Desești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. right|thumb|250px|Desești în Harta Iosefină a Comitatului Maramureșului, 1782-85
Istoric Prima atestare documentară: 1360 (villa olachalis Deszehaza). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Tran¬silvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În sec. al XIV-lea, localitatea a făcut parte din Cnezatul de vale al Marei. La 1360, este consemnată în documente Deszehaza, printre cele șase sate din valea Marei, dăruite lui Dragoș, fiul lui Giulea din Giulești. Câteva luni mai târziu toate satele din valea Marei sunt stăpânite în comun de giuleșteni. În anul 1385, este în stăpânirea lui Costea, fiul lui Dragoș Radu Popa, Țara Maramureșului, 1970, p. 81.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Sighet. După Al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Etimologie Etimologia numelui localității: din n. grup desești < antrop. Dese, Desja (hipocor. din Desimir) sau din Dej, Dejeu (< magh. Dezsö „Desiderius" < lat. desiderium „dorință") + suf. -ești. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Potrivit atestărilor documentare (unde numele localității apare în variantele Deszehaza, Desefalva, Dese, Deze etc.), la baza denumirii satului Desești pare a sta un antroponim de forma Des, Dese, Desea. Canonicul Augustin Bunea (1912) este de părere că un oarecare “Dese a întemeiat Desești”Augustin Bunea, Încercare de istoria românilor până la 1382, București, Editura Academiei Române, 1912, p. 156.. Istoricul Radu Popa (1977) afirmă, la rândul său, că “la un antroponimic Desze «de origine necunoscută» trimite și I. Kniesza, în timp ce E. Petrovici se gândește la un cneaz Desea” Radu Popa, Observații privind vechimea și semnificația ca izvor istoric a unor toponime maramureșene, 1977, p. 47, nota 73., însă cu precizarea: “onomasticul Desea lipsește din Maramureș”. Iar Alexandru Filipașcu (1940) afirmă că satul are o “numire fără niciun înțeles, creat de redactorii diplomelor maramureșene, călugări ai Conventului Leles, slovaci maghiarizați.”Alexandru Filipașcu, Istoria Maramureșului, 1940, p. 73.
În concluzie, Dese ar putea fi un hipocoristic stâlcit de la Desimir, Dejeu sau Desideriu. Acest personaj pare să fi jucat un rol important în istoria localității (probabil de stăpânitor al satului, în perioada când s-au făcut primele consemnări documentare).Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Așezământ monahal In Desești este un schit ortodox (Izvoare), cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”.
Monument istoric Biserica de lemn „Sf. Paraschiva” din anul 1770, inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Monument comemorativ Troița Eroilor căzuți în Primul Război Mondial (1937). Monumente din județul Maramureș închinate eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2020.
Arii naturale protejate Tăurile Chendroaiei (HCL nr. 08/25.04.2006); Râul Mara, pe o lungime de 22,9 kilometri (HCL nr. 15/2008); Mlaștina Iezerul Mare, pe platoul Munților Igniș, la 1.014 m altitudine; turbărie (Legea 5/2000).
Personalități locale Petre Got (1937-2017), poet; membru USR. Vol. Cer înfrunzit (1969), Glas de ceară (1972), Dimineața cuvântului (1980), Inima lui septembrie (1996) etc. Gheorghe Pârja (n. 1950), poet, publicist; membru USR. Premiul USR la Festivalul Internațional de Poezie (Sighet, 1979), premiul Nichita Stănescu al Serilor de poezie de la Desești (1999). Vol. În numele tatălui (1996), Sub podul lui Apollodor (1998) etc. Lucia Ileana Pop (n. 1977), jurnalistă, scriitoare, traducătoare, profesoară de limba română în Italia, în cadrul proiectului internațional "Limbă, cultură și civilizație românească".
Legături externe "Paștele animalelor" la Desești - Maramureș, 14 aprilie 2007, Evenimentul zilei "Maramuresencele se mai roaga si azi, in camp, pentru ploaie", Otilia Teposu, Formula AS - anul 2009, numărul 884
Vezi și
Biserica de lemn din Desești Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Biserici de lemn din Maramureș
Note
Desești, Desești Desești, Desești Desești, Desești