Comitatul San Bernardino ( ), oficial Comitatul San Bernardino (în engleză County of San Bernardino), este situat în porțiunea sudică a statului american California, în regiunea Inland Empire. La recensământul din 2020, populația sa era de 2.181.654 de locuitori, fiind al cincilea cel mai populat comitat din California și al 14-lea din Statele Unite. Reședința comitatului este San Bernardino.

Deși este inclus în regiunea Greater Los Angeles, comitatul San Bernardino face parte din zona statistică metropolitană Riverside–San Bernardino–Fontana.

Cu o suprafață de 52.072 km², Comitatul San Bernardino este cel mai mare comitat din Statele Unite contigue ca suprafață. Totuși, unele districte și zone de recensământ din Alaska sunt mai mari. Comitatul are o dimensiune apropiată de cea a statului Virginia de Vest sau a țării Bosnia și Herțegovina, acoperind o zonă care se întinde de la sudul Munților San Bernardino, din Valea San Bernardino, până la granița cu Nevada și fluviul Colorado.

Aproximativ 89% din populație locuiește în trei diviziuni de recensământ ale comitatului (Fontana, San Bernardino și Victorville-Hesperia), însumând 1,93 milioane de persoane la recensământul din 2020, concentrate pe doar 9% din suprafața comitatului. Având o populație hispanică în proporție de 53,7%, este cel mai populat comitat cu majoritate hispanică din California și al doilea ca mărime la nivel național.

Istorie Populații indigene thumb|Multe grupuri indigene diferite, inclusiv Cahuilla, au locuit mult timp în ceea ce este astăzi Comitatul San Bernardino. Căpetenia tribului Agua Caliente (1900).Popoarele indigene care trăiau în ceea ce este astăzi Comitatul San Bernardino erau în principal popoarele Taaqtam (Serrano) și ʔívil̃uqaletem (Cahuilla), care locuiau în Valea San Bernardino și în Munții San Bernardino; popoarele Chemehuevi și Kawaiisu, care locuiau în regiunea Deșertului Mojave; și popoarele 'Aha Makhav (Mohave) și Piipaash (Maricopa), care trăiau de-a lungul fluviului Colorado. Aceste grupuri au înființat diverse sate și așezări în întreaga regiune, interconectate printr-o rețea extinsă de drumuri comerciale.

Wa'aachnga a fost un sat important al poporului Tongva, ocupat și de populațiile Serrano și Cahuilla, situat în apropiere de actualul oraș San Bernardino. Satul făcea parte dintr-o rețea comercială de-a lungul Drumului Mohave, care conecta așezările din Comitatul San Bernardino de la fluviul Colorado până în Bazinul Los Angeles. Wá'peat a fost un sat al populației Desert Serrano (Vanyume) situat lângă actualul oraș Hesperia. Făcea parte dintr-o serie de sate situate de-a lungul râului Mojave. Până la sfârșitul anilor 1700, satele din zonă au fost din ce în ce mai mult invadate de soldații și misionarii spanioli, care soseau în regiune de la Misiunea San Gabriel Arcángel.

Epoca spaniolă thumb|stânga|Don Antonio María Lugo a primit dreptul de a coloniza Valea San Bernardino în 1839 din partea guvernatorului Juan Bautista Alvarado.Misionarii spanioli de la Misiunea San Gabriel Arcángel au înființat o biserică în satul Wa'aachnga, care avea să fie redenumit Politania în 1810. Părintele Francisco Dumetz a numit biserica San Bernardino la 20 mai 1810, după ziua de sărbătoare a Sfântului Bernardin din Siena. Ordinul franciscanilor a dat, de asemenea, numele San Bernardino vârfului acoperit de zăpadă din sudul Californiei, în onoarea sfântului, iar de la acesta derivă și numele comitatului. În 1819, au înființat San Bernardino de Sena Estancia, o fermă a misiunii în ceea ce este astăzi orașul Redlands.

Epoca mexicană În urma independenței Mexicului față de Spania în 1821, cetățenilor mexicani li s-au acordat concesiuni de terenuri pentru a înființa ferme (ranchos) în zona comitatului: Rancho Jurupa în 1838, Rancho Cucamonga și El Rincon în 1839, Rancho Santa Ana del Chino în 1841, Rancho San Bernardino în 1842 și Rancho Muscupiabe în 1844.

Agua Mansa a fost primul oraș din ceea ce a devenit Comitatul San Bernardino, colonizat de imigranți din New Mexico pe un teren donat din Rancho Jurupa în 1841.

Înființare thumb|stânga|upright=0.9|Expoziția de horticultură a Comitatului San Bernardino la World Columbian Exposition, Chicago 1893.

După achiziționarea Rancho San Bernardino și înființarea Fortului San Bernardino (apoi a orașului San Bernardino) în 1851 de către coloniștii mormoni, Comitatul San Bernardino a fost format în 1853 din părți ale comitatului Los Angeles. O parte din teritoriul sudic al comitatului a fost transferată către Comitatul Riverside în 1893.

Geografie

Conform Biroului de Recensământ al SUA, comitatul are o suprafață totală de 52.072 km², din care 51.947 km² reprezintă uscat și 124 km² (0,2%) reprezintă apă. Este cel mai mare comitat ca suprafață din California și cel mai mare din Statele Unite (excluzând districtele din Alaska). Este puțin mai mare decât statele New Jersey, Connecticut, Delaware și Rhode Island la un loc și, de asemenea, puțin mai mare decât Elveția. Se învecinează atât cu statul Nevada, cât și cu Arizona.

Cea mai mare parte a populației, aproape două milioane de locuitori, trăiește în zona de aproximativ 1.243 km² de la sud de Munții San Bernardino, adiacentă comitatului Riverside și în Valea San Bernardino din porțiunea sud-vestică a comitatului. Aproximativ 390.000 de locuitori trăiesc la nord de Munții San Bernardino, în și în jurul zonei de aproximativ 725 km² care include Victor Valley. Alți aproximativ 100.000 de oameni trăiesc împrăștiați pe restul întinderii comitatului.

Rezervația Națională Mojave acoperă o parte din deșertul estic, în special între autostrăzile Interstate 15 și Interstate 40. Porțiunea deșertică include, de asemenea, orașele Needles, situat lângă fluviul Colorado, și Barstow, la intersecția dintre Interstate 15 și Interstate 40. Localitatea Trona se află în partea de nord-vest a comitatului, la vest de Death Valley. Acest parc național, aflat în cea mai mare parte în comitatul Inyo, cuprinde și o mică porțiune de teren în comitatul San Bernardino. Cea mai mare zonă metropolitană din partea Deșertului Mojave a comitatului este Victor Valley, care include localitățile încorporate Adelanto, Apple Valley, Hesperia și Victorville. Mai la sud, o porțiune din Parcul Național Joshua Tree se suprapune peste comitat în apropierea zonei High Desert, în vecinătatea orașului Twentynine Palms. Orașele rămase alcătuiesc restul regiunii High Desert: Pioneertown, Yucca Valley, Joshua Tree, Landers și Morongo Valley.

Munții găzduiesc Pădurea Națională San Bernardino și includ comunitățile Crestline, Lake Arrowhead, Running Springs, Big Bear City, Forest Falls și Big Bear Lake.

Valea San Bernardino se află la capătul estic al Văii San Gabriel. Aceasta include orașele Ontario, Chino, Chino Hills, Upland, Fontana, Rialto, Colton, Grand Terrace, Montclair, Rancho Cucamonga, San Bernardino, Loma Linda, Highland, Redlands și Yucaipa.

Comitate adiacente

Așa cum se arată pe harta din stânga, Comitatul San Bernardino se învecinează la nord cu Comitatul Inyo; la nord-est cu Comitatul Clark, Nevada; la est cu Comitatul Mohave, Arizona; la sud-est cu Comitatul La Paz, Arizona; la sud cu Comitatul Riverside; la sud-vest cu Comitatul Orange; la vest cu Comitatul Los Angeles; și la nord-vest cu Comitatul Kern.

Arii protejate naționale thumb|Zona de sălbăticie Cadiz Dunes Pădurea Națională Angeles (parțial) Parcul Național Death Valley (parțial) Havasu National Wildlife Refuge (parțial) Parcul Național Joshua Tree (parțial) Rezervația Națională Mojave Pădurea Națională San Bernardino (parțial) Monumentul Național Sand to Snow (parțial)

Peste 80% din suprafața comitatului este deținută de guvernul federal. Există cel puțin 35 de zone de sălbăticie (wilderness areas) desemnate oficial în comitat, care fac parte din National Wilderness Preservation System. Acesta este cel mai mare număr din orice comitat din Statele Unite (deși nu cel mai mare ca suprafață totală). Majoritatea sunt administrate de Bureau of Land Management, dar unele sunt componente integrante ale ariilor protejate naționale enumerate mai sus. Majoritatea acestor zone de sălbăticie se află în întregime în comitat, însă câteva sunt împărțite cu comitatele vecine (iar două dintre acestea sunt împărțite cu statele vecine Arizona și Nevada).

Cu excepția cazurilor menționate, următoarele zone de sălbăticie sunt administrate exclusiv de Bureau of Land Management și se află în Comitatul San Bernardino:

Zona de sălbăticie Bigelow Cholla Garden Zona de sălbăticie Bighorn Mountain (parțial) Zona de sălbăticie Black Mountain Zona de sălbăticie Bristol Mountains Zona de sălbăticie Cadiz Dunes Zona de sălbăticie Chemehuevi Mountains Zona de sălbăticie Cleghorn Lakes Zona de sălbăticie Clipper Mountain Zona de sălbăticie Cucamonga Zona de sălbăticie Dead Mountains Zona de sălbăticie Death Valley (parțial) Zona de sălbăticie Golden Valley Zona de sălbăticie Grass Valley Zona de sălbăticie Havasu (parțial) Zona de sălbăticie Hollow Hills Zona de sălbăticie Joshua Tree (parțial) Zona de sălbăticie Kelso Dunes Zona de sălbăticie Kingston Range Zona de sălbăticie Mesquite Zona de sălbăticie Mojave Zona de sălbăticie Newberry Mountains Zona de sălbăticie North Mesquite Mountains Zona de sălbăticie Old Woman Mountains Zona de sălbăticie Pahrump Valley (parțial) Zona de sălbăticie Piute Mountains Zona de sălbăticie Rodman Mountains Zona de sălbăticie Saddle Peak Hills (parțial) Zona de sălbăticie San Gorgonio (parțial) Zona de sălbăticie Sheep Mountain (parțial) Zona de sălbăticie Sheephole Valley Zona de sălbăticie Stateline Zona de sălbăticie Stepladder Mountains Zona de sălbăticie Trilobite Zona de sălbăticie Turtle Mountains Zona de sălbăticie Whipple Mountains

Demografie

Recensământul din 2020 La recensământul din 2020, comitatul avea o populație de 2.181.654 locuitori și o vârstă mediană de 34,9 ani; 25,3% dintre rezidenți aveau sub 18 ani, iar 12,7% aveau 65 de ani sau peste. La fiecare 100 de femei existau 97,8 bărbați, iar la fiecare 100 de femei cu vârsta de 18 ani și peste existau 95,8 bărbați cu vârsta de 18 ani și peste.

Structura rasială a comitatului era 35,9% Albi, 8,5% Negri sau Afro-americani, 1,9% Amerindieni și Nativi din Alaska, 8,4% Asiatici, 0,3% Nativi hawaiieni și Insulari din Pacific, 28,5% din altă rasă și 16,6% proveneau din două sau mai multe rase. Locuitorii hispanici sau latino-americani de orice rasă reprezentau 53,7% din populație.

94,6% dintre rezidenți locuiau în zone urbane, în timp ce 5,4% trăiau în zone rurale.

Existau 667.836 de gospodării în comitat, dintre care 40,9% aveau copii sub 18 ani care locuiau cu ei, iar 25,8% aveau un cap de familie femeie fără soț sau partener prezent. Aproximativ 18,0% din toate gospodăriile erau alcătuite din indivizi singuri, iar 7,6% aveau pe cineva care locuia singur și avea vârsta de 65 de ani sau peste.

Existau 731.899 de unități locative, dintre care 8,8% erau vacante. Dintre unitățile locative ocupate, 60,8% erau ocupate de proprietari și 39,2% erau ocupate de chiriași. Rata de neocupare a locuințelor deținute de proprietari a fost de 1,3%, iar rata de neocupare pentru închiriere a fost de 5,0%.