Acest glosar conține termeni din mecanica clasică, mecanica fluidelor, acustică, teoria oscilațiilor, teoria relativității, metrologie, precum și alte fenomene fizice fundamentale. Pentru termeni din termodinamică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A absorbant acustic - absorbant pentru unde acustice (sinonim: fonoabsorbant) și care, după modul de construcție, poate fi: absorbant poros: vată de sticlă, vată minerală, vată de bumbac, mase plastice spongioase; absorbant rezonant: membrane, panouri flexibile subțiri, plăci perforate; absorbant structural: corp sferic, conic, prismatic etc. suspendat. absorbție: - micșorare a energiei cinetice sau a numărului particulelor unui fascicul la trecerea printr-o substanță; - fenomen ce însoțește de obicei propagarea undelor sonore într-un mediu disipativ, constând în micșorarea intensității undei cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei devine (legea de absorbție a undelor), unde este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ, iar este coeficientul de absorbție. accelerație - mărime vectorială reprezentată prin limita către carre tinde raportul dintre variația a vectorului viteză și intervalul de timp corespunzător , când acest interval tinde către zero: accelerație acustică - variația vitezei unei particule din mediul în care se propagă sunetul în unitatea de timp. accelerație areolară - mărime de reprezintă viteza de variație a vitezei areolare: accelerație Coriolis - vezi forță Coriolis. accelerație gravitațională - accelerație de mișcare a corpurilor într-un câmp gravitațional, în vid: , unde este forța de atracție, iar masa corpului respectiv. accelerație liniară - mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp. accelerație medie - (pe un interval de timp ) raportul , unde este variația vitezei pe acel interval de timp. accelerație redusă - accelerația liniară a unei particule (punct material) raportată la pătratul vitezei sale unghiulare , ambele exprimate față de același sistem de referință: accelerație tangențială - vector tangent la traiectorie în fiecare punct al acesteia, al cărui modul exprimă viteza de variație în timp a modului vitezei: unde este viteza spațiul parcurs, iar intervalul de timp. accelerație unghiulară - mărime caracteristică mișcării pe o curbă, reprezentând viteza de variație a vitezei unghiulare : , unde este unghiul orientat descris de raza vectoare. aciclic - (despre fenomene, transformări, procese) care este lipsit de periodicitate; care nu variază în timp; vezi și aperiodic. acord - egalitate a frecvențelor de oscilație a unor mărimi fizice de aceeași natură ce caracterizează sisteme diferite (sinonim: sintonie). acțiune - mărime fizică ce caracterizează mișcarea unui sistem de puncte materiale exprimată integrala definită a funcției Lagrange în raport cu timpul: unde este funcția Lagrange (T fiind energia cinetică, iar U cea potențială a sistemului), - coordonatele generalizate, - vitezele generalizate iar - timpul (vezi și principiul acțiunii minime). adâncimi conjugate - (în mecanica fluidelor) adâncimile secțiunilor unui curent lichid cu suprafață liberă, între care se formează saltul hidraulic. adeziune - forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact, care acționează la distanțe relativ mici. aditiv - care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. aeraulică - știință care se ocupă cu studiul scurgerii gazelor în conducte. aerodinamică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului și, în general, a gazelor, precum și cu mișcarea corpurilor (solide) într-un mediu gazos (mai ales în aer). aeroelasticitate - ramură a mecanicii fluidelor care studiază comportarea corpurilor solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice. aeromecanică - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării și al echilibrului gazelor; sinonim: mecanica gazelor. aerometrie - ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și ale gazelor și cu măsurarea efectelor mecanice ale acestora. aerometru - instrument pentru măsurarea sau determinarea densității aerului. aeromotor - motor acționat de vânt (eolian); sinonim: anemotrop. aerostatică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al aerului), precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. aglutinare - lipire a particulelor de material prin adeziune. ajutaj - dispozitiv sau un element de construcție care controlează și direcționează fluxul unui fluid (lichid sau gaz) printr-o variație de secțiune, adesea folosit pentru a accelera sau decelera viteza fluidului în timp ce îi modifică presiunea. ajutaj convergent - ajutaj la care secțiunea canalului scade în sensul curgerii. Este folosit la operarea la viteze subsonice și sonice ale gazelor. ajutaj convergent-divergent - ajutaj la care secțiunea canalului în sensul curgerii inițial scade, iar apoi crește. Este folosit la operarea la viteze supersonice ale gazelor. alunecare: - deplasare lină a unui obiect (și cădere) de la locul unde era așezat, fixat, susținut. - mișcare, deplasare tangențială, continuă a unui corp pe o suprafață netedă și lucioasă, fără a se rostogoli; glisare. alunecare liniară unitară - mărime adimensională care indică deplasarea unui corp sub acțiunea unei forțe care se exercită într-un plan tangențial la suprafața de contact, raportată la unitatea de lungime. alungire - creștere relativă a lungimii unui corp datorită unei acțiuni externe (forță de întindere, încălzire), exprimată în procente față de lungimea inițială. alungire relativă - vezi alungire specifică. alungire specifică - raportul dintre alungirea unui corp supus întinderii sau comprimării și lungimea inițială (sinonime: alungire relativă, lungire specifică). alungirea specifică la rupere - raportul dintre diferența lungimii la rupere și lungimea inițială. ambiofonie - metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program. amortizare - scădere progresivă, în timp, a amplitudinii unei oscilații periodice, prin transformarea energiei oscilațiilor în altă formă de energie, cel mai frecvent în căldură. amplitudine: - valoarea absolută maximă, elongație maximă a unei mărimi variabile sinusoidal; - distanța dintre pozițiile extreme ale unui corp care oscilează; mărimea unei oscilații sau variații. analiză cinematică – procesul de măsurare a entităților cinematice utilizate în descrierea mișcării. analizor - instrument pentru determinări analitice; - aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. analogia cu membrana - metodă de a simula tensiunile mecanice care apar într-o secțiune la torsiune. anecoid - (despre încăperi, spații etc.) lipsit de ecou. anemotrop - vezi aeromotor. aneroid (barometru ~) - barometru având ca element sensibil o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune, cu care se măsoară variațiile presiunii atmosferice. anizotropie - proprietate a unei substanțe structură internă ordonată de a prezenta caracteristici mecanice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie. antidrom(ic) - care se propagă în direcție opusă căii obișnuite. antifazat - (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care corespunde unei jumătăți de perioadă. antiformant - zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați. antigravitație - concept teoretic (mai degrabă ipotetic și științifico-fantastic deoarece nu există dovezi experimentale pentru existența acestuia) care presupune existența unei forțe sau a unui mecanism capabil să contracareze efectele gravitației; poate fi confundată cu levitația. antirezonanță - stare de vibrație opusă rezonanței. aperiodic - care nu variază periodic (în timp); care este lipsit de periodicitate, aciclic; care atinge fără oscilații o poziție de echilibru. areometrie - parte a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densității lichidelor (cu areometrul). areometru - instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții prin cufundarea în lichidul respectiv. areopicnometru - instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru determinarea densității lichidelor. arie de absorbție echivalentă - (a unei suprafețe sau obiect) aria suprafeței cu factorul de absorbție unitar, care absoarbe aceeași putere sonoră, într-un câmp sonor difuz când efectele de difracție sunt neglijabile. armonic: - (despre mărimi fizice periodice) a cărei variație este descrisă de o funcție care satisface ecuația lui Laplace; sinusoidal; - vibrație sinusoidală care însoțește vibrația fundamentală de același tip și a cărei frecvență este un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. ascensiune - mișcare de jos în sus a unui mobil; ridicare a unui fluid, a unui lichid într-un tub capilar, într-o tijă etc. astatic - care este în echilibru în toate pozițiile; vezi și echilibru indiferent. astatizare - procedeu de mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, prin micșorarea stabilității acestor sisteme. atmoliză - separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. atmosferă fizică (uneori atmosferă standard, dar este altă noțiune decât modelul de atmosferă) - unitate de măsură pentru presiune, egală cu 101325 Pa. (definiția veche, actual perimată, era „forța exercitată pe centimetru pătrat de o coloană de mercur înaltă de760 mm, la 0 °C”) (simbol: atm). atmosferă normală presiune folosită la definirea stării normale a gazelor, în trecut egală cu 101325 Pa, dar din 1982 egală cu 1 bar = 100000 Pa. atmosferă standard - model matematic al atmosferei terestre. atmosferă tehnică - unitate de măsură a presiunii, egală cu un kilogramforță pe centimetru pătrat, adică cu 98066,5 Pa (simbol: at). atomizare - (despre lichide) transformare în picături fine, pulverizare. atracție - forță care tinde să apropie corpurile între care se exercită; vezi și gravitație. atracție capilară - vezi capilaritate. audibil - (despre vibrații sonore) care poate fi auzit, având frevența situată între 16 Hz și 16 kHz. audiofrecvență - frecvență a unei unde sonore care este percepută de auz. autocinetic - care este capabil să se miște fără a primi impuls din exterior. (de rotație) - dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp și în jurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. axă principală de rotație - axa în jurul căreia un obiect se rotește cu cel mai mare moment de inerție.
B B - simbol pentru bel; vezi decibel. balansare - imprimare, efectuare a unei mișcări oscilatorii în jurul unei axe (orizontale). balanță - instrument de forma unei pârghii de gradul I, utilizat pentru cântărirea corpurilor, măsurarea forțelor sau cuplurilor de forțe, prin comparație cu forțe sau cupluri cunoscute (sinonim: cântar). balanță cu basculă - balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-etalon mult mai mici. balanță hidrostatică - balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru determinarea densității solidelor și a lichidelor. balanță romană - cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. balistică - ramură a fizicii aplicate care studiază mișcarea corpurilor grele (proiectile, rachete etc.) în câmpuri gravitaționale. balograf - instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor. bang sonic - zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului. bar - unitate de măsură tolerată a presiunii: