ușor după sosirea întăririlor conduse de comandanții James Bowie și William B. Travis. La 23 februarie, aproximativ 1500 de soldați mexicani au intrat în San Antonio de Béxar ca prim pas al campaniei de recucerire a Texasului. Timp de 12 zile, cele două armate s-au înfruntat în mai multe ciocniri soldate cu pierderi minime. Conștient că garnizoana nu va rezista unui atac al unei forțe atât de mari, Travis a scris mai multe scrisori prin care cerea mai mulți oameni și provizii, dar au sosit mai puțin de 100 de oameni.
La orele dimineții în ziua de 6 martie, armata mexicană a avansat înspre Alamo. După respingerea a două atacuri, texanii nu au mai reușit să reziste celui de al treilea. În timp ce soldații mexicani escaladau zidurile, majoritatea soldaților texani s-au retras în clădirile din interior. Cei care nu au reușit au fost uciși de cavaleria mexicană în timp ce încercau să fugă. Cinci, maxim șapte texani s-au predat și au fost executați pe loc. Majoritatea martorilor oculari au relatat între 182 și 257 de texani morți, în vreme ce majoritatea istoricilor estimează 400–600 de mexicani morți sau răniți. Mai mulți necombatanți au fost trimiși la Gonzales să răspândească vestea înfrângerii texanilor. Veștile au declanșat panica și armata texană, formată mai ales din coloniști, împreună cu noul guvern al Republicii Texas a fugit din calea armatei mexicane.
În Mexic, bătălia a fost umbrită de evenimentele Războiului Americano-Mexican din 1846–1848. În Texasul secolului al XIX-lea, complexul de la Alamo a devenit treptat din misiune loc memorial al bătăliei. Legislativul Texasului a achiziționat terenul și clădirile la începutul secolului al XX-lea și a transformat capela Alamo în monumentul oficial al Statului Texas. Alamo este astăzi „cea mai populară atracție turistică din Texas”.Groneman (1998), p. 52. Alamo a fost subiectul numeroaselor lucrări istorice începând cu 1843. Majoritatea americanilor cunosc cel mai bine legendele răspândite de numeroase adaptări cinematografice și de televiziune,Nofi (1992), p. 213. printre care se numără miniserialul Disney Davy Crockett și filmul lui John Wayne din 1960 .
Context
Sub conducerea președintelui Antonio López de Santa Anna, guvernul mexican a început să se îndepărteze de modelul federalist. Politicile din ce în ce mai dictatoriale, printre care revocarea Constituției din 1824 la începutul lui 1835, i-au incitat pe mulți federaliști la revoltă.Todish et al. (1998), p. 6. Regiunea de frontieră Texas era populată mai ales de imigranți din Statele Unite ale Americii. Aceștia erau obișnuiți cu o guvernare federală și cu drepturi personale numeroase, și și-au manifestat dezacordul cu tendințele centraliste ale Mexicului.Henson (1982), p. 96. Deja suspicioase din cauza tentativelor americane de achiziționare a Texasului,Edmondson (2000), p. 78. autoritățile mexicane au acuzat de frământările din Texas pe imigranții americani dintre care puțini depuseseră vreun efort de a se adapta la cultura mexicană.Barr (1990), p. 4.
În octombrie, texanii au atacat trupele mexicane în prima bătălie a Revoluției Texane. Hotărât să înăbușe rebeliunea, Santa Anna a început să adune o forță mare, Armata de Operațiuni din Texas, cu scopul de a restaura ordinea.Hardin (1994), p. 98. Majoritatea soldaților săi erau simpli recruți,Hardin (1994), p. 99. iar mulți dintre ei fuseseră recrutați cu forța.Todish et al. (1998), p. 20.
right|thumb|Căderea Alamoului, pictură de Theodore Gentilz din 1844, prezintă complexul Alamo dinspre sud. Barăcile de jos, capela, și palisadele de lemn care le legau sunt în față.|300px Texanii au învins sistematic armata mexicană deja existentă în Texas. Ultimul grup de soldați mexicani din regiune—sub comanda ginerelui lui Santa Anna, generalul —s-a predat la 9 decembrie după asediul Béxarului.Barr (1990), p. 56. În acest moment, armata texană era dominată de persoane venite recent în regiune, în primul rând aventurieri din Statele Unite. Numeroși coloniști texani, nepregătiți pentru o campanie îndelungată, se întorseseră la casele lor. Înfuriat de ceea ce el considera a fi imixtiune americană în treburile Mexicului, Santa Anna a avansat o rezoluție prin care străinii care luptau în Texas erau clasificați drept pirați. Rezoluția a avut ca efect interdicția de a lua prizonieri de război: la acea vreme, pirații capturați erau executați pe loc.Barr (1990), p. 63.Scott (2000), p. 71. Santa Anna a reiterat acest mesaj într-o scrisoare pe un ton dur adresată președintelui Statelor Unite Andrew Jackson. Această scrisoare nu a fost publicată, și probabil majoritatea recruților americani din armata texană nu știau că mexicanii nu vor lua prizonieri de război.Scott (2000), pp. 74–75.
Când trupele mexicane au plecat din San Antonio de Béxar, soldații texani înființaseră o garnizoană la fosta misiune Alamo, un fost avanpost religios spaniol transformat într-un fort improvizat. Descris de Santa Anna ca „o fortificație neregulată nedemnă de acest nume”,Edmondson (2000), p. 129. Alamo fusese proiectată să reziste unui atac al triburilor băștinașe și nu unei armate echipate cu artilerie.Edmondson (2000), p. 128. Complexul ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est cu capela și spre sud cu o clădire fără etaje denumită Cazărmile Joase. O palisadă de lemn se întindea între cele două clădiri.Todish et al. (1998), p. 10. Cazărmile Lungi, clădire cu etaj, se aflau la nord de capelă.Myers (1948), p. 181. În colțul nordic al peretelui de est se afla un țarc de vaci și unul de cai.Edmondson (2000), p. 364. Zidurile ce înconjurau complexul aveau o grosime de cel puțin și o înălțime de .Myers (1948), p. 180.Piațeta avea lungime și lățime. Cazărmile joase aveau lungime, iar Cazărmile Lungi lungime și lățime. (Myers (1948), pp. 180–81.)
Pentru a compensa lipsa gurilor de foc, inginerul texan Green B. Jameson a construit niște eșafodaje pentru a permite tragerea de focuri de armă peste zid; această metodă, însă, lăsa expusă partea superioară a corpului trăgătorilor.Edmondson (2000), p. 131. Forțele mexicane lăsaseră în urmă 19 tunuri, inclusiv unul de , pe care Jameson le-a instalat de-a lungul zidurilor. El s-a lăudat comandantului texan Sam Houston că texanii pot să „bată 10 la 1 cu artileria”.Hardin (1994), p. 111.
Garnizoana texană era însă prost aprovizionată și cu un număr mic de soldați, la 6 ianuarie 1836 rămânând sub 100 de soldați.Todish et al. (1998), p. 29. Colonelul , comandantul Alamoului, a scris guvernului provizoriu: „Dacă a fost vreodată vreun dolar aici, eu nu știu despre el”. Neill a cerut suplimentarea trupelor și proviziilor, arătând că garnizoana nu ar putea rezista unui asediu mai lung de patru zile.Todish et al. (1998), p. 30. Guvernul texan era în pline frământări și nu a putut da ajutor.Todish et al. (1998), p. 31.La o săptămână după expedierea scirisorii lui Neill, legislativul provizoriu texan l-a suspendat pe guvernatorul Henry Smith, care la rândul său a dizolvat legislativul. Constituția în vigoare nu dădea niciunei părți autoritatea de a efectua aceste acțiuni, și nimeni din Texas nu știa sigur cine guverna provincia separatistă. (Todish et al. (1998), pp. 30–31.) Patru persoane revendicau comanda întregii armate;Houston, , și Dr. James Grant. (Todish et al. (1998), p. 30.) la 14 ianuarie, Neill l-a abordat pe unul dintre aceștia, Sam Houston, cerându-i ajutor în strângerea de provizii, haine și muniții.
Preludiul bătăliei thumb|left|150px|upright|James Bowie a sosit la misiunea Alamo în ziua de 19 ianuarie cu ordin să distrugă complexul. El a ajuns în schimb comandant al garnizoanei. Houston nu avea la dispoziție numărul necesar de oameni pentru o apărare reușită.Edmondson (2000), p. 252. El l-a trimis pe colonelul James Bowie cu 30 de oameni să scoată artileria din Alamo și să distrugă complexul.Ordinele lui Houston pentru Bowie erau vagi, iar istoricii nu s-au pus de acord asupra scopului lor. O interpretare este aceea că ordinele primite de Bowie erau de a distruge doar baricadele ridicate de armata mexicană în jurul orașului San Antonio de Béxar, de a aștepta apoi în Alamo până când Guvernatorul Henry Smith se va fi hotărât dacă misiunea să fie demolată și artileria scoasă. Smith nu a dat alte ordine. (Edmondson (2000), p. 252.) Bowie nu putea transporta artileria întrucât garnizoanei Alamo îi lipseau animalele de povară. Neill l-a convins pe Bowie că poziția avea importanță strategică.Hopewell (1994), p. 114. Într-o scrisoare adresată guvernatorului , Bowie a arătat că „salvarea Texasului depinde în mare măsură de ținerea Bexarului departe de mâinile dușmanului. El servește ca pichet de frontieră, și dacă ar intra în posesia lui Santa Anna, nu mai există nicio fortăreață care să-i reziste în marșul său spre Sabine.”Râul Sabine reprezenta granița estică a Texasului mexican. Scrisoarea lui Smith se încheia cu remarca: „Eu și colonelul Neill am luat solemna hotărâre că mai degrabă vom muri în aceste șanțuri decât să-l lăsăm inamicului.”Hopewell (1994), p. 115. Bowie a scris și guvernului provizoriu, cerând „oameni, bani, puști și praf de pușcă”. Au fost trimise foarte puține întăriri; ofițerul de cavalerie William B. Travis a sosit la Bexar cu 30 de oameni la 3 februarie. După cinci zile, a mai sosit un mic grup de voluntari între care se afla și Davy Crockett.Hardin (1994), p. 117.
În ziua de 11 februarie, Neill a plecat din Alamo, probabil ca să recruteze întăriri și să adune provizii.Todish et al. (1998), p. 32. El l-a lăsat la comandă pe Travis, ofițerul militar cu cel mai înalt grad din garnizoană. Mare parte din soldații prezenți erau voluntari care nu erau dispuși să-l accepte pe Travis drept conducător.Voluntarii din armata texană își rezervaseră dreptul de a-și alege singuri conducătorii, iar majoritatea nu erau dispuși să lupte sub comanda unor ofițeri de carieră. În schimb, ei l-au ales pe Bowie, care avea o reputație de aprig luptător. Bowie a sărbătorit îmbătându-se și provocând scandal în Béxar. Pentru a ameliora impresia proastă făcută, el a acceptat să comande împreună cu Travis.Hopewell (1994), p. 116.Hardin (1994), p. 120.
right|thumb|upright|Generalul Antonio Lopez de Santa Anna a condus armata mexicană în Texas în 1836.
În vreme ce texanii aveau probleme cu găsirea de oameni și provizii, Santa Anna a continuat să adune soldați la San Luis Potosi; la sfârșitul lui 1835 armata sa număra 6.019 de soldați. În loc să avanseze de-a lungul coastei, unde se puteau aduce cu ușurință provizii și întăriri pe mare, Santa Anna a manevrat trupele înspre interiorul continentului, spre Béxar, centrul politic al Texasului și locul înfrângerii lui Cos. Armata a început marșul spre nord la sfârșitul lui decembrie.Hardin (1994), p. 102. Ofițerii s-au folosit de lunga călătorie pentru a-și instrui trupele. Mulți dintre noii recruți nu știau să utilizeze cătarea puștii și refuzau să tragă de la umăr din cauza reculului puternic.Lord (1961), p. 67.