Pentru vânzarea directă de către producători, consultați pagina Comerț cu amănuntul.
Publicitatea directă către consumatori (Publicitatea DTC) face referire la comercializarea și promovarea produselor farmaceutice direct către consumatori, în calitate de pacienți, spre deosebire de direcționarea specifică către profesioniștii din domeniul sănătății. Termenul este sinonim, în primul rând, cu publicitatea la medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală prin intermediul platformelor mass-media - cel mai frecvent la televiziune și în reviste, dar și prin intermediul platformelor online.
Publicitatea directă către consumator este complet legală doar în Noua Zeelandă și în Statele Unite, dar face obiectul unor reglementări cu privire la informarea echilibrată privind beneficiile unei prescripții medicale în comparație cu riscurile acesteia (incluzând, fără a se limita însă la acestea, efectele secundare și contraindicațiile), printre alți factori. Reglementările privind publicitatea de acest tip se aplică de obicei materialelor publicitare care descriu indicațiile și beneficiile unei prescripții și pot fi mai permisive în cazul materialelor publicitare care nu vorbesc despre utilizarea medicamentelor. Multe țări interzic orice tip de publicitate la medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală direct către consumatori.
Există preocupări de ordin etic și de reglementare în ceea ce privește publicitatea DTC, în special măsura în care aceste anunțuri pot influența în mod nejustificat prescrierea rețetelor pe baza cererii consumatorilor, când, în unele cazuri, acestea pot să nu fie necesare din punct de vedere medical sau ar exista opțiuni mai ieftine. Criticii DTC au susținut că se cheltuie mai mult pentru publicitate decât pentru cercetare și dezvoltare; în Statele Unite, cheltuielile producătorilor de medicamente cu publicitatea au atins 5,2 miliarde de dolari în 2016.
Tipuri Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA=Food and Drug Administration) definește mai multe tipuri comune de DTC pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală :
Reclama de tip „cerere și ofertă” identifică denumirile comune și comerciale ale medicamentului și conține cel puțin o indicație aprobată, precum și afirmații legate de beneficiile produsului . Reclama de tip „memento" este concepută pentru a facilita recunoașterea unei mărci de medicamente. Reclamele de tip memento nu pot conține informații sau imagini care să se refere la utilizările aprobate ale medicamentului, dar pot avea teme care fac o aluzie vagă la acestea; de exemplu, o reclamă de tip memento pentru medicamentul împotriva disfuncției erectile Viagra conținea melodia „Good Morning" și scene cu un bărbat mergând fericit la serviciu, subliniind aluzia sexuală din versurile „it's great to stay up late" („e minunat să stai treaz până târziu”). Ele pot conține totuși apeluri care îndeamnă telespectatorii să își întrebe medicul sau să caute o resursă externă (cum ar fi un site web sau o linie telefonică de urgență) pentru mai multe informații .
O reclamă care îndeamnă populația „întrebe medicul” nu este prezentată ca fiind în primul rând marketing pentru un medicament, ci seamănă mai degrabă cu o campanie de sensibilizare pentru o anumită afecțiune medicală. Acest tip de reclamă nu specifică niciun produs sau tratament specific și îndrumă publicul să își întrebe medicul sau să caute o resursă externă pentru mai multe informații. Aceste puncte de informare sunt, la rândul lor, folosite pentru a promova anumite opțiuni de prescriere a medicamentelor. Campaniile de tip „întreabă medicul” sunt folosite uneori ca marketing preliminar pentru unele medicamente noi.
Anunțurile de tip memento și „întreabă medicul” sunt adesea folosite de către producătorii de medicamente pentru a ocoli restricțiile mai oneroase (cum ar fi enumerarea obligatorie a efectelor secundare) sau interdicțiile absolute privind publicitatea pentru afirmațiile referitoare la produse, deoarece niciuna dintre ele nu pune accent pe promovarea medicamentului în sine . Uneori, o campanie poate combina aceste două tipuri de anunțuri, cu un anunț în care se vorbește despre afecțiune, iar un alt anunț, cu un stil similar, care menționează produsul, dar nu și afecțiunea, încercând să-l determine pe telespectator să deducă asocierea dintre anunțuri.
Legalitate
Brazilia În 2008 a fost emisă o nouă rezoluție a ANVISA (Agenția de Control pentru Vigilență Sanitară), Rezoluția 96 din 17 decembrie, cu accent pe reclamele la medicamente. Aceasta face posibilă publicitatea directă către consumatori a medicamentelor fără prescripție medicală, cu restricții privind tipul de medicament și cuvintele sau imaginile care pot fi folosite, printre altele. Reclamele pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală pot apărea numai în reviste științifice, medicale sau profesionale din domeniul sănătății.
Canada Legea privind alimentele și medicamentele interzice publicitatea directă către consumatori aproape în totalitate în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală: toată publicitatea directă către consumatori a medicamentelor a fost interzisă până în 1978, când agenția guvernamentală Health Canada a început să permită reclame care să conțină doar numele, cantitățile și prețurile medicamentelor, astfel încât farmaciile să își poată afișa prețurile în scopul comparării. În anul 2000, agenția guvernamentală Health Canada a adoptat o interpretare a acestei legi, care permite ca reclamele menționate mai sus să fie pe post de „memento” și de "întreabă medicul", deși, anunțurile în stil american ce oferă informații complete despre medicamente care menționează scopul unei prescripții rămân interzise . Mai târziu în acel an, Health Canada a decis că mai multe reclame cu temă similară de tip "memento" și "întreabă medicul" nu respectau reglementările, deoarece asocierea lor constituia o reclamă pentru un produs complet .
Nu există reglementări care să impună ca publicitatea directă către consumator să fie interzisă de legislația canadiană care să fie eliminat sau înlocuit de pe canalele de televiziune din SUA și din publicațiile tipărite distribuite în această țară .
În 2014, profesorul și medicul Dr. Joel Lexchin de la Universitatea York și profesorul agregat Barbara Mintzes de la Universitatea din British Columbia au publicat un studiu care a evidențiat 10 cazuri de DTC care s-au petrecut între anii 2000 și 2011 cu răspunsuri "nesatisfăcătoare" din partea Health Canada. Aceștia au constatat că în aplicarea de către Health Canada a acestor reglementări "lipsea responsabilitatea și transparența" - fără nicio înregistrare publică a plângerilor și a aplicării legii în afară de acoperirea mass-media a anumitor cazuri proeminente și nici o dovadă că Health Canada a emis vreodată amenzi pentru încălcări. În concluzie, aceștia au afirmat că "de când DTC a devenit vizibilă în SUA la mijlocul anilor 1990, guvernele succesive de diferite orientări politice din Canada au dat dovadă de un angajament remarcabil de consecvent față de neaplicarea legii" .
Europa În octombrie 2002, Comisia Europeană a votat împotriva unei propuneri de a permite în mod selectiv publicitatea pentru „informații privind educația despre boală” în legătură cu SIDA, astmul și diabetul . În ciuda insistențelor contrare din cauza naturii sale selective și controlate, Comisia pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranța Alimentară a Parlamentului European a evaluat că nu se poate avea încredere în industria farmaceutică pentru a furniza informații imparțiale și nepărtinitoare. Europarlamentarul Partidului Laburist din Marea Britanie, Catherine Stihler, a susținut că propunerea a fost o „pantă alunecoasă” către practicile publicitare în stil american care promovează „medicamente minune” scumpe și că „nu vrem ca consumatorii să stea pe canapele lor să fie bombardați cu o vânzare în masă de medicamente produse de companii mari în pauză publicitară dintre Crossroads și Coronation Street ”.
Hong Kong În conformitate cu Ordonanța privind reclamele medicale nedorite, publicitatea pentru medicamente este legală numai pentru afecțiuni „minore”, cum ar fi tuse și răceală, dureri de cap, indigestie și altele. Anunțurile nu ar trebui să includă reprezentări ale tratamentului, cadre medicale sau dramatizări ale simptomelor.
Noua Zeelandă Conform Legii medicamentelor din 1981, reglementată de Codul de publicitate pentru produse terapeutice și de un cod de autoreglementare de către grupul industrial Medicines New Zealand, Noua Zeelandă este una dintre singurele țări, în afara Statelor Unite, care permite publicitatea directă către consumatori pentru medicamente pe bază de prescripție medicală. O revizuire în curs de desfășurare a Legii pentru a dezvolta o înlocuire - Legea privind produsele terapeutice, s-a confruntat cu eforturi de a obține influență pentru și împotriva legalității continue a publicității DTC .
Regatul Unit Este interzis ca materialele publicitare adresate publicului larg să conțină referiri la medicamentele eliberate numai pe bază de prescripție medicală, pe motiv că acestea nu trebuie prezentate la alegerea consumatorului. Pagina de pornire a site-ului web al unui producător de medicamente constituie, de asemenea, material publicitar și, prin urmare, este posibil să nu includă nici referințe la produse eliberate pe bază de prescripție medicală.
Într-o audiere din anul 2005 a Comitetului Selectat de Sănătate, directorul general GlaxoSmithKline Marea Britanie, Eddie Gray, a declarat că compania nu intenționează să obțină influență în publicitatea DTC în regiune, invocând atitudinile predominante ale consumatorilor împotriva conceptului .
Statele Unite ale Americii În conformitate cu reglementările Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA), reclamele de „revendicare a produsului” direct către consumator pentru un medicament eliberat pe bază de prescripție medicală trebuie să includă informații despre efectele adverse majore și contraindicațiile lor în alineatul principal, echitabile din punct de vedere al raportului riscuri-beneficii. Cu excepția cazului în care li se oferă „furnizare adecvată” printr-o varietate de puncte de vânzare, anunțurile trebuie să includă și un „scurt rezumat” al tuturor riscurilor asociate cu medicamentul. În anunțurile tipărite din reviste, acest rezumat este de obicei oferit pe a doua pagină.
Anunțurile tipărite trebuie să conțină o notificare standard care învață pacienții să raporteze reacțiile adverse și evenimentele adverse programului MedWatch al Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente. În reclamele difuzate în presa audiovizuală, cum ar fi reclamele de televiziune, sunt enumerate de obicei doar efectele secundare majore, iar anunțul îi îndrumă pe spectatori să consulte un site web sau un număr curent al revistei pentru mai multe informații („scurtul rezumat”) menționat anterior. Dacă medicamentul este subiectul unuiavertisment în cutie din partea FDA (care indică un risc grav), avertismentul trebuie reprodus în toate materialele publicitare, iar reclamele de memento pentru medicament sunt interzise .
Dacă o reclamă nu conține noțiuni de sănătate, aceasta nu intră sub jurisdicția FDA, dar poate fi totuși reglementată de Comisia Federală pentru Comerț .
Istoria timpurie În 1962, Congresul Statelor Unite a dat FDA autoritatea de a reglementa etichetarea și publicitatea medicamentelor eliberate pe bază de prescripție, dar FDA nu a stabilit reglementări până în 1969. Acestea impuneau ca anunțurile pentru prescripții să includă informații despre efectele secundare și contraindicațiile majore ale acestora și, cu excepția cazului în care au „furnizare adecvată” prin intermediul diferitelor puncte de vânzare, un „scurt rezumat” al tuturor efectelor secundare și contraindicațiilor .