Războiul anglo-neerlandez a avut loc între anii 1665–1667. Conflictul militar propriu zis dintre Regatul Angliei și Provinciile Unite Neerlandeze a izbucnit în martie 1665, el fiind de fapt al doilea conflict militar ce face parte din Războaiele navale dintre Anglia și Țările de Jos care au avut loc în secolul al XVII-lea, și care a decis supremația pe mare a Angliei. Cauzele războiului erau de natură economică, ca și conflictele anterioare dintre navele engleze și olandeze. În război erau implicate indirect și Franța, Danemarca și principatul german Münster.
Flota engleză condusă de ducele de York, era mai bine înzestrată din punct de vedere tehnic și tactic decât flota celorlalte state. Aceasta era mulțumită regelui Charles II care a continuat politica dusă de Oliver Cromwell (1599–1658) de a sprijini mai departe dezvoltarea flotei militare. Ciocnirile flotelor dușmane a avut loc în apropierea coastei de vest a Africii, azi țărmurile Republicii Ghana, în Marea Nordului, Canalul Mânecii, Caraibe, și coastele Norvegiei. Victoria a fost în cele din urmă de partea neerlandezilor, aflați sub conducerea amiralului Michiel de Ruyter.
Războiul s-a încheiat în iulie 1667 prin Pacea de la Breda.
Context
Relațiile anglo-neerlandeze
În 1650 aproximativ 16.000 nave comerciale navigau sub pavilion neerlandez în contrast cu cele doar 4.000 sub pavilion englez .. Chiar dacă Actul de Navigație din 1651 emis de englezi a avut un efect minor asupra comerțului neerlandez, el a dus la tensionarea relațiilor. Între 1652 și 1654, Comunitatea Angliei și Provinciile Unite din Țările de Jos s-au luptat în Primul Război Anglo-Neerlandez, un război naval dur în cursul căruia cele două puteri și-au disputat dominația asupra comerțului mondial. Deși acest război s-a încheiat prin victoria engleză din Bătălia de la Scheveningen din august 1653, pacea a fost semnată abia peste încă opt luni. În cursul războiului, neerlandezii au avut cale liberă să își extindă rețelele comerciale pe rutele majore din afara apelor englezești fără frica de repercusiunile englezilor din cauză că aceștia nu aveau destule nave să îi oprească. Comerțul englez a fost eliminat din Mările Baltică și Mediterană de către neerlandezi, iar când pacea a fost încheiată în 1654, englezii erau în mare măsură în aceiași poziție dinainte de război: neputincioși în fața ascensiunii Provinciilor Unite de a deveni puterea comercială supremă în Europa ..
Pacea de la Westminster din 8 mai 1654 stipula recunoașterea de către neerlandezi a Actului de Navigație care prevederea că importurile de mărfuri din afara Europei în Anglia trebuie făcute exclusiv cu corăbii care să aibă pavilion englez sau cu nave din țările de origine .. Această decizie viza în principal eliminarea intermediarilor neerlandezi din comerțul englez dar era departe de a pune capăt dominației lor comerciale. Deși englezii au câștigat multe bătălii navale și au distrus multe nave neerlandeze, ei nu au reușit să câștige războiul .. Republica neerlandeză se afla într-o poziție financiară mai bună ca Anglia și, prin urmare, a continuat să construiască nave comerciale și de război pentru a își reface pierderile într-un ritm ridicat pe care englezii nu l-au putut egala ..
thumb|Regele Carol al II-lea al Angliei.
Atât Anglia cât și Provinciile Unite au fost extenuate după Primul Război Anglo-Neerlandez fără să fi ajuns la o rezolvare definitivă a diferendelor, astfel că în următorii ani cele două rivale au evitat să se înfrunte din nou. Provinciile Unite au contribuit la împiedicarea Suediei de a cuceri Danemarca prin câștigarea Bătăliei de la Oresund din 1658 fără ca Anglia, aliata Suediei, să intervină .. Englezii s-au implicat apoi într-un război cu Spania (1654-1660), lăsând cale liberă expansiunii comerciale a neerlandezilor ., dar s-au temut de intervenția neerlandezilor de partea spaniolilor, în parte datorită faptului că Republica avea un puternic partid Oranist ostil lui Cromwell. În realitate, Provinciile Unite abia recent își câștigaseră independența față de Spania și nu erau dornice să își ajute foștii stăpâni. Neerlandezii s-au concentrat pe refacerea flotei de război și a celei comerciale, devastate după războiul cu englezii.
În mai 1660 Carol al II-lea se întoarce în Anglia și este încoronat rege cu ocazia Restaurării Stuarților.. El a trebuit să acorde concesii de mare anvergură Parlamentului englez, care controla bugetul și legislația fiscală a țării. În același timp încearcă să restabilească puterea coroanei și să o transforme într-o regalitate absolutistă, pentru aceasta având nevoie în principal de fonduri .. Căsătoria sa cu Caterina de Bragança îi aduce in 1662 o dotă generoasă alături de porturile Bombay și Tanger, oferindu-i practic tutela și toate garanțiile economice ale Imperiului Portughez (aflat atunci în plin război de independență față de Spania) .. Tot în același an Carol al II-lea a vândut orașul Dunkerque regelui Ludovic al XIV-lea al Franței .. Regele Angliei speră că un război contra Provinciilor Unite îi va permite să realizeze profituri ridicate prin capturi .. De altfel, veniturile din Primul Război Anglo-Neerlandez fuseseră încurajator de mari: prada obținută în acel război fusese de 120 milioane lire sterine, în timp ce cheltuielile guvernului englez totalizaseră doar 53 milioane lire în 1652-1653 .. În plus, în ciuda faptului că i-au oferit găzduire în timpul exilului, Carol al II-lea avea o ranchiună personală față de guvernul Provinciilor Unite, mai precis față de marele pensionar Johan de Witt, deoarece Stuarții erau înrudiți îndeaproape cu Casa de Orania, care a fost exclusă de la putere printr-un amendament secret al Tratatului de la Westminster .
Începând din 1664, noul favorit al lui Carol al II-lea, Henry Bennet, lord Arlington, în cooperare cu clientul său, Thomas Clifford, și cu fratele regelui Iacob Stuart, duce de York, a susținut că un război cu Provinciile Unite era în interesele Angliei .. Și-au coordonat eforturile pentru a provoca un război cu neerlandezii, așteptându-se la mari câștiguri personale, ducele de York, ca președintele Companiei Regale Africane, râvnind la posesiunile Companiei Neerlandeze a Indiilor de Vest. Cei doi au fost sprijiniți de ambasadorul englez de la Haga, Sir George Downing ., care a acționat ca agent pentru York, Arlington și Clifford .. Din poziția sa de la Haga, Downing a trimis lui Carol, dar și lui York și asociaților săi, un raport detaliat despre evoluțiile politice din Provinciile Unite. Downing raporta la Londra că Republica era divizată politic și că neerlandezii mai degrabă ar accepta cererile englezilor decât să meargă la război .. Chiar și după ce flota engleză a început să captureze nave neerlandeze și să atace posesiunile neerlandeze din Africa de Vest, el a raportat în august 1664 că probabil Provinciile Unite ar accepta să își reducă controlul comerțului maritim în favoarea Angliei, deși sursele neerlandeze contemporane au raportat o opoziție întărită față de aceste provocări .. Încă din 1661 Downing a intrat în contact cu susținătorii Casei de Orania, despre care credea că vor colabora cu Anglia împotriva adversarului lor, facțiunea republicană .. Deși câțiva Oraniști au început o corespondență trădătoare cu Anglia în încercarea de a pune capăt războiului și de a îl răsturna pe Johan de Witt, totuși arestarea și executarea rapidă a lui Henri de Fleury de Buat, un conspiraționist Oranist, a arătat slăbiciunea lor ..
Pentru a păstra bunele relații cu Carol al II-lea, guvernul Provinciilor Unite i-a făcut cadouri somptuoase, mai ales cu ocazia ascensiunii sale pe tron .. Dar și în Parlamentul englez se găseau numeroși susținători ai unui nou război contra Provinciilor Unite. Iacob Stuart, ducele de York și fratele regelui, conducea partida războinică. El era în fruntea Companiei Regale Africane, printre ai cărei membri se numărau și alți oameni influenți precum prințul Rupert, ducele de Buckingham și Sir Henry Bennet, lord Arlington, și spera că în război va concura Compania Neerlandeză a Indiilor Occidentale. Spiritul marțial al englezilor era reflectat de cuvintele amiralului George Monck de la începutul războiului: . Mulți ofițeri navali englezi erau dornici de un conflict cu neerlandezii, așteptându-se să își sporească renumele și averea în bătălii pe care sperau să le câștige la fel de decisiv ca în războiul precedent ..
Evenimentele premergătoare declarației de război thumb|300px|Locaţia bătăliilor din cadrul Celui de-al doilea război anglo-neerlandez
Ca urmare a creșterii entuziasmului războinic din Anglia, navele engleze au adus mai multe afronturi navelor neerlandeze. Mai mulți armatori englezi au echipat corsari privați care au capturat mai mult de 200 de nave comerciale neerlandeze până la declararea războiului în primăvara anului 1665 .. În 1664, navele engleze au început să îi provoace pe neerlandezi nerăspunzându-le la salut. Deși li s-a ordonat de către autoritățile neerlandeze să continue să salute primii, mulți comandanți neerlandezi nu au putut accepta insulta.
Tratamentul inechitabil al cetățenilor englezi în coloniile Indiilor orientale neerlandeze în 1623 a devenit un pretext binevenit pentru a deschide ostilitățile la o scară mai largă .. Propaganda engleză a readus la lumină acest vechi incident, botezat Masacrul de la Amboina, când zece comercianți englezi, rezidenți în fortul Victoria de pe insula Ambon au fost acuzați de trădare, torturați și apoi executați prin decapitare. Compania Engleză a Indiilor de Est a publicat în 1631 un pamflet detaliat, de fapt o plângere împotriva Companiei Neerlandeze a Indiilor de Est, lucru care a fost folosit ca propagandă și în Primul război anglo-neerlandez. Deși acest subiect a fost rezolvat prin Tratatul de la Westminster din 1654 care încheiat acel război, în 1664 pamfletarii englezi l-au reamintit intens publicului pe măsură ce noul război se apropria. Pe lângă acestea, circulau și publicații care îi demonizau pe neerlandezi ca fiind bețivi și profani. Când De Ruyter a recapturat factoriile din Africa de Vest, au fost scrise multe pamflete care denunțau noi atrocități ale neerlandezilor, deși nu exista nici un fapt real în acest sens .
În numele Companiei Regale Africane, o escadra comandată de căpitanul Robert Holmes a fost trimisă în Africa de Vest pentru a ataca coloniile neerlandeze .. Holmes și-a lansat primul atac asupra factoriei neerlandeze Gorée, din Senegal, unde a capturat o navă comercială la 27 decembrie 1663. În săptămânile următoare, el a capturat sau scufundat alte patru nave. La 23 ianuarie 1664 Holmes cucerește Gorée. De acolo el a continuat să opereze împotriva rutelor comerciale neerlandeze. La 28 martie Holmes a capturat marea navă comercială neerlandeză Walcheren (care a fost încorporată imediat în Marina Regală) iar la 20 aprilie a cucerit Fortul Taccorary de pe Coasta Aurului. Și alte factorii mai mici și nave comerciale au căzut în mâinile lui până ce a încheiat cucerirea Africii de Vest la 1 mai 1664 ..
thumb|left|Noul Amsterdam în 1664.