Acest glosar de geografie conține termeni din domeniul geografic.
A abiosferă - zonă de litosferă care nu a fost supusă vreodată influenței organismelor vii sau substanțelor biogene. abis: - zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale); - deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul. ablațiune: - transport al materialului rezultat din dezagregarea rocilor; - reducerea masei unui ghețar prin topire, evaporare sau desprinderea aisbergurilor. aborigen - originar, născut în țara în care locuiește; sinonime: băștinaș, indigen; exemplu: aborigenii australieni. abraziune - proces de roadere a țărmului de către apa mării și care generează terase, faleze, insule, tunele, nișe etc. abrupt - porțiune dintr-un versant muntos, stâncos, puternic înclinat, formând pereți (ex: Bucegi, Piatra Craiului, etc). absorbția hidrocarburilor - colectarea și reținerea hidrocarburilor deversate în mări și oceane cu ajutorul unor substanțe solide ca: nisip, cretă, în vederea îngreunării și precipitării lor. absorbția radiației - reținerea de către vaporii și picăturile de apă, ozon, dioxid de carbon, oxigen, cristalele de gheață și particulele solide (praf) a unei părți din energia radiantă care străbate atmosfera și transformarea ei în energie calorică, mecanică, chimică sau electrică. ac - stâncă izolată și ascuțită (colț) caracteristică zonelor de abrupt. (ex: Acele Morarului, Bucegi). accident - neregularitate a reliefului apărută ca rezultat al interacțiunii agenților interni și externi. activă, peșteră ~ - peșteră străbătută de un curs de apă. activitate minieră - ansamblul de lucrări privind prospecțiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prelucrarea, concentrarea, extracția metalurgică și comercializarea produselor miniere. acțiune dăunătoare a apelor - acțiune distructivă, manifestată de ape în anumite condiții climatice (ploi abundente, deszăpezire rapidă). acumulare - proces de depunere a materialului detritic (de obicei la baza vesanților) transportat de apă, vânt, ghețari etc.; forme de acumulare: luncile, terasele, deltele, morenele, dunele etc. acumulare nepermanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor. acvifer - pânză sau nivel de apă subteran. adaptare morfoclimatică - punere de acord a proceselor geomorfologice și a formelor de relief dintr-o anumită zonă geografică, cu condițiile climatice ale zonei respective. afloriment: - parte a unui zăcământ care apare la suprafața solului; - loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. afluent - nume dat unei ape curgătoare secundare, considerată în raport cu apa curgătoare mai mare în care se varsă. agenți geografici - forțe fizice sau organice care produc transformări continue în învelișul geografic, având ca sursă de energie în interiorul Pământului (agenți geografici interni sau endogeni) sau radiația solară, gravitația (agenți geografici externi sau exogeni). agestru - vezi con de dejecție. aglomerat vulcanic - rocă alcătuită din fragmente vulcanice rezultate din exploziile vulcanice și cimentate cu un material fin, tot vulcanic. aglomerație urbană - zonă urbană suprapopulată; vezi și megalopolis. agonă - locul geometric al punctelor de pe suprafața Pământului cu declinație magnetică nulă; reprezintă izogona de declinație nulă. agrest - tip de savană împădurită, xerofitică, în partea cea mai umedă din caatinga braziliană. aisberg - bloc de gheață desprins din calota polară și care plutește pe ocean. albie - porțiunea unei văi ocupată permanent sau temporar de apă (vezi și vale); se deosebesc: albia minoră - partea mai joasă a albiei, matca prin care apa curge permanent sau în cea mai mare parte a anului; albia majoră - partea mai ridicată, lunca, acoperită de ape numai în timpul viiturilor mari. albie părăsită - sector al albiei prin care nu mai are loc scurgerea apei, datorită apariției unui alt traseu. albie de străpungere - porțiune a albiei creată prin străpungerea pedunculului unui meandru. alcătuire morfologică - complex de forme de relief dintr-o anumită regiune. alizee - vânturi care bat în regiunile intertropicale, în tot timpul anului, cu direcție constantă: de la nord-est spre sud-vest în emisfera nordică și de la sud-est spre nord-vest în emisfera sudică. alogen - (despre populații) de origine străină; venit din altă parte. aloglot - care aparține unei limbi diferite de cea oficială a unui stat, care se referă la o limbă diferită de cea oficială a unui stat. alohton - care este străin față de un anumit loc. alpin - care se referă la Munții Alpi și, prin extensiune, la fenomenele din regiunea cea mai înaltă a munților (de regulă peste 1.900 m). altiplanație - vezi crioplanație. altitudine - distanță verticală între un nivel sau un punct de pe suprafața uscatului și nivelul mijlociu al mării. alunecare de teren - fenomen de deplasare a terenului în pantă, în special după ploi îndelungate. aluviuni - material alcătuit din nisip, mâl, pietriș, transportat de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. alveolă eoliană - mică adâncitură a solului în regiunile deșertice, săpată în vânt cu ajutorul nisipului pe care îl poartă în suspensie. amfidromic, punct ~ - nivelul maxim al mareelor. amonte, în ~ - în susul văii, al apei; mai aproape de izvoare (vezi și aval). antarctic - care este situat într-o regiune opusă celei arctice, la Polul Sud sau în regiunea Polului Sud; care are caractere proprii acestei regiuni. antestepă - zonă de tranziție între zona de pădure și cea de stepă (sinonim: silvostepă). anticlinal - cută (boltită) a scoarței terestre, formată din strate cu partea convexă în sus, având stratele cele mai vechi la interior. antimeridian - meridian diametral opus altuia. antioraș - periferie; în unele zone suprapopulate, orașul-centru, împreună cu periferiile sale denumite anti-orașe, se desfășoară pe zeci de kilometri. antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe suprafața globului pământesc. antropogeografie: - ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației; - ramură a geografiei, care a stat la baza geopoliticii și a teoriilor rasiste și șovine; a susținut că trăsăturile populației sunt determinate de mediul geografic la care este nevoită să se adapteze. Anul Geofizic Internațional - intervalul dintre 1 iulie 1957 și 31 decembrie 1958, când s-au efectuat, în colaborare internațională, studii amănunțite asupra Pământului, atmosferei și fenomenelor din spațiul cosmic care influențează Pământul. apalașian , relief ~ - relief caracterizat prin munți alcătuiți din roci cristaline, în care eroziunea a fost reactivată prin înălțare. apă arteziană - apă care, găsindu-se sub presiune între două strate impermeabile ale unei depresiuni sau ale unui sinclinal, țâșnește la suprafață în foraje sau prin crăpături. apă de infiltrație - vezi apă vadoasă. apă de sinclinal - apă sărată care se găsește în parte inferioară a unui zăcământ de țiței, spre sinclinal. apă de suprafață - apă care curge sau staționează la suprafața scoarței terestre sau care alcătuiește mările și oceanele; se împart în: ape curgătoare (râuri, fluvii, torenți), ape stătătoare (lacuri, mări, oceane) și ape stagnante. apă moartă - zonă dintr-o masă de apă în mișcare în care nu există curenți de tranzit, iar apa pare stătătoare (exemplu: unele brațe ale râurilor, lagune etc.); vezi și braț mort. apă stătătoare - apa care ocupă depresiuni mai mici sau mai mari ale scoarței, fiind de regulă lipsite de scurgere (exceptând dacă au afluent și emisar). apă vadoasă - apă care provine din infiltrația în scoarța Pământului a apelor acumulate din precipitații atmosferice (sinonim: apă de infiltrație). ape continentale - apele subterane și de la suprafața uscatului. ape de adâncime - totalitatea apelor situate sub primul strat impermeabil de la suprafața terenului (uneori la mari adâncimi) și au o extindere regională continuă. ape interioare - râurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. ape subterane - ape acumulate în scoarța Pământului, în porii, fisurile sau în golurile rocilor; sunt de mai multe feluri: apă freatică, ape de adâncime, apă arteziană, apă potabilă, apă de sinclinal etc. ape teritoriale - porțiunea de mare sau de ocean (de o anumită lățime), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritoriul său. arc - formă curbată a unui tip de relief; exemplu: arc muntos. arcadă - forma de relief montan, cu aspect de arc, caracteristică zonelor calcaroase. arctic - care este situat în regiunea Polului Nord; sinonime: septentrional, boreal; vezi și: regiune arctică, zonă arctică. arhipelag - grup de insule care, de obicei au aceeași origine (vulcanică, coraligenă, continentală etc.) și aceeași constituție geologică, se află la distanțe reciproce mici, formând un tot geografic și economic. arid, climat ~ - climat care este specific regiunilor cu climă continentală excesivă, în care evaporarea este mai mare decît cantitatea precipitațiilor căzute. arie continentală - regiune foarte întinsă, situată în afara zonelor geosinclinale, corespunzând părții principale a continentelor. arie geologică - suprafață pe care se întinde o formațiune sau o unitate geologică. arierdună - dună aflată în partea dinspre uscat a unui complex de dune litorale. arondisment - subdiviziune administrativă a departamentelor și a marilor orașe în Franța. aseismic - (despre zone geografice) care este lipsit de cutremure; în care nu se produc cutremure. așezare - grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. așezare de tip urban - localitate de tip orășenesc din unele țări din estul Europei și din fosta URSS; exemple: Edineț, Cantemir, Koknese. atlantic - care aparține, se referă la Oceanului Atlantic sau la țările din jurul acestuia. atlas geografic - lucrare de cartografie care conține hărți geografice, sistematizate după anumite criterii și cu explicații și date în legătură cu regiunile respective. atmosferă - învelișul gazos al Pământului care, deși nu reprezintă nici o milionime din masa planetei, joacă un rol determinant privind schimburile de temperatură dintre diferitele zone ale Globului. atol - insulă în formă de inel, de dimensiuni relativ mici, formată din recifi care conțin în special schelete calcaroase de corali și care comunică sau nu cu marea prin mici canale. austral - (în opoziție cu boreal) care este spre (sau de la, dinspre) Polul Sud. australoizi - populație de rasă negroidă, cu păr creț și nas lat din Australia și Oceania. autocaptare - proces prin care un râu își captează propriile ape; procesul se produce în cazul râurilor cu meandre bine dezvoltate, prin reducerea treptată a peduncului, până la străpungerea sa definitivă. autohton - (persoană) care s-a născut și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește; băștinaș, indigen. aval, în ~ - în josul văii, al apei (vezi și amonte). avalanșă - masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând în mișcare și pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); sinonim: lavină. avandună - dună litorală paralelă cu țărmul, formată pe partea dinspre mare. avanplajă - sector de plajă situat între linia atinsă de apele cele mari și linia apelor celor mai mici (flux și reflux). aven(ă) - puț format pe roci solubile, cu pereți abrupți. avenida - stradă mare, bulevard în Spania, în Portugalia, în America Latină. axă de ridicare - linie a (direcției) după care s-a făcut ridicarea unui șir de munți.