thumb|200px|Carl Filtsch, de Jean-Jacques Pradier, 1843 Carl Filtsch (n. 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – d. 11 mai 1845, Veneția) a fost un pianist și compozitor transilvănean, aparținând comunității sașilor transilvăneni. Copil-minune, este considerat elevul preferat al lui Frédéric Chopin.Karl Teutsch, „Filtsch”, în Lexikon der Siebenbürger Sachsen, Thaur bei Innsbruck, 1993, pp. 125-126.
Biografia Copilăria în Transilvania și formarea la Viena A început studiul pianului la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiindu-i tatăl său, Joseph Filtsch, pastor evanghelic și poet în Sebeșul Săsesc. Un rol important în formarea sa timpurie l-a avut fratele mai mare, Josef (1813-1894), el însuși pianist, care l-a însoțit în toate etapele scurtei sale cariere.Peter Szaunig, Carl Filtsch (1830-1845), Editura Global Media. (ediție în limbile germană, română și engleză).
În aprilie 1837 a cântat în fața Dietei Transilvaniei la Hermannstadt; în același an a fost dus la Viena pentru a-și continua studiile, sub protecția contesei Jeannette von Bánffy. Printre profesorii săi vienezi s-au numărat Friedrich Wieck, August Mittag și Simon Sechter. Prezentat la Curtea Imperială, a devenit coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph, de aceeași vârstă cu el.
A debutat în public la 7 februarie 1841, în sala Societății Prietenilor Muzicii din Viena, unde criticul Moritz Gottlieb Saphir i-a lăudat maturitatea și stăpânirea sunetului, a frazării și a expresiei. A urmat un turneu între iunie și septembrie 1841, cu escale la Budapesta, Klausenburg, Kronstadt, Hermannstadt, Broos și Sebeș.
Parisul și Chopin În noiembrie 1841 a ajuns la Paris împreună cu fratele său Josef, având o scrisoare de recomandare din partea pianistei Friederike Streicher, născută Müller, elevă a lui Chopin; o scrisoare detaliată trimisă acasă de Josef la 29 noiembrie descrie călătoria și primele zile în capitală. Chopin l-a primit ca elev în luna următoare: deși nu preda aproape niciodată copiilor și acorda de regulă o singură lecție pe săptămână, a acceptat să-l primească de trei ori pe săptămână, lecțiile fiind plătite de familia Bánffy.Tad Szulc, Chopin in Paris. The Life and Times of the Romantic Composer, New York, Da Capo Press, 1999, p. 301.
În vara anului 1842 a făcut o scurtă vizită la Bruxelles, unde a cântat la curte și i-a cunoscut pe muzicologul François-Joseph Fétis și pe pianista Marie Pleyel.
Franz Liszt, care l-a suplinit o vreme pe Chopin în predare, i-a dăruit propria sa transcriere a Serenadei de Schubert, cu o dedicație către copilul-minune al Transilvaniei. De la el ne-a rămas următoarea frază:
Primul său concert public parizian, anunțat pentru 15 martie 1843, a trebuit amânat din cauza unei boli febrile și a avut loc în cele din urmă în aprilie, la Conservatorul din Paris. La 24 aprilie a interpretat Concertul pentru pian în mi minor de Chopin cu acompaniament orchestral, prilej cu care maestrul polonez ar fi exclamat:
Calitățile sale au fost apreciate și de Giacomo Meyerbeer, Ignaz Moscheles, criticul Ludwig Rellstab și de Anton Rubinstein, de aceeași vârstă cu el.
Anglia și ultimii ani La 21 mai 1843 a plecat în Anglia, unde i-a fost prezentat lui Ignaz Moscheles. La 5 iulie a cântat la Londra în fața reginei Victoria, cu un repertoriu alcătuit dintr-o fantezie de Liszt și nocturne, impromptu-uri și valsuri de Chopin. Revistele muzicale din Viena, Paris și Londra i-au dedicat cronici excelente. Dincolo de succesul personal, șederea engleză a contribuit la răspândirea în rândul publicului britanic a muzicii lui Chopin, până atunci puțin cunoscută acolo.
După turneul englez a trecut prin Wiesbaden și Baden-Baden, unde a compus Konzertstück-ul pentru pian și orchestră, și s-a întors la Viena, unde a cântat din nou în fața perechii imperiale. În aceeași perioadă au apărut în presa vieneză primele cronici nefavorabile, care îi reproșau interpretările beethoveniene și unele imprecizii tehnice.
Turneele planificate la Sankt Petersburg, Praga, Dresda, Leipzig, Berlin, Zürich și Napoli au trebuit anulate din cauza unei grave boli pulmonare. Medicii i-au prescris băi de mare la Veneția, unde a stat pentru prima dată în primăvara anului 1844, locuind la Palazzo Benzon. După o ameliorare aparentă și o ultimă ședere în Transilvania și la Viena, s-a întors definitiv la Veneția la 24 octombrie 1844.
Moartea și mormântul Filtsch a murit la Veneția la 11 mai 1845, cu șaptesprezece zile înainte de a împlini cincisprezece ani, răpus de tuberculoză.
A fost înmormântat în incinta necatolică a cimitirului din insula San Cristoforo, unită ulterior prin colmatare cu insula San Michele, unde i s-a ridicat un monument funerar de marmură. Sub datele biografice, piatra funerară poartă un epitaf în limba germană:
Redescoperirea Compozițiile lui Filtsch au rămas aproape necunoscute până în 1969, când pianistul și muzicologul Peter Szaunig a identificat treisprezece dintre ele în arhive private; partiturile au fost publicate în 1994 de editura Gehann-Musik-Verlag din Kludenbach. În același an, Leonhard Westermayr le-a interpretat la Gasteig, în München, prima execuție publică după o sută cincizeci de ani, reluată în anul următor la Musikverein din Viena. În anii 2000, muzicologul american Ferdinand Gajewski a identificat la Londra alte lucrări inedite, în arhiva lui Sir Francis Loring, descendent al fratelui Josef, și le-a îngrijit ediția.Ferdinand Gajewski, „Filtsch Konzertstueck. Rezeptionsgeschichte” . Accesat la 31 iulie 2026.
Din anul 1995 se desfășoară anual la Sibiu Concursul și Festivalul Internațional de Interpretare Pianistică și Compoziție „Carl Filtsch”, organizat de Filarmonica de Stat Sibiu; în 2026 a avut loc cea de-a treizecea ediție.Situl oficial al concursului. Accesat la 31 iulie 2026.
Muzica sa cunoscută se înscrie pe linia lui Chopin, cu influențe evidente ale lui Liszt, Thalberg și Schubert, și arată o predilecție pentru tonalitățile grave și un caracter expresiv de o seriozitate și intensitate remarcabile.
Lucrări pentru pian Andante, op. 1 nr. 1 Nocturne, op. 1 nr. 2 Introduktion und Variationen, op. 2, în la major Romanze ohne Worte, op. 3 nr. 1, în mi minor Barcarolle, op. 3 nr. 2, în sol bemol major Mazurka, op. 3 nr. 3, în mi bemol minor Étude, op. 8, în fa major Étude, op. 10 Nocturne, op. 14 Romance sans paroles, op. 19 Fantaisie dramatique, op. 22, în fa diez minor Impromptu nr. 1, în sol bemol major Impromptu nr. 2, în si bemol minor Adieu! Das Lebewohl von Venedig, op. postum nr. 3, în do minor (Veneția, 1844) Choral (1839) Sechs kleine Präludien Prélude Fugue Étude héroïque, în do diez minor Albumblatt
Lucrări orchestrale Konzertstück pentru pian și orchestră mare, în si minor Uvertură în re major
Discografie 1994: Filtsch, Thalberg, Liszt, Chopin: Piano music, Leonhard Westermayr (MMS 2616) 2010: Mikuli, Tellefsen, Filtsch, Gutmann: Piano music, Hubert Rutkowski (Naxos 8.572344) 2012: Tellefsen and Filtsch: Piano Concerto, Concert Piece, Overture, Hubert Rutkowski, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Poloneze, dirijor Łukasz Borowicz (CD Accord 177-2) 2016: Carl Filtsch: Piano Solo Pieces, Chiyo Hagiwara (ALCD-9161) 2026: Carl Filtsch: Piano Works, Ramona Munteanu (Urania Records LDV14136)Luca Ciammarughi, recenzie la Carl Filtsch: Piano Works, în Amadeus, nr. 417, iulie-august 2026.
Note
Bibliografie Peter Szaunig, Carl Filtsch (1830-1845), Editura Global Media. István Levente Kozma, Carl Filtsch – pianist și compozitor transilvănean în peisajul romantic european de la mijlocul secolului XIX, teză de doctorat, Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, Școala Doctorală „Sigismund Toduță”, Cluj-Napoca, 2023. Ernst Irtel, Der junge siebenbürgische Musiker Carl Filtsch. 1830-1845. Ein Lebensbild. Jean-Jacques Eigeldinger, Chopin vu par ses élèves, Neuchâtel, La Baconnière, 1970.
Legături externe Festival - Concurs Internațional de Interpretare Pianistică și Compoziție „Carl Filtsch” Partituri pe IMSLP
Categorie:Nașteri în 1830 Categorie:Decese în 1845 Categorie:Sași transilvăneni Categorie:Pianiști clasici Categorie:Muzicieni clasici copii Categorie:Decese cauzate de tuberculoză Categorie:Oameni din Sebeș