O vară de neuitat (1994, ) este un film dramatic regizat și produs de Lucian Pintilie. Filmul este o coproducție româno-franceză, cu scenariul scris de regizor pe baza unui capitol de roman al lui Petru Dumitriu.
Personajele principale sunt un căpitan român și soția lui dintr-o familie mixtă româno-maghiară, pe care serviciul ofițerului îi duce la frontiera româno-bulgară din Cadrilater. Aici, teroriști atacă și ucid soldați români, de aceea unitatea militară română ia ostatici niște țărani bulgari nevinovați. Superiorii căpitanului îi ordonă acestuia să-i execute, dar el refuză și, ca urmare, cariera lui nu mai are viitor.
Rolul soției este interpretat de actrița britanică Kristin Scott Thomas, unul din cele mai importante din cariera sa.
Filmul a avut o primire critică în general bună, atât în România, cât și în Occident.
Acțiunea filmului
Acțiunea filmului are loc în vara anului 1925Secțiune după conținutul de imagine și textual al filmului.. În acea perioadă, România stăpânește, în urma celui de-al Doilea Război Balcanic (1913), regiunea numită Cadrilater, o parte din sudul Dobrogei aparținând până atunci Bulgariei. Acolo sunt staționate trupe românești.
Filmul începe cu plecarea în permisie a unui locotenent, Turtureanu, în orășelul de garnizoană. Merge la bordel împreună cu un camarad al său, unde chefuiesc. Apare o persoană din partea autorităților, care le amintește că bordelul este închis provizoriu. Una dintre prostituate, Erzsi, protestează vehement, insultându-l în mod vulgar pe oficial, în română și în maghiară. Acesta devine repede mai indulgent când proprietăreasa îl servește cu băutură și îi dă bani. Omul cere doar ca fetele să nu se arate la ferestre, căci în casa de peste drum va avea loc un bal important.
Când participanții la bal sosesc rând pe rând, Erzsi totuși se arată, prezentându-și fundul gol. Un grup de ofițeri, printre care și Turtureanu, se uită la ea din stradă. Apare generalul Ipsilanti, care îi ordonă lui Turtureanu și încă unui ofițer să rezolve situația. Erzsi li se împotrivește, strigând lozinci în favoarea regimului comunist al Republicii Ungare a Sfaturilor, lichidat în 1919 cu contribuția armatei române. Turtureanu o lovește dur, spunând că România Mare nu s-a făcut ca Erzsi să-și bată joc.
Balul este dat de doamna Vorvoreanu, născută Lascari, dintr-o familie de boieri. La bal apare căpitanul Petre Dumitriu cu soția lui. Doamna Vorvoreanu stă de vorbă cu fratele ei, Șerban Lascari. Îi atrage atenția asupra soției căpitanului, pe care o numește Maria-Theresia von Debretzy, și-i spune că aceasta este nepoata lor. Tatăl ei, Debretzy, se trăgea dintr-o familie de nobili maghiari. Călătorind în România, a cunoscut-o pe Sofia Lascari, sora lor, și s-au îndrăgostit. Sofia a plecat în Ardeal împotriva voinței familiei sale și s-au căsătorit. Tatăl Mariei-Theresia a fost ucis în timpul Republicii Sfaturilor. Când armata română a pătruns în Ungaria, căpitanul a salvat-o pe Maria-Theresia de tentativa de viol a unor soldați români. S-au căsătorit și s-au stabilit în România. Maria-Theresia a învățat perfect româna, dar cu pronunție de Oxford, pentru că a fost crescută în Anglia. Au trei copii. Doamna Vorvoreanu este supărată pe Maria-Theresia. O consideră arogantă, pentru că nu ține legătura cu rudele ei române. Mai spune că generalul Ipsilanti, șeful de stat major al diviziei, a pus ochii pe Maria-Theresia. Acesta vine s-o salute pe doamna Vorvoreanu, care îi face cunoscut că a organizat balul pentru el, și de aceea a invitat-o și pe Maria-Theresia. Aceasta dansează cu soțul ei, dar pentru dansul următor, Ipsilanti o preia fără nicio vorbă și îi face curte. Maria-Theresia îl respinge ironic.
Ca să scape de încercările lui Ipsilanti, căpitanul își cere transferul. Generalul îi ordonă imediat superiorului direct al căpitanului să-l transfere la frontiera cu Bulgaria în locul altui ofițer, care a fost ucis de comitagii, teroriști care luptă împotriva stăpânirii româneÎntr-un interviu, Lucian Pintilie amintește că, după cum zice un personaj în opera lui Petru Dumitriu, acești comitagii erau teroriști aromâni plătiți de guvernul bulgar (Pintilie 2004)..
Căpitanul cu toată familia, cu Eva, guvernanta copiilor, cu câinele Eros, cu mobila și clavecinul lor trec Dunărea cu bacul. Sunt veseli, dar când ajung la locul de staționare cu aspect sărăcăcios al companiei ajunse sub comanda căpitanului, soția lui se uită în jur cu îngrijorare. Căpitanul o consolează, spunându-i că nu vor rămâne mult timp acolo, dar Maria-Theresia răspunde că îi place locul și se apucă imediat de instalarea familiei.
Copiii împreună cu mama lor fac baie veseli în exterior. De departe se uită la ei intrigați o femeie purtând șalvari și cei doi copii ai ei. Maria-Theresia îi cheamă să le dea ciocolată, dar cei trei pleacă.
Din manifestările soților se vede că se iubesc. Familia încearcă să-și trăiască viața fericită și în condițiile noi. În seara sosirii lor cinează la masa frumos așternută, îmbrăcați elegant, apoi fac muzică, dar brusc ceva le sparge oglinda venețiană. Nu se neliniștesc în mod deosebit din cauza aceasta.
Locotenentul Turtureanu face parte din aceeași companie. O dată, un grup de soldați patrulează în frunte cu căpitanul și locotenentul. Zăresc un grup de oameni care stau de vorbă și râd în jurul unui foc. Un soldat trage un foc din greșeală, și ceilalți pornesc la atac fără ordin. Oamenii din grup fug care încotro, iar un soldat cade la pământ și rămâne nemișcat. Nu se știe cine l-a împușcat.
Încă de la începutul filmului, Turtureanu se arată a fi o figură negativă. Așa îl percepe și Maria-Theresia, care îl tratează cu indiferență. Aceasta îl deranjează pe locotenent, care înjură și cu referire la originea maghiară a femeii, desigur atunci când cuplul nu-l aude. Într-o seară, când șed în fața casei admirând un dâmb pe care Maria-Theresia l-a botezat Fuji-yama, soții tresar la o scenă în care Turtureanu îl bate cu cruzime pe un soldat, fapt la care Maria-Theresia reacționează dureros. Căpitanul îl admonestează pe locotenent, care se justifică spunând că în toate unitățile sunt bătuți soldații. Căpitanul îi interzice să mai facă asta.
Într-o noapte, niște comitagii omoară soldații neglijenți dintr-un pichet de pe frontieră. De la companie merge un grup la fața locului, dar nu mai poate decât să-i adune pe soldații uciși și să-i aducă la companie. Maria-Theresia vede că li s-au tăiat buzele și este cuprinsă de groază.
Într-o dimineață, Maria-Theresia este trezită de râsetele copiilor, care stau cu niște țărani bulgari ce lucrează în grădina de legume. Îi cheamă pe copii în casă și își întreabă soțul ce caută oamenii aceia acolo. Acesta îi spune că sunt arestați din cauza atacului comitagiilor, iar el trebuie să cerceteze cazul, deși știe că oamenii aceia nu au nicio legătură cu incidentul.
Căpitanul pleacă la Siguranță, fiind chemat în chestiunea arestaților. Maria-Theresia îi servește cu vin și promite că munca lor va fi plătită. Seara începe să-i plătească, în timp ce Turtureanu îl cheamă pe câte unul în birou și îl bate. Întors la companie, căpitanul îi spune soției sale că a primit ordin să-i execute pe țărani, ca represalii pentru atacul comitagiilor. Îl sună la telefon colonelul comandant al regimentului și îi cere să-i raporteze despre executarea ordinului. Căpitanul îi răspunde că așteaptă ordin scris înainte de a-l îndeplini.
Nevestele țăranilor încearcă să ajungă la bărbații lor, dar soldatul care îi păzește nu le lasă. În acest timp, căpitanul face instrucție cu niște soldați, iar cele două fetițe ale lui și guvernanta udă grădina împreună cu țăranii. Deși cunoaște ordinul, Maria-Theresia încearcă să-l liniștească pe Petko, unul din țărani, spunându-i că vor fi lăsați liberi.
La companie vin comandantul regimentului și generalul Ipsilanti. Căpitanul îi cere și acestuia ordin scris. Generalul îl laudă ca pe un ofițer inteligent, cult și bine pregătit, o raritate în armată, și îi prevede o carieră strălucită dacă îndeplinește ordinul, dar sfârșitul acesteia dacă nu-l îndeplinește. Deocamdată îi dă timp de gândire. Căpitanul îi invită la masă pe superiori. În timpul prânzului, Ipsilanti laudă salata, la care Maria-Theresia răspunde că nu ar fi așa de bună fără țăranii bulgari, și le ia apărarea, așa cum, spune ea, ar apăra orice oameni nefericiți, căci pe aceia îi simpatizează.
Turtureanu intră în birou ca să-l reclame pe căpitan generalului, apoi intră și căpitanul la el și îi cere din nou ordin scris. Atunci Ipsilanti îi ia comanda companiei. Sub comanda locotenentului, un grup de soldați pornește cu țăranii. Pe Petko, care imploră să fie lăsați în viață, Maria-Theresia încearcă să-l liniștească mințindu-l că nu vor fi împușcați, ci duși în satul lor.
Mai târziu, când familia tensionată încearcă să ia cina, din depărtare se aud împușcături. Atunci Maria-Theresia adună mânioasă salata din farfuria fiecăruia, spune că e putredă și o aruncă. Apoi merge la oglinda spartă, o ia de pe perete și dintr-o gaură din dreptul spărturii scoate un glonț.
Căpitanul se prezintă la generalul Cilibia, comandantul de divizie. Acesta îi acuză soția de comunism, pentru că a luat apărarea țăranilor bulgari, și îl face ticălos pe căpitan pentru faptul că s-a căsătorit cu o unguroaică, o femeie dintre dușmanii neamului românesc, nu îndeplinește ordinele guvernului și îl compromite pe el, generalul, prin aceea că are un subordonat care refuză îndeplinirea unui ordin. Îl amenință că îl va muta dintr-o garnizoană în alta sub comandanții cei mai insuportabili, și că va ieși la pensie cu gradul de căpitan. La sfârșit, ca să-l jignească, îl întreabă dacă Erzsi, prostituata, se cunoaște demult cu soția lui, căci doar sunt din același loc. Căpitanul își duce mașinal mâna la sabie, dar generalul își cere scuze ironic. După ce iese de la general, căpitanul are tentația să se sinucidă, dar nu o face, ci izbucnește într-un plâns dureros.
Familia merge cu trăsura către bac. După trăsură aleargă soția lui Petko îmbrăcată în negru, strigând repetat numele acestuia. Pe dâmbul de pe malul Dunării se adună toate femeile îndoliate. Una dintre fetițe fuge într-un staul cu oi, iar mama ei după ea. Femeile fug și ele acolo blestemând, și câteva încep s-o bată pe Maria-Theresia. Soțul ei fuge s-o salveze și o împușcă pe una dintre ele.
Filmul se termină cu spusele fostului băiețel al familiei, care își aduce aminte ca adult că timp de câteva zile a mai întrebat-o pe mama lui când mai vine Petko, la care ea nu răspundea, apoi a început să bea, iar el l-a uitat pe Petko, dar nu și vara aceea, căci a fost cea mai frumoasă din copilăria lui.
Rolurile cele mai importante
Kristin Scott Thomas: Maria-Theresia von Debretzy, soția căpitanului Dumitriu Claudiu Bleonț: căpitanul Petre Dumitriu Răzvan Vasilescu: locotenentul Turtureanu Marcel Iureș: generalul Ipsilanti George Constantin: generalul Cilibia Olga Tudorache: doamna Vorvoreanu Tamara Crețulescu: Eva, guvernanta copiilor Ioan Gyuri Pascu: Petko, țăran bulgar Bea Fülöp: Erzsi, prostituată
Antecedentele filmului
Petru Dumitriu, pe opera căruia se bazează scenariul, s-a născut în 1924, într-o familie mixtă. Tatăl lui, Petre Dumitriu, era ofițer de grăniceri, iar mama, Theresa von DebretzyNumele este prezent în sursă în această formă. era moașă, născută într-o familie de mici nobili secui. Aveau o casă la Orșova și una la Baziaș. Ofițerul ținea de garnizoana din Orșova și era cu serviciul la Baziaș, dar a fost mutat pentru o vreme în Cadrilater, la Turtucaia. Familia era acolo în 1926 și acolo s-a născut sora lui Petru Dumitriu. În 1935, tatăl lui a fost mutat de la grăniceri la infanterie, la Târgu-Jiu, pentru că refuzase să îndeplinească ordinul de a-i executa pe niște țărani sârbi care lucrau în grădina lui de la Baziaș, suspectați fiind de unele acțiuni ilegaleȚarălungă 2004, p. 5..