Consiliul popular a fost autoritatea publică locală, electivă, deliberativă și executivă, care a funcționat la nivelul comunelor, orașelor și județelor, ca organ local al puterii de stat, în perioada 1968-1989. El a înlocuit sfatul popular, care a funcționat în perioada 1950-1968, în baza Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Legea nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, accesat la 10 octombrie 2017
Consiliul popular a fost instituit prin Legea nr. 1/1968 pentru modificarea unor articole din Constituția Republicii Socialiste România.Legea nr. 1/1968 pentru modificarea unor articole din Constituția Republicii Socialiste România , accesat la 10 octombrie 2017
Consiliile populare își desfășurau activitatea în sesiuni și aveau ca sarcină conducerea activității locale, asigurând dezvoltarea economică, social-culturală și edilitar-gospodărească a unităților administrativ-teritoriale în care au fost alese, apărarea proprietății socialiste, ocrotirea drepturilor cetățenilor, legalitatea socialistă și menținerea ordinii publice. Atribuțiile lor erau: adoptarea planului economic și bugetului local și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, alegerea și revocarea comitetului său executiv, înființarea de organizații economice, întreprinderi și instituții de stat de interes local, precum și conducerea, îndrumarea și controlul activității comitetului executiv, a organelor locale de specialitate ale administrației de stat, a organizațiilor economice, întreprinderilor și instituțiilor subordonate.
Consiliul popular se convoca în sesiuni ordinare din inițiativa Comitetului Executiv sau a cel puțin unei treimi din numărul total al deputaților. Dintre membrii Consiliului Popular se alegea Comitetul Executiv, care era organul de execuție, compus din președinte, vicepreședinți, și membri Note
Vezi și Consiliu local Categorie:Administrație publică