Eugen Alcaz (ortografiat și Eugeniu sau Evghenie; ) a fost un colonel și om politic, ministru în două guverne diferite, realizate de politicienii Mihail Kogălniceanu la Iași și Ion Ghica.
Biografie Eugen Alcaz s-a născut în 1809, după alte surse în 1815, la Codăești, Vaslui, proprietatea tatălui său. Familia sa era de origine greacă: tatăl său, Dimitrie Alcaz, provenea din Trabzon, a venit in Moldova la sfârșitul secolului al XVIII-lea și căsătorit cu Elena Arabolu fiica unui fost ispravnic al județului Putna, tot de origine grecească.
Primele cunoștințe le-a dobândit acasă, de la un dascăl grec, apoi a urmat școala grecească a dascălului Chiriac, frecventată de copiii mai multor familii nobile din Moldova. Ambele forme de învățământ puneau accent pe limbile greacă antică și modernă. După moartea lui Chiriac, școala s-a desființat, iar Alcaz a continuat studiile acasă, sub îndrumarea dascălului Peride, bunicul medicului Aristide Peride. Ulterior, a urmat cursurile pensionului francez al lui Victor Cuenin din Iași, unde a învățat limbile franceză și germană și l-a avut coleg pe Alexandru Ioan Cuza, precum și pe Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu.
După absolvirea pensionului francez, Alcaz a intrat în armată ca junker la cavalerie. A dorit să demisioneze când Cazimir Crupenski, fiul postelnicului Crupenski, a fost promovat ofițer în locul său, deși Alcaz era mai vechi. Cererea sa de demisie a fost respinsă, fiindu-i oferit postul de adjutant al hatmanului Balș, pe care l-a refuzat, solicitând concediu, acordat însă numai pentru motive medicale.
Alcaz a călătorit în Franța, ajungând la Paris, unde s-a pregătit pentru admiterea la Institut polytechnique de Paris. Citind despre America, a renunțat la planul de a urma Politehnica și a plecat în America de Nord, la bordul unui velier, ajungând la începutul anului 1835 în New York. A vizitat Quebec, Washington, Chicago, New Orleans, Philadelphia și Boston.
S-a întors în Europa în 1837 și a ajuns la Londra, unde a asistat la încoronarea reginei Victoria. Ulterior, s-a întors în Franșa, unde între 1837 și 1840, a urmat École d'application de l'artillerie et du génie din Metz.
A revenit în Moldova, unde a fost numit adjutant al domnului Mihail Sturdza, ceea ce a provocat nemulțumirea aristocrației moldovenești.
În timpul Revoluției de la 1848 din Moldova, Alcaz a fost trimis ca adjutant domnesc să întâmpine generalul rus Alexander Duhamel. Relația sa cu tinerii boieri opozanți a determinat pe Sturdza să-i ceară demisia. Ulterior, în 1849, delegatul turc Talaat-Efendi a preluat guvernarea provizorie, întâmpinat de o mare procesiune a tinerilor care protestau împotriva domniei anterioare.
După venirea la domnie a lui Grigorie Ghica, Alcaz a fot numit adjutant al domnului și înaitat la gradul de colonel, funcție pe care a păstrat-o până la retragerea sa din armată. După încheierea domniei lui Ghica, în timpul caimăcămiei lui Theodor Balș, Alcaz a fost numit agă de oraș, funcție pe care a deținut-o până la numirea lui Nicolae Vogoride în funcția de caimacam, din cauza convingerilor unioniste ale lui Alcaz.
Ulterior, Alcaz a sprijinit candidatura lui Alexandru Ioan Cuza și a fost numit ministru de finanțe în Guvernul Ion Ghica și în Guvernul Mihail Kogălniceanu, ambele la Iași.
După mutarea capitalei la București, Alcaz a refuzat să se mute în capitală, deoarece deținea afaceri agricole în Moldova, și a fost numit agă al orașului Iași, cu responsabilitate administrativă asupra întregii Moldove, funcție pe care a deținut-o aproape până la sfârșitul domniei lui Cuza, când s-a retras din viața politică.
Conform lui Theodore Andrica în „Romanian Americans and Their Communities of Cleveland”, în timpul Războiului Civil American, Alcaz ar fi plecat în Statele Unite, unde s-ar fi oferit voluntar în Armata Uniunii, și a fost rănit în Bătălia de la Bull Run.
În 1868, Alcaz a achiziționat fabrica de postav de la Târgu Neamț, care aparținuse anterior lui Mihail Kogălniceanu, și a modernizat-o complet prin înlocuirea mașinăriilor. După Războiul de Independență al României, Alcaz a obținut concesiunea guvernului condus de Ion C. Brătianu pentru aprovizionarea armatei cu postav. Pentru a satisface cererea, a solicitat o concesiune pe 20 de ani, cu angajamentul de a înființa o a doua fabrică. După ce i s-a acordat această concesiune, și-a vândut moșia de la Podoleni, primind aproximativ 2.000.000 de lei, și a înființat Fabrica de postav de la Buhuși, proiectată și organizată integral de el.
Viața personală Eugen Alcaz a fost căsătorit cu Profira. Printre frații săi se număra Smaranda, căsătorită Racoviță, mama lui Gheorghe Racoviță și bunica savantului Emil Racoviță și Euphrosinia, căsătorită cu generalul Constantin Lambrino, din a căror căsătorie s-a născut Ioana Zizi Lambrino.
Deces Eugen Alcaz a murit în gara din Pașcani, la 14 noiembrie 1892. Cauza decesului a fost stabilită ca fiind un accident vascular cerbral (în limbajul medical al epocii „apoplexie” sau „congestie cerebrală”); după alte surse, decesul a survenit în urma unei congestii pulmonare.
Serviciul religios a avut loc la 17 noiembrie la Pașcani, după care trupul a fost transportat și înmormântat în cripta familiei din comuna Șurănești, județul Vaslui.
Note
Categorie:Nașteri în 1809 Categorie:Decese în 1892 Categorie:Decese pe 14 noiembrie Categorie:Guvernele Ion Ghica Categorie:Guvernele Mihail Kogălniceanu Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Români din secolul al XIX-lea Categorie:Colonei români