Me Against the World este al treilea album de studio al rapperului american 2Pac. A fost lansat pe 14 martie 1995, de către Interscope Records și Out da Gutta Records, fiind distribuit de Atlantic Records. 2Pac își extrage inspirația lirică din pedeapsa cu închisoarea care îl aștepta, problemele cu poliția și sărăcia.
Conform lui 2Pac, Me Against the World a fost creat pentru a arăta publicului hip-hop respectul său față de această formă de artă. Din punct de vedere liric, el a încercat intenționat să facă albumul mai personal și mai reflexiv decât eforturile sale anterioare. Considerat de mai mulți critici muzicali ca fiind cel mai bun dintre toate albumele sale de până în acel punct al carierei, producția muzicală a fost gestionată de mentorul său Shock G, Easy Mo Bee, Tony Pizarro, Johnny „J” și duoul danez de hip-hop Soulshock și Karlin, printre alții. Albumul conține apariții ale grupului de rap Dramacydal și ale rapperului Richie Rich.
Lansat în timp ce Tupac era încarcerat, Me Against the World a avut un impact imediat în clasamente, debutând pe locul întâi în Billboard 200, ocupând prima poziție timp de patru săptămâni consecutive și dominând, de asemenea, topul Top R&B/Hip-Hop Albums. „Dear Mama” a fost lansat ca prim single al albumului în februarie 1995 și avea să fie cel mai de succes single, ocupând primul loc în Hot Rap Singles și locul nouă în Billboard Hot 100. În timp ce artistul se afla în închisoare, albumul a depășit Greatest Hits al lui Bruce Springsteen ca fiind cel mai bine vândut album al anului în Statele Unite la acel moment.
Me Against the World a fost în cele din urmă certificat cu dublă platină de către Recording Industry Association of America (RIAA). La a 38-a ediție a Premiilor Grammy, albumul a fost nominalizat pentru „Cel mai bun album rap”, iar „Dear Mama” pentru „Cea mai bună interpretare rap solo”. Albumul a primit recenzii elogioase din partea criticilor, fiind clasat printre cele mai bune albume ale anilor '90. A fost inclus de mulți critici în listele celor mai bune albume hip-hop, precum și ale celor mai bune albume din toate timpurile. În 2008, National Association of Recording Merchandisers (NARM), în colaborare cu Rock and Roll Hall of Fame, a inclus Me Against the World în lista celor 200 de albume definitive din toate timpurile. De asemenea, albumul a fost inclus în cartea 1001 de albume de ascultat într-o viață.
Fundal Până în 1994, Tupac Shakur, la vârsta de 23 de ani, era deja un rapper proeminent și controversat. Al doilea său album, Strictly 4 My N.I.G.G.A.Z., primise certificarea de platină din partea RIAA, intrase în top 25 în Billboard 200 și generase două single-uri de top 15 certificate cu aur: „I Get Around” și „Keep Ya Head Up”. Cu toate acestea, într-o succesiune rapidă, el a devenit implicat într-o serie de confruntări violente.
Din incidentele anului 1993, Shakur a fost condamnat la 15 zile de închisoare pentru agresarea regizorului Allen Hughes în timpul filmărilor pentru Menace II Society, a pledat vinovat pentru tentativă de agresiune asupra unui rapper rival și a văzut acuzațiile retrase după ce a împușcat doi ofițeri de poliție aflați în timpul liber. Mai târziu în acel an, Shakur și doi asociați au fost acuzați de violul în grup al unei fane în camera de hotel a lui Shakur, o acuzație pe care acesta a negat-o cu vehemență. În procesul care a urmat, Shakur a fost achitat de șapte infracțiuni grave, inclusiv viol, sodomie și acuzații privind posesia de arme, dar a fost găsit vinovat de două capete de acuzare de abuz sexual pentru atingere nedorită și a fost ulterior condamnat la o pedeapsă între 18 luni și 4,5 ani de închisoare. Pe 30 noiembrie 1994, cu o zi înainte ca juriul să dea verdictul, Shakur a fost împușcat și jefuit sub amenințarea armei în holul unui studio de înregistrări din New York. El a crezut că atacul a fost pus la cale de asociați și colaboratori de pe Coasta de Est, precum The Notorious B.I.G., Andre Harrell și Sean „Puffy” Combs.
Conform lui Shakur, Me Against the World a avut ca scop să arate publicului hip-hop respectul său față de această formă de artă. Shakur a făcut intenționat versurile albumului mai personale și mai reflexive decât înainte. Acest lucru a fost atribuit pe scară largă maturizării lui Shakur și, probabil, unui efort de a se împăca cu trecutul său zbuciumat.
Producție Deși lansat inițial de Interscope Records, albumul a fost ulterior reeditat de două ori de către Amaru Entertainment, casa de discuri deținută de mama lui Shakur, Afeni Shakur. Albumul a fost înregistrat în zece studiouri diferite și a fost masterizat la Bernie Grundman Mastering de către Brian Gardner. Mai mulți critici au considerat că producția muzicală a acestui disc a fost cea mai bună dintre toate albumele lui Tupac de până atunci.
Steve „Flash” Juon de la RapReviews, acordând albumului nota perfectă 10 din 10, a lăudat în mod special piesele „So Many Tears” și „Temptations”. Jon Pareles de la The New York Times a descris producția drept un „calm fatalist, într-un tipar comercial”, adăugând că „deși 2Pac nu cântă, alte voci o fac, oferind o melodie lină”. Totuși, James Bernard de la Entertainment Weekly, având o opinie divergentă, s-a plâns că „vocea lui Shakur este îngropată adânc în mixaj. Este păcat — dacă ar fi fost mai prezente, beat-urile lipsite de strălucire ar fi putut fi mai puțin sesizabile”.
Teme Me Against the World a fost creat cu adevărat pentru a le arăta oamenilor că aceasta este o artă pentru mine. Că o tratez ca atare. Și orice greșeli aș face, le fac din ignoranță, nu din lipsă de respect față de muzică sau artă. Așa că Me Against the World a fost profund, reflexiv. A fost ca un album de blues. A fost autentic. Au fost toate temerile mele, toate lucrurile din cauza cărora pur și simplu nu puteam dormi. Toată lumea credea că trăiesc atât de bine și că o duc atât de bine, încât am vrut să explic situația. Și a fost nevoie de un album întreg pentru a scoate totul la iveală. Explică stilul meu de viață, cine sunt, educația mea și tot restul. Vorbește despre stradă, dar într-o altă lumină. Există o piesă acolo dedicată mamelor, o melodie pe care am scris-o special pentru mama mea. Și sapă mai adânc în acest fel. Am vrut doar să fac ceva pentru toate mamele. Sunt mândru de acea melodie. A afectat mulți oameni.
- Tupac Shakur
Depictând adesea greutățile supraviețuirii bărbaților în ghetou, sentimentele predominante ale albumului includ angoasa, disperarea, deznădejdea, paranoia și ura de sine. Astfel de piese întunecate, uneori simultan amenințătoare, sunt „If I Die 2Nite”, „Lord Knows”, „Outlaw” și „Fuck The World”. Există însă și excepții. O bucurie nostalgică distinge piesa „Old School” — o listă a melodiilor sale rap preferate și a bucuriilor asociate acestora din perioada de dinaintea maturității — în timp ce un optimism amar se regăsește în „It Ain't Easy”. „Can U Get Away” încearcă să încurajeze și să atragă prin flirt o femeie de care este interesat, îndemnând-o să părăsească relația sa actuală, abuzivă. Iar cea mai populară piesă, „Dear Mama”, este o odă plină de venerație dedicată mamei sale. Pe tot parcursul albumului, Shakur folosește diverse procedee poetice, cum ar fi aliterația („If I Die 2Nite”) și cupletele pereche („Lord Knows”).
Single-uri „Dear Mama” a fost lansat ca prim single al albumului în februarie 1995, având piesa „Old School” pe partea B. „Dear Mama” a devenit cel mai de succes single de pe album, ocupând prima poziție în topul Hot Rap Singles și ajungând pe locul 9 în Billboard Hot 100. Single-ul a fost certificat cu platină în iulie 1995, și s-a clasat ulterior pe locul 51 în topurile de sfârșit de an.
S-a raportat că piesa „Can U Get Away” era planificată să fie următorul single, cu un videoclip regizat de prietena de lungă durată a lui Shakur, Jada Pinkett Smith. În schimb, „So Many Tears” a fost lansat ca al doilea single în iunie 1995. Acesta a ajuns pe locul 6 în Hot Rap Singles și pe locul 44 în Billboard Hot 100.
„Temptations”, lansat în august, a fost al treilea și ultimul single de pe album. Acesta a fost cel mai puțin de succes dintre cele trei, dar a avut totuși o evoluție onorabilă în clasamente, ajungând pe locul 68 în Billboard Hot 100, locul 35 în Hot R&B/Hip-Hop Singles & Tracks și locul 13 în Hot Rap Singles.
„Me Against the World”, piesa care dă titlul albumului, a fost lansată ca single în Europa, incluzând variantele Soul Power Remix și Soul Power Hip Hop Remix. Piesa apare în coloana sonoră a filmului Bad Boys, care a fost lansat în cinematografe în aprilie 1995.
Recepție critică Recenzii inițiale (în 1995) Chicago Sun-Times Entertainment Weekly B− The Guardian Los Angeles Times Rolling Stone Select Smash Hits The Source The Village Voice C+ Recenzii retrospective (după 1995) AllMusic Consequence of Sound A The Encyclopedia of Popular Music RapReviews 10/10
Me Against the World a primit aprecieri critice unanime. Într-o recenzie a vremii, Cheo H. Coker de la Rolling Stone a numit albumul cel mai bun al lui Shakur și a declarat că acesta este „în mare parte o lucrare de durere, furie și disperare arzătoare — [este] prima dată când 2Pac abordează direct forțele conflictuale care îi macină psihicul”. Jon Pareles, scriind pentru The New York Times, l-a numit pe Shakur „Sfântul Augustin al gangster rap-ului”, datorită ambivalenței sale față de comportamentul și natura stilului de viață gangster. În recenzia sa pentru The Source, principala revistă de hip-hop din Statele Unite, Allen Gordon l-a salutat pe Shakur ca fiind un liric de elită, numind albumul „de departe cea mai bună lucrare a sa” și menționând că „orice plângeri ale criticilor și fanilor cu privire la ultimele două albume ale lui Tupac pot fi uitate”. El a lăudat în mod special producția și versurile „incredibilei” piese titlu, precum și melodiile „So Many Tears”, „Temptations”, „Heavy in the Game”, „Dear Mama” și „Old School”, dar a evidențiat și „It Ain't Easy”, „If I Die 2Nite” și „Young Niggaz” ca fiind piese „notabile”.
„Acesta ar putea fi primul LP de hip-hop blues”, a observat Matt Hall în revista Select. „Nu atât prin muzică, deși sunetele de muzicuță îi datorează mai mult lui Howlin' Wolf decât primelor două eforturi solo ale lui Tupac, ci mai degrabă prin vocea lui Shakur, care este în același timp rebelă și resemnată... Me Against the World este o declarație de intenție, o notă din adâncurile Americii și un LP excelent și reflexiv.” În The Guardian, criticul Caroline Sullivan a observat un 2Pac „surprinzător de optimist” și gânditor, considerând albumul „demn de ascultat”, în ciuda criticilor aduse beat-urilor banale și sample-urilor previzibile.
Jaleel Abdul-Adil de la Chicago Sun-Times a afirmat că „cea mai recentă lansare a lui 2Pac amestecă, de asemenea, duritatea cu tandrețea. Disperarea urmează furiei brute pe "Fuck the World" și "It Ain't Easy", dar majoritatea pieselor mărturisesc fragilități sub exteriorul dur al rapperului. "Dear Mama" este un tribut emoționant adus mamei sale, "Lord Knows" dezvăluie gânduri disperate de sinucidere, iar "So Many Tears" reflectează asupra unei lumi nemiloase care distruge vieți tinere. 2Pac include chiar și un mesaj plin de tristețe pentru Robert Sandifer, tânărul din Chicago a cărui viață scurtă s-a încheiat într-un schimb brutal de focuri. După lansări anterioare cărora le-a lipsit concentrarea și consecvența, 2Pac prezintă în sfârșit un proiect șlefuit de auto-examinare și comentariu social. Este ironic că acesta sosește exact când începe ispășirea pedepsei sale.”