Jacqueline Kennedy Onassis

Jacqueline Lee Kennedy Onassis (n. Bouvier, ), cunoscută și sub numele de Jackie O, a fost prima-doamnă a Statelor Unite între 1961 și 1963, ca soție a președintelui John F. Kennedy. În timpul vieții, a fost considerată o emblemă internațională pentru alegerile sale vestimentare unice, iar activitatea sa ca ambasador cultural al Statelor Unite i-a adus popularitate la nivel mondial.

După ce a studiat istoria și arta la Vassar College și a obținut licența în literatură franceză la Universitatea George Washington în 1951, Bouvier a început să lucreze pentru Washington Times-Herald ca fotograf de investigație. În anul următor, l-a cunoscut pe John F. Kennedy, pe atunci congresman în Massachusetts, la o cină în Washington. Acesta a fost ales senator în același an, iar cuplul s-a căsătorit pe 12 septembrie 1953, în Newport, Rhode Island. Au avut patru copii, dintre care doi au murit în pruncie. După alegerea soțului său în funcția de președinte în 1960, Kennedy a devenit cunoscută pentru restaurarea Casei Albe, care a beneficiat de o mare publicitate, pentru accentul pus pe artă și cultură. De asemenea, a călătorit în multe țări, unde fluența sa în limbi străine și cunoștințele sale de istorie i-au adus o mare popularitate. La vârsta de 33 de ani, a fost numită Femeia Anului de revista Time, în 1962.

După asasinarea și înmormântarea soțului ei în 1963, Kennedy și copiii ei s-au retras în mare parte din viața publică. În 1968, s-a căsătorit cu magnatul grec Aristotel Onassis, decizie ce a stârnit controverse. După moartea lui Onassis în 1975, a avut o carieră ca editor de carte în New York, mai întâi la Viking Press și apoi la Doubleday, și a lucrat pentru a-și reface imaginea publică. Rămâne una dintre cele mai populare și recunoscute prime-doamne din istoria Americii, fiind inclusă în lista celor mai admirați bărbați și femei ai secolului XX, realizată de Gallup.

Copilăria

Jacqueline Lee Bouvier s-a născut pe 28 iulie 1929, la Spitalul Southampton din Southampton, New York, fiind fiica brokerului de pe Wall Street John Vernou „Black Jack” Bouvier III și a mondenei Janet Norton Lee.Pottker, p. 64. Mama ei era de origine irlandeză, iar tatăl ei avea strămoși francezi, scoțieni și englezi.Flaherty, ch. 1, subsection "Early years". Numită după tatăl ei, a fost botezată la Biserica Sfântul Ignatie Loyola din Manhattan și crescută în credința romano-catolică.Spoto, pp. 22, 61. Caroline Lee, sora ei mai mică, s-a născut patru ani mai târziu, pe 3 martie 1933.

Jacqueline Bouvier și-a petrecut primii ani ai copilăriei în Manhattan și la Lasata, proprietatea familiei Bouvier din East Hampton, Long Island. Ea îl admira pe tatăl său, care o prefera pe ea în detrimentul surorii sale, numind-o pe fiica sa mai mare „cea mai frumoasă fiică pe care un bărbat a avut-o vreodată”. Biografa Tina Santi Flaherty relatează încrederea timpurie a Jacquelinei în sine, văzând o legătură cu laudele și atitudinea pozitivă a tatălui său față de ea, iar sora ei, Lee Radziwill, a declarat că Jacqueline nu și-ar fi câștigat „independența și individualitatea” dacă nu ar fi fost relația pe care o avea cu tatăl și bunicul paternal, John Vernou Bouvier Jr.Tracy, pp. 9–10. De la o vârstă fragedă, Jacqueline a fost o călăreață entuziastă și a participat cu succes la competiții sportive, iar călăria a rămas o pasiune pe tot parcursul vieții. A luat lecții de balet, era o cititoare avidă și excela în învățarea limbilor străine, inclusiv franceza, spaniola și italiana. În educația ei s-a pus un accent deosebit pe limba franceză.Tracy, p. 38.

Mariajul

Jacqueline și reprezentantul SUA John F. Kennedy s-au cunoscut la o cină organizată în mai 1952. Ea a fost atrasă de aspectul fizic, inteligența și bogăția lui Kennedy. Cei doi aveau în comun și faptul că erau catolici, le plăcea să scrie, să citească și locuiseră anterior în străinătate. Kennedy era ocupat cu campania pentru un loc în Senatul SUA în Massachusetts; relația a devenit mai serioasă și el i-a cerut mâna după alegerile din noiembrie. Bouvier a avut nevoie de ceva timp pentru a accepta, deoarece fusese trimisă să urmărească încoronarea Elisabetei a II-a la Londra pentru The Washington Times-Herald.

După o lună petrecută în Europa, s-a întors în Statele Unite și a acceptat cererea în căsătorie a lui Kennedy. Și-a dat ulterior demisia de la ziar. Logodna lor a fost anunțată oficial pe 25 iunie 1953. Ea avea 24 de ani, iar el 36.Alam, p. 8. Bouvier și Kennedy s-au căsătorit pe 12 septembrie 1953, la biserica St. Mary's din Newport, Rhode Island, într-o slujbă oficiată de arhiepiscopul Richard Cushing de Boston. Nunta a fost considerată evenimentul social al sezonului, cu aproximativ 700 de invitați la ceremonie și 1.200 la recepția care a urmat la Hammersmith Farm. Rochia de mireasă a fost semnată de creatoarea de modă Ann Lowe din New York City, și se află acum la Biblioteca Prezidențială Kennedy din Boston.jfklibrary.org , Special Exhibit Celebrates 50th Anniversary of the Wedding of Jacqueline Bouvier and John F. Kennedy.

Kennedy a născut-o pe fiica sa, Caroline, pe 27 noiembrie 1957. La acea vreme, ea și soțul ei făceau campanie în Massachusetts pentru realegerea lui în Senat, și au pozat împreună cu fiica lor mică pentru coperta revistei Life din aprilie 1958. Au călătorit împreună în timpul campaniei, ca parte a eforturilor de a reduce separarea fizică care caracterizase primii cinci ani ai căsniciei lor. În scurt timp, John Kennedy a început să observe valoarea pe care soția sa o adăuga campaniei sale pentru Congres. Kenneth O'Donnell își amintea că „mulțimea era de două ori mai mare” când ea îl însoțea pe soțul ei; el își amintea, de asemenea, că ea era „întotdeauna veselă și amabilă”. Mama lui John, Rose Kennedy, a observat însă că Jacqueline nu era „un campaigner înnăscut” din cauza timidității sale, și se simțea incomodă cu prea multă atenție.Spoto, pp. 142–144. În noiembrie 1958, John a fost reales pentru un al doilea mandat. El a considerat vizibilitatea Jacquelinei în reclame și în campania electorală ca fiind un atu vital în asigurarea victoriei sale, și a numit-o „pur și simplu neprețuită”.Hunt and Batcher, p. 167.

Primă-doamnă a Statelor Unite Pe 13 iulie, la Convenția Națională Democrată din 1960 de la Los Angeles, partidul l-a nominalizat pe John F. Kennedy pentru funcția de președinte. Jacqueline nu a participat la nominalizare din cauza sarcinii sale, care fusese anunțată public cu zece zile mai devreme.Spoto, pp. 155–157.

Pe 8 noiembrie 1960, John F. Kennedy l-a învins la limită pe adversarul republican Richard Nixon în alegerile prezidențiale din SUA. Puțin peste două săptămâni mai târziu, pe 25 noiembrie, Jacqueline Kennedy a dat naștere primului fiu al cuplului, John F. Kennedy Jr. Ea a petrecut două săptămâni în recuperare la spital, timp în care cele mai mici detalii despre starea ei și a fiului ei au fost relatate de mass-media, în ceea ce a fost considerat primul caz de interes național pentru familia Kennedy.Spoto, p. 164.

Ca cuplu prezidențial, familia Kennedy se deosebea de familia Eisenhower prin afilierea politică, tinerețea și relația cu mass-media. Istoricul Gil Troy a remarcat că, în special, ei „puneau accentul mai degrabă pe aparențe vagi decât pe realizări concrete sau angajamente pasionale” și, prin urmare, se potriveau bine în „cultura cool, orientată spre televiziune” de la începutul anilor 1960.Beasley, p. 76. Discuția despre alegerile vestimentare ale lui Kennedy a continuat pe durata anilor petrecuți la Casa Albă, iar ea a devenit un trendsetter, angajându-l pe designerul american Oleg Cassini pentru a-i crea garderoba.Beasley, pp. 73– 74. A fost prima soție prezidențială care a angajat un secretar de presă, Pamela Turnure, și și-a gestionat cu atenție contactul cu mass-media, evitând de obicei să facă declarații publice, și controlând strict măsura în care copiii ei erau fotografiați. Mass-media a descris-o pe Kennedy ca fiind femeia ideală, ceea ce a determinat-o pe academiciana Maurine Beasley să observe că ea „a creat o așteptare nerealistă a mass-media față de primele doamne, care le va pune la încercare pe succesoarele sale”.Beasley, pp. 78–83. Cu toate acestea, ea a atras atenția pozitivă a publicului din întreaga lume, și a câștigat aliați pentru Casa Albă, și sprijin internațional pentru administrația Kennedy și politicile sale din timpul Războiului Rece.Schwalbe, pp. 111–127.

Deși Kennedy a declarat că prioritatea ei ca primă-doamnă era să aibă grijă de președinte și de copiii lor, ea și-a dedicat timpul și promovării artelor americane și conservării istoriei acestora. Restaurarea Casei Albe a fost principala sa contribuție, dar ea a promovat această cauză și prin organizarea de evenimente sociale care au reunit personalități de elită din politică și artă. Unul dintre obiectivele sale nerealizate a fost înființarea unui Departament al Artelor, dar ea a contribuit la înființarea Fundației Naționale pentru Arte și a Fundației Naționale pentru Științe Umaniste, instituită în timpul mandatului lui Lyndon B. Johnson. Asasinarea și funeraliile lui John F. Kennedy

Pe 21 noiembrie 1963, soții Kennedy au pornit într-o călătorie politică în Texas, având în vedere mai multe obiective. Era pentru prima dată când ea îl însoțea pe el într-o astfel de călătorie în Statele Unite.Leaming (2014), p. 123. După micul dejun din 22 noiembrie, au luat un zbor foarte scurt cu Air Force One de la baza aeriană Carswell din Fort Worth la Love Field din Dallas, însoțiți de guvernatorul Texasului, John Connally, și de soția sa, Nellie.Bugliosi, pp. 30, 34. Prima-doamnă purta un costum Chanel roz strălucitor și o pălărie tip pillbox, care fuseseră alese personal de președintele Kennedy. Un convoi de 9,5 mile (15,3 km) urma să-i ducă la Trade Mart, unde președintele urma să țină un discurs în timpul prânzului. Prima-doamnă era așezată la stânga soțului său, în al treilea rând de scaune din mașina prezidențială, cu guvernatorul și soția sa așezați în fața lor. Vicepreședintele Lyndon B. Johnson și soția sa îi urmau într-o altă mașină din convoi.

După ce coloana oficială a virat pe strada Elm din Dealey Plaza, Jacqueline a auzit ceea ce a crezut a fi o bubuitură de motocicletă. Nu și-a dat seama că era un foc de armă până când nu l-a auzit pe guvernatorul Connally țipând. În decurs de 8,4 secunde, s-au mai auzit două focuri, iar unul dintre ele l-a lovit pe soțul ei în cap. Aproape imediat, ea a început să se urce pe portbagajul limuzinei. Clinton J. Hill, agent special al Serviciului Secret, a alergat spre mașină și a sărit pe ea, îndreptând-o înapoi spre scaunul ei. În timp ce Hill stătea pe bara de protecție din spate, fotograful Associated Press, Ike Altgens, a făcut o fotografie care a apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume.Trask, p. 318. Mai târziu, ea a mărturisit că a văzut fotografii „cu mine urcând în spate. Dar nu-mi amintesc deloc asta”.

Președintele a fost transportat de urgență la spitalul Parkland, aflat la 6,1 km distanță. La cererea primei-doamne, i s-a permis să fie prezentă în sala de operație. Președintele Kennedy nu și-a mai recăpătat cunoștința. A murit la scurt timp după aceea, la vârsta de 46 de ani. După ce soțul ei a fost declarat mort, Kennedy a refuzat să-și scoată hainele pătate de sânge, și, potrivit relatărilor, a regretat că și-a spălat sângele de pe față și mâini, explicându-i lui Lady Bird Johnson că voia „ca ei să vadă ce i-au făcut lui Jack”.