miniatura|Controlul teritorial după sfârșitul războiului transnistrean.miniatura| Harta de localizare a Moldovei (verde) și aTransnistriei (portocaliu), principalele părți ale conflictului transnistrean Formatul 5+2, cunoscut și sub denumirea de discuții 5+2, negocieri 5+2 sau procesul 5+2, este o platformă de negociere diplomatică menită să găsească o soluție pentru conflictul transnistrean dintre Moldova și statul nerecunoscut Transnistria. Este format din aceste două entități, care sunt desemnate drept „părți în conflict”, și Rusia, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ca „mediatori” ai negocierilor. Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite acționează ca „observatori”. S-a propus și includerea României în formatul 5+2.

Inițial, după războiul din Transnistria, negocierile pentru soluționarea conflictului aveau loc în formatul „4”, incluzând Moldova, Rusia, Ucraina și România. Cu toate acestea, după semnarea acordului de încetare a focului din Transnistria la 21 iulie 1992 de către președintele moldovean Mircea Snegur și președintele rus Boris Elțin. OSCE a exclus România din negocieri în 1993, iar în 1994, Ucraina s-a alăturat ca al cincilea partener.Inutilitatea negocierilor asupra Transnistriei, Liliana Popescu, Revista Europeană de Știință și Teologie 9:115-126, iunie 2013

Formatul 5+2 a început în 2005, dar din cauza notificării transmise de Ucraina Misiunii Uniunii Europene de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM) privind volumul mare de contrabandă transnistreană pe teritoriul ucrainean, Transnistria și Rusia au suspendat negocierile formale în 2006, acestea fiind reluate oficial abia în 2012.

În iunie 2016, prin negocieri în format 5+2, s-au convenit opt puncte asupra cărora să se lucreze în timpul negocierilor între Moldova și Transnistria, aceste puncte fiind cunoscute colectiv sub numele de pachetul Berlin Plus. Până în aprilie 2018, șase dintre aceste puncte fuseseră implementate, după care negocierile au stagnat din cauza schimbărilor interne și globale.

În 2018, Misiunea OSCE în Republica Moldova a avut 13 grupuri de lucru, care s-au întrunit de 72 de ori. Bugetul său în 2018 a fost de aproximativ 2,7 milioane de euro.https://www.osce.org/files/f/documents/0/a/425141_2.pdf

În 2022, formatul 5+2 a fost din nou înghețat din cauza invaziei ruse a Ucrainei, deoarece atât Rusia, cât și Ucraina sunt membre ale formatului. Cu toate acestea, negociatorii se reunesc în întâlniri OSCE.

Planul Iușcenko Planul Iușcenko, cunoscut și sub numele de Planul Ucrainean, a fost un plan nereușit din 2005, elaborat de președintele de atunci al Ucrainei , Viktor Iușcenko, și de secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare, Petro Poroșenko, în efortul de a pune capăt conflictului din Transnistria prin mijloace pașnice, cu sprijinul Republicii Moldova și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Planul a fost prezentat la summitul GUAM din 22 aprilie 2005 și includea șapte puncte:

„Ucraina propune Administrației Transnistriei să creeze condiții pentru dezvoltarea democrației, a societății civile și a unui sistem multipartit.” „În curând vor avea loc alegeri pentru Sovietul Suprem al Transnistriei, organul reprezentativ al regiunii Transnistrene din Moldova, pe baza unui statut juridic al Transnistriei.” „Uniunea Europeană, OSCE, Consiliul Europei, Rusia și Statele Unite vor participa alături de Ucraina la monitorizarea alegerilor libere și democratice pentru Sovietul Suprem al Transnistriei.” „Ucraina susține intențiile Uniunii Europene și ale Statelor Unite de a contribui la soluționarea problemei Transnistriei.” „Formatul existent de menținere a păcii va fi transformat într-un mecanism internațional de observatori militari și civili sub egida OSCE.” „Administrația Transnistriei să permită o misiune internațională de monitorizare, cu participarea specialiștilor ucraineni, la întreprinderile militar-industriale din regiune.” „Ucraina este pregătită să își dea acordul pentru monitorizarea pe termen scurt a frontierei dintre Ucraina și Republica Moldova de către echipele OSCE de pe teritoriul ucrainean, în vederea verificării circulației mărfurilor și a persoanelor. Facem apel la Transnistria să ia măsuri similare.”

În ciuda eșecului Planului Iușcenko, Statele Unite au continuat să-și exprime sprijinul pentru acesta în 2006 și pentru înlocuirea forțelor exclusiv rusești din Transnistria cu un contingent internațional de menținere a păcii, inclusiv Rusia. Până în 2007, însă, planul se încheiase complet deoarece negocierile rămâneau într-un impas, iar formatul 5+2 își pierdea relevanța.

Pachetul Berlin Plus miniatura|300px|Gura Bîcului, drumul M14 (acum M5) și Nistru Pachet Berlin Plus este numele dat unei serii de opt puncte care au fost convenite să fie implementate într-un protocol semnat în 2016 în timpul unei reuniuni în format 5+2 care a avut loc în acel an la Berlin, Germania. Aceste opt puncte, care au fost în negociere din 2012, sunt următoarele:

Redeschiderea podului care leagă satele Gura Bîcului (sub control moldovenesc) și Bîcioc (sub control transnistrean). Apostilarea (adică legalizarea și validarea) diplomelor acordate de universitățile din Transnistria. Asigurarea funcționării școlilor cu predare în limba română din Transnistria folosind alfabetul latin. Permiterea intrării fermierilor moldoveni pe propriile terenuri agricole din teritoriul aflat sub control transnistrean. Participarea vehiculelor cu numere de înmatriculare transnistrene în traficul internațional. Problemele ecologice privind râul Nistru. Reintegrarea rețelelor de telecomunicații (cum ar fi GSM) și al liniilor fixe din Republica Moldova și Transnistria. Implementarea aplicării legii în cazurile penale de ambele părți, inclusiv cele împotriva ofițerilor, precum și pentru a face schimb de liste cu cazurile penale existente și pentru a permite libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor între ambele părți.

Protocolul a fost privit favorabil de mediatorii internaționali, precum Rusia și Partidul Democrat din Moldova, aflat la guvernare pe atunci, și de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Cu toate acestea, partidele de opoziție pro-europene, în mare parte de dreapta, inclusiv cele care susțineau unificarea Moldovei și a României, au avut o abordare mai sceptică, considerând protocolul nesemnificativ și chiar o „capitare” a negociatorilor moldoveni.

La 25 noiembrie 2017, premierul moldovean Pavel Filip și Vadim Krasnoselski, înalt oficial al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene (RMN), au deschis un pod la Gura Bîcului, Anenii Noi pe drumul rutier internațional M14 Chișinău - Odesa, care a fost distrus în ostilitățile din 1992 și a fost reconstruit încă din 2002, dar până în 2017 nu a fost dat în folosință. Au fost semnate și patru acorduri între Moldova și RMN. Acestea au vizat:

Accesul fermierilor moldoveni la câmpurile lor controlate de RMN din raionul Dubăsari Recunoașterea diplomelor de la Universitatea de Stat din Tiraspol de către Moldova, ceea ce le-a făcut să fie recunoscute și pe plan internațional Funcționarea nestingherită a școlilor moldovenești din RMN, unde limba română este predată cu grafie latină Restabilirea conexiunilor de telefonie fixă între R. Moldova și RMN și operarea operatorilor de telefonie mobilă RMN în R. Moldova.https://pism.pl/upload/images/artykuly/legacy/files/23883.pdf În 2018, s-au observat progrese semnificative, autoritățile moldovene anunțând că șase din cele opt puncte au fost implementate începând cu acel an. Cu toate acestea, punctele rămase au fost lăsate deoparte de politicienii moldoveni din cauza începerii campaniei electorale pentru alegerile parlamentare moldovenești din 2019.

În ciuda tuturor acestor lucruri, autoritățile transnistrene au fost acuzate de sabotarea punctelor implementate ale pachetului Berlin Plus, în special situația școlilor cu predare în limba română din țară și intrarea fermierilor moldoveni pe terenurile lor aflate sub controlul transnistrean, ba chiar ar fi folosit pandemia de COVID-19 pentru a realiza acest lucru mai eficient. În august 2021, guvernul transnistrean a refuzat să înregistreze școala cu predare în limba română Liceul Lucian Blaga din Tiraspol și a obligat-o să își înceteze activitățile timp de trei luni.

Note

Vezi și Memorandumul de la Moscova din 1997 Summitul de la Istanbul din 1999 Memorandumul Kozak din 2003 Relațiile dintre Republica Moldova și Transnistria

Categorie:Relațiile dintre Rusia și Ucraina Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite ale Americii Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și Ucraina Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și România Categorie:Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa Categorie:Conflictul din Transnistria Categorie:Politica Republicii Moldova Categorie:Fondări în 2005 în Republica Moldova Categorie:Ucraina și Uniunea Europeană Categorie:Republica Moldova și Uniunea Europeană Categorie:Politica în Transnistria