Abația Pontigny este o veche mănăstire a ordinului cistercian. Fondată în 1114, în nordul Burgundiei, astăzi în comuna Pontigny, în departamentul Yonne (Franța), a fost a doua din cele patru filii ale Abației Cîteaux.

În catalogul Janauschek are numărul de ordine 3.

Închisă la Revoluția Franceză, a fost parțial distrusă. În anul 2020 consiliul regional al regiunii Burgundia-Franche-Comté a vândut întregul areal, cu excepția bisericii, unei societăți hoteliere, care va transforma imobilele în restaurant de lux, hotel și muzeu.La transformation du domaine de Pontigny en complexe hôtelier validée par le conseil régional, france3, 9 decembrie 2020. Accesat la 3 aprilie 2022.

Fondarea În 30 sau 31 mai 1114, sub conducerea lui Hugues de Mâcon, un grup de călugări, trimis de Étienne Harding la cererea unui preot din Auxerre, s-a instalat la Pontigny.. Grupul de călugări a creat cea de-a doua din „cele patru prime filii” ale Abației Cîteaux care au avut un rol deosebit în organizarea Ordinului. Prima abație cisterciană care s-a îndepărtat notabil de „abația-mamă”, Pontigny, în valea Serein, se afla în dieceza Auxerre, la limita celor de la Sens și Langres, și nu departe de cea de la Troyes; din punct de vedere politic, locul era al comitatului de Tonnerre, la marginea celui de Auxerre (amândouă deținute în epocă de către contele de Nevers), și foarte aproape de posesiunile contelui de Champagne: această poziție în zonă de frontieră este la originea legendei care spunea că, pe podulÎn franceză pont: „pod” din Pontigny, trei episcopi, trei conți și un abate pot să se întâlnească fără să-și părăsească teritoriile.Georges Fontaine, Pontigny, abbaye cistercienne, Paris, 1928, . Mai degrabă decât un pod, care nu este atestat în texte de dinaintea secolului al XIII-lea, numele de Pontigny, de origine galo-romană (Pontiniacum), provine, fără îndoială, de la numele unui oarecare Pontinius căruia i s-a adăugat sufixul locativ (-iacum).Ernest Nègre, Toponymie générale de la France, t. I, Genève, 1990, , .

Protectori Dezvoltarea rapidă și considerabilă a abației Pontigny, mai ales în primele sale două secole de existență, a fost ușurată de susținerea unor personaje importante, atât laice cât și din rândul clerului.

Regi ai Franței 250px|thumb|left|Portret al reginei Adèle de Champagne « extras de pe mormântul său la Pontigny ». Astfel, încă din 1131, regele Ludovic al VI-lea, pentru iertarea păcatelor sale, le acordă călugărilor de la Pontigny scutirea de orice taxă pentru mărfurile care vor trece prin pământurile sale., .Cartulaire général de l'Yonne ; Jean Dufour, Recueil des actes de Louis VI roi de France (1108-1137), Paris, 1992-1994, 4 vol. (Chartes et Diplômes), t. II, , . Acest dar va fi confirmat de Ludovic al VII-lea, . care va acorda, și el, în 1139, un drept de pășunat în crângurile pădurii d’Othe, ., și va confirma toate bunurile abației în 1177, ..

În 1181, regele Philippe Auguste a luat Pontigny și toate bunurile acestei abații sub protecția sa, a confirmat un dar al contesei Mathilde de Nevers, ., . și, treizeci de ani mai târziu, a încheiat un acord cu Blanche, contesă de ChampagneJacques Monicat et Jacques Boussard, Recueil des actes de Philippe Auguste roi de France, t. III, Paris, 1966, , - 331.; a luat sub protecția sa și mulțimea filiațiilor abației Pontigny cu aceea a Abației de Clairvaux în 1221.Michel Nortier, Recueil des actes de Philippe Auguste, roi de France, t. IV, Paris, 1979, , . Nu se știe dacă a fost prezent la Pontigny la înhumarea mamei sale, Adèle de Champagne, în 1206.Œuvres de Rigord et de Guillame Le Breton, éd. Henri-François Delaborde, t. I, Paris, 1882, .

Regele Ludovic al IX-lea a acordat, în 1242, un vidimus al actului de asociere dintre Pontigny și Erard de BrienneErnest Petit, Histoire des ducs de Bourgogne…, t. IV, Dijon, 1891, , . și, în 1248 a reînnoit privilegiile date de bunicul său., . Venise la Pontigny în cursul anului precedent, cu ocazia canonizării sfântului Edmund de Abingdon.Albert Suerbeer, Historia canonizationis et translationis sancti Edmundi, éd. Edmond Martène, Thesaurus novus anecdotorum, t. III, Paris, 1717, col. 1864. Filip al III-lea a diminuat renta lui Malay-le-Vicomte în 1278..

Filip al VI-lea a facilitat plata unei rente printr-un act datat din 1349, la Pontigny, regele și prinții părăsind Parisul din cauza ciumei celei mari, care va fi confirmat de Ioan al II-lea în 1351. Francis Molard, Inventaire sommaire des archives départementales antérieures à 1790 – Yonne, archives ecclésiastiques (Série H), t. III, , Auxerre, 1888, . În 1380, Carol al V-lea a acordat amortizarea gratuită a unei rente de 60 de livre oferită de Amédée de Joinville. Carol al VI-lea, în 1405, a acordat o altă amortizare gratuită, confirmată în 1447 de catre fiul său Carol al VII-lea.Francis Molard, Inventaire sommaire des archives départementales antérieures à 1790 – Yonne, archives ecclésiastiques (Série H), t. III, , Auxerre, 1888, .

Între 1477 și 1482, Ludovic al XI-lea, venit în mai multe rânduri în pelerinaj în abație, a dăruit o rentă de 1.200 de livre, stabilită la Troyes, Chablis, Château-Thierry, Provins și Châtillon-sur-Marne.Francis Molard, Inventaire sommaire des archives départementales antérieures à 1790 – Yonne, archives ecclésiastiques (Série H), t. III, , Auxerre, 1888, .

Francisc al II-lea, Henric al III-lea și Henric al IV-lea se vor implica în numirea abaților care beneficiau de uzufructul abației din a doua jumătate a secolului al XV-lea.Francis Molard, Inventaire sommaire des archives départementales antérieures à 1790 – Yonne, archives ecclésiastiques (Série H), t. III, , Auxerre, 1888, .

Regi ai Angliei În trecere la Rouen, în mai 1131, Henric I l-a imitat pe Ludovic al VI-lea al Franței scutind de taxe mărfurile călugărilor care treceau pe pământurile sale., . Între 1154 și 1157, Henric al II-lea a reînnoit dispoziția administrativă a tatălui său, în prezența cancelarului său, Thomas Becket., . În 1251, Henric al III-lea a acordat o rentă viageră în valoare de douăzeci de mărci sterline pentru a pune să ardă, în permanență, patru lumânări în jurul mormântului sfântului Edmund de Abingdon, recent canonizat.Louis-François Massé, Vie de saint Edme, autrement saint Edmond archevêque de Cantorbéry, Paris-Auxerre, 1858, , . și, venit la Pontigny în 1254, el a oferit daruri importante.Matthieu Paris, Chronica majora, éd. Henry Richards Luard, t. V, Londres, 1880, . Cu ocazia încheierii păcii dintre Anglia și Franța, Eduard al III-lea, în 1361, a ridicat sechestrul asupra rentei predecesorului său.Francis Molard, Inventaire sommaire des archives départementales antérieures à 1790 – Yonne, archives ecclésiastiques (Série H), t. III, , Auxerre, 1888, . În 1395 încă, Richard al II-lea reamintea că renta trebuie vărsată în pofida războiului.

Note

Legături externe Architecture de Pontigny Intérieure et Extérieure Abbaye de Pontigny : histoire, architecture, actualité culturelle Historique de l'abbaye Photos de l'Abbaye de Pontigny sur Romanes.com Abbaye de Pontigny sur le portail Cister.net Site Association Pontigny 2014 Visite virtuelle

* Categorie:Ordinul cistercian Categorie:Abații cisterciene din Franța Categorie:Fondări în 1114 Categorie:Desființări în 1791 Categorie:Biserici cu hramul Sfânta Maria