Un vis (povestire)

„Un vis” (în ) este o povestire scrisă de Franz Kafka și inclusă în volumul Un doctor de țară (în ), publicat în decembrie 1919. Această povestire, legată de romanul Procesul prin protagonistul lor comun, Josef K., prezintă un vis fantezie al propriei morți, putând simboliza înțelegerea apropierii morții, dar și a încetării activității literare. Richard T. Gray, Ruth V. Gross, Rolf J. Goebel, Clayton Koelb, A Franz Kafka encyclopedia, Greenwood Press, Westport, Connecticut, 2005, p. 268.

Prietenul autorului, Max Brod, a încercat să-l convingă pe Martin Buber să publice această proză scurtă ca o mostră de gândire evreiască în revistele evreiești din Praga. Reiner Stach, Kafka: Die Jahre der Erkenntnis, S. Fischer Verlag, Frankfurt, 2008, p. 137. Povestirea a apărut pentru prima dată în decembrie 1916 în antologia colectivă Das jüdische Prag („Praga evreiască”, pp. 32-33; avea înscris pe copertă anul 1917), publicată de editorii ziarului săptămânal sionist Selbstwehr din Praga. Richard T. Gray, Ruth V. Gross, Rolf J. Goebel, Clayton Koelb, A Franz Kafka encyclopedia, Greenwood Press, Westport, Connecticut, 2005, pp. 268-269. A mai fost publicată apoi în Almanach der Neuen Jugend auf das Jahr 1917 (Berlin, 1917, pp. 72-74) și în cotidianul Prager Tagblatt (Praga, 6 ianuarie 1917, nr. 42), după care a fost inclusă în volumul Ein Landarzt: Kleine Erzählungen (München/Leipzig, 1919). Malcolm Pasley, „Zur Datierung von Kafkas Ein Traum”, în Euphorion: Zeitschrift für Literaturgeschichte, vol. 90, Simons-Verlag, Heidelberg, 1996, p. 340. Maria Luise Caputo-Mayr, Julius Michael Herz, Franz Kafka: Internationale Bibliographie der Primär- und Sekundärliteratur, International Bibliography of Primary and Secondary Literature, K. G. Saur Verlag, München, 2000, pp. 72, 184.

Rezumat

Josef K. visează că într-o zi frumoasă ieșise să se plimbe prin oraș și ajunsese fără să-și dea seama într-un cimitir. Patrick Bridgwater, Kafka's novels : an interpretation, Rodopi, Amsterdam, 2003, p. 191. Merge pe una dintre alei și zărește de departe un mormânt acoperit de curând. Atras în mod straniu, se îndreaptă către el și, ajuns acolo, zărește de cealaltă parte a movilei doi oameni care ridicau o piatră funerară, după care apare un al treilea, pe care-l recunoaște după îmbrăcăminte ca fiind un artist, care scrie cu un creion pe piatra de mormânt o inscripție cu litere aurite: „Aici zace...”. Omul se întoarce apoi spre Josef K. și lasă creionul să-i cadă, fiind iritat de atenția acestuia.

Ambii privesc încurcați unul la celălalt, iar clopotul mic al capelei cimitirului începe brusc să bată, deși nu era oră fixă, și este oprit de artist cu un gest în aer, dar după o clipă continuă iarăși să bată și apoi se oprește singur. În mod inexplicabil, Josef K. începe dintr-o dată să plângă cu fața în mâini și după ce se oprește îl vede pe gravor cum reușește să încrusteze cu greu litera „J” pe piatra funerară. Văzându-l pe artist cum lovește furios cu piciorul în pământul de pe mormânt, K. înțelege în cele din urmă că stratul subțire de pământ era doar o iluzie. El alunecă încet în mormântul adânc. „Dar, în vreme ce se prăbușea în adâncul acelui abis de nepătruns, cu gâtul încă întins, își zări acolo sus numele desenându-se ca-ntr-o străfulgerare, cu imense arabescuri încrustate în piatră. Încântat de acest spectacol, se trezi.”Franz Kafka, „Un vis”, în antologia de proză fantastică Trenul de noapte, Editura ASTRA, Brașov, 1987, p. 214.

Scriere și publicare

Data precisă a scrierii povestirii „Un vis” nu este cunoscută, din moment ce manuscrisul original nu s-a păstrat, și a devenit un subiect de discuții între cercetătorii operei lui Kafka. Clayton Koelb, Kafka: A Guide for the Perplexed, Continuum International Publishing Group, Londra - New York, 2010, p. 126. Cercetătorii care susțin că povestirea urma să facă parte din romanul Procesul (precum Fred Lönker de la Universitatea din Freiburg și Juliane Blanke de la Universitatea din Saarland) Fred Lönker, „Ein Traum”, în Michael Müller (ed.), Interpretationen: Franz Kafka. Romane und Erzählungen, Reclam, Stuttgart, 2003, p. 324 și Manfred Engel și Bernd Auerochs (ed.), Kafka-Handbuch. Leben – Werk – Wirkung, Metzler, Stuttgart și Weimar, 2010, p. 218. Gerd Berner, Franz Kafka, Ein Traum: Versuch einer Interpretation - für Schüler und Studenten, GRIN Verlag, München, 2012, p. 1. datează scrierea ei în ultimele luni ale anului 1914 când Kafka lucra intens la elaborarea romanului; cu toate acestea, secvența visului nu apare în manuscrisul romanului și nici nu se potrivește cu vreunul dintre episoadele romanului.

O diferență între povestire și roman privește perspectiva din care sunt relatate faptele: „Un vis” este scrisă la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient, în timp ce Procesul are o narațiune mai subiectivă, cu o perspectivă a naratorului mai apropiată de perspectiva protagonistului. Aceste deosebiri i-au determinat pe editorii Kritische Ausgabe (Ediția critică) a operei lui Kafka să dateze scrierea povestirii în primăvara anului 1916, ținând cont și de faptul că autorul a menționat-o pentru prima dată abia în mai 1916. Perspectiva naratorului omniscient apare în povestirile scrise de Kafka în anii 1916 și 1917, care au fost publicate în volumul Ein Landarzt: Kleine Erzählungen (München/Leipzig, 1919). Prietenul autorului, Max Brod, a încercat să-l convingă pe editorul evreu Martin Buber să publice această proză scurtă ca o mostră de gândire evreiască în revistele evreiești din Praga.

Povestirea a apărut pentru prima dată în decembrie 1916 în antologia colectivă Das jüdische Prag („Praga evreiască”, avea înscrisă pe copertă anul 1917), publicată de editorii ziarului săptămânal sionist Selbstwehr pentru a obține fonduri. Acea antologie mai conținea scrieri ale lui Theodor Herzl, Martin Buber, Nathan Birnbaum, Max Brod, Paul Kornfeld, Ernst Weiß și Oskar Baum. Noah William Isenberg, Between Redemption and Doom: The Strains of German-Jewish Modernism, University of Nebraska Press, Lincoln, Nebraska, 1999, p. 27. Publicată într-o antologie sionistă, povestirea lui Kafka avea puține urme de gândire iudaică, cu excepția senzației de alienare și a lipsei direcției spirituale a lui Josef K., în schimb eseul „Zum Problem der Gemeinschaft” („Despre problema comunității”) al lui Max Brod prefigura o linie esențială în critica sa ulterioară a operei lui Kafka, fiind precedat de dictonul talmudic „Schließe dich nicht aus der Gemeinschaft aus” („nu vă autoexcludeți din comunitate”), și anticipa studiul Franz Kafkas Glauben und Lehre (Credința și învățăturile lui Franz Kafka) din 1948. Noah William Isenberg, Between Redemption and Doom: The Strains of German-Jewish Modernism, University of Nebraska Press, Lincoln, Nebraska, 1999, p. 28.

A mai fost publicată ulterior încă de trei ori pe parcursul vieții lui Kafka: în Almanach der Neuen Jugend auf das Jahr 1917 (Berlin, 1917, pp. 172-174), în cotidianul Prager Tagblatt (Praga, 6 ianuarie 1917) și, în cele din urmă, în volumul Ein Landarzt: Kleine Erzählungen (Kurt Wolff Verlag, München/Leipzig, 1919). Ținând cont de faptul că povestirea a fost publicată de patru ori pe parcursul vieții lui Kafka, criticii au emis ipoteza că autorul ei o considera o compoziție literară de succes.

Analiza textului și interpretări Există mai multe idei pentru clasificarea acestei povestiri onirice: potrivit lui Peter-André Alt ea a fost scrisă în contextul elaborării romanului Procesul, fiind folosit personajul principal de acolo, Josef K., dar rămânând totuși o narațiune de sine stătătoare. Peter-André Alt, Franz Kafka. Der ewige Sohn. Eine Biographie, C.H. Beck, München, 2005, p. 625. Potrivit editorului Christian Eschweiler, care a alcătuit în 2009 o ediție reorganizată, completată și explicată a romanului, povestirea este un fragment nou care urma să fie inclus în versiunea finală a Procesului. Paul M. Malone, Franz Kafka's The trial : four stage adaptations, P. Lang, Frankfurt am Main, 2003, p. 16.Radu Enescu, Franz Kafka, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 134. Eschweiler considera că secvența visului lui Josef K. este un punct culminant al romanului. Kafka nu oferise niciun indiciu cu privire la ordinea capitolelor, astfel că prima ediție a romanului alcătuită de Max Brod în 1925 este doar o „încercare de construcție” incompletă, Manfred Engel și Bernd Auerochs (ed.), Kafka-Handbuch. Leben – Werk – Wirkung, J. B. Metzler’sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart și Weimar, 2010, p. 192. deoarece Max Brod scria în postfața la prima ediție că „Franz Kafka considera că romanul este neterminat”. Gerd Berner, Franz Kafka, Ein Traum: Versuch einer Interpretation - für Schüler und Studenten, GRIN Verlag, München, 2012, p. 2.

Ca și în roman, acest vis pare să aibă un sfârșit fatal pentru Josef K. Dar K. nu este afectat negativ nici în vis, nici după ce s-a trezit, de presupusul său sfârșit în mormânt. Această corelație face ca povestirea să apară de fapt ca un element posibil al Procesului: pe de o parte, pedantul și iubitorul de ordine K. îi permite presupusului artist să-și desfășoare activitatea și să-și încheie misiunea; pe de altă parte, destinul său se împlinește, de asemenea, sub ochii lui K., când vede că inscripția cu litere aurite, pure și frumoase, continuă cu numele său scris cu „imense arabescuri încrustate”. Walter Herbert Sokel, The Myth of Power and the Self: Essays on Franz Kafka, Wayne State University Press, Detroit, 2002, pp. 247-248.

Cimitirul localității, care este asociat cu un loc întunecat, are aici o imagine mai puțin înfricoșătoare. Clopotul capelei cimitirului care bate amenințător se oprește brusc la un semn al artistului. Peisajul este descris, în general, prin cuvinte ce au o conotație pozitivă, cum ar fi „zi frumoasă”, „mare entuziasm”, „încântat”. De asemenea, descrierea elementelor ireale ale visului este plină de o dinamică vitală: alunecarea „ca luat de iureșul unui curent năvalnic” către movila ispititoare, aruncarea pietrei funerare la pământ, scrierea cu un „creion obișnuit” a unor litere aurite pe piatra de mormânt, afundarea lui K. în mormânt, „răsturnat pe spate de o pală ușoară de vânt”.

Narațiunea poate fi înțeleasă ca un autoportret al lui Kafka, care era un autor marcat de profunzimea senzațiilor nocturne, trăind printre cărți și fiind detașat de viața reală.Romul Munteanu, „Prefață”, în vol. Franz Kafka, Procesul, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965, p. 13. Scrierile sale evocă un mediu al tristeței, melancoliei și morții, care nu creează nici o prezență umană, ci doar abordează neliniștile ființei. Peter-André Alt, Franz Kafka. Der ewige Sohn. Eine Biographie, C.H. Beck, München, 2005, p. 626. Conform acestei interpretări, scrisul și blocajul scriitoricesc ar fi tema reală a acestei povestiri; pe parcursul activității sale literare Kafka s-ar fi confruntat cu problema majoră a blocajului scriitoricesc. Operele sale literare au fost dezvoltate adesea din vise și din imaginații melancolice nocturne, care i-au afectat voința și capacitățile intelectuale. Peter-André Alt, Franz Kafka. Der ewige Sohn. Eine Biographie, C.H. Beck, München, 2005, p. 314.