Theobald Theodor Friedrich Alfred von Bethmann Hollweg () a fost un politician german care a fost cancelar al Imperiului German între 1909 și 1917. Administrația sa a decis intrarea Germaniei în Primul Război Mondial și a jucat un rol cheie în primii trei ani ai conflictului. A fost înlocuit din funcția de cancelar în iulie 1917, în mare parte din cauza opoziției față de politicile sale moderate din partea liderilor armatei.
Între 1884 și 1899, Bethmann Hollweg a avansat rapid prin funcții în guvernul prusac, devenind guvernator provincial al Brandenburgului în 1899, ministru de interne al Prusiei în 1905 și secretar de interne al Reichului în 1907. De asemenea, el a servit pentru scurt timp ca membru al Reichstagului în 1890, o experiență care a făcut să-i lase un gust amar sistemul de partide și să activeze ca independent pentru restul vieții sale politice. El a căutat un „curs în diagonală” între stânga și dreapta, opunându-se egalitarismului democratic, dar și deschizând dialogul cu sindicatele din postul de secretar de stat al Reichului.
Împăratul Wilhelm al II-lea l-a numit pe Bethmann Hollweg cancelar al Reichului în 1909, în parte pentru că aproba stilul său politic conciliant. Cei opt ani în funcția de cancelar au demonstrat că el susținea cu prudență unele liberalizări, cum ar fi reforma , dar avea și credința fermă că o monarhie parlamentară este cea mai bună formă de guvernare pentru Germania. Bethmann Hollweg i-a înfuriat pe conservatori când a acordat o constituție Alsaciei și Lorenei în 1911 și apoi a fost cenzurat de partidele liberale ale Reichstagului în 1913 din cauza sprijinului său pentru armată în timpul care a agitat Alsacia și Lorena. Deoarece se simțea lipsit de experiență în afaceri externe, i-a dat libertate de mișcare ministrului său de externe, în special în timpul celei de a doua crize din Maroc. El a căutat, dar nu a reușit să ajungă la un acord cu Regatul Unit în cursa înarmărilor navale dintre cele două imperii.
În timpul Primului Război Mondial, Bethmann Hollweg a susținut multe dintre politicile mai dure ale Germaniei, crezând că Germania era atât de amenințată încât trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a supraviețui. Sprijinul oferit de el multor dintre politici a fost totuși reticent și dat doar sub presiune, sau pentru că vedea că majoritatea era împotriva lui.
Imediat după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, care a dus la izbucnirea războiului, el a sperat că acesta ar putea fi limitat la Balcani, dar a asigurat Austro-Ungaria de sprijinul deplin al Germaniei și a susținut cererile sale agresive împotriva Serbiei. El a amânat mobilizarea germană până după cea a Rusiei, astfel încât Germania să nu pară a fi agresor. Deși a susținut invazia Belgiei ca fiind necesară, având în vedere poziția amenințată a Germaniei, a văzut-o de la început ca pe o nedreptate care ar trebui îndreptată. El a susținut și care a conturat obiectivele războiului german, inclusiv expansiunea teritorială care ar fi fost în principal în detrimentul Rusiei. Mai târziu, în timpul războiului, a luat totuși poziție împotriva anexărilor. În politica internă, Bethmann Hollweg a fost principala forță motoare pentru din Reichstag, un armistițiu politic în baza căruia părțile au convenit să nu critice guvernul și să aprobe împrumuturi de război.
Bethmann Hollweg s-a pronunțat împotriva implementării , dar în cele din urmă a cedat presiunilor armatei și conservatorilor din Reichstag și a aprobat utilizarea acestuia. Pe măsură ce războiul înainta, el a inițiat mai multe propuneri de pace, dintre care niciuna nu a fost considerată acceptabilă de Tripla Înțelegere. La începutul anului 1917, el s-a pronunțat în favoarea unei monarhii constituționale care să fie un „imperiu al poporului” progresist și social și a făcut din nou eforturi pentru reforma electorală în Prusia. Cuvintele sale i-au înstrăinat pe mulți conservatori și i-au oferit generalului de intendență Erich Ludendorff ocazia pentru a-l înlătura pe Bethmann Hollweg. Mulți dintre cei care l-au susținut până atunci în parlament au simțit și ei că stătuse în post prea mult timp pentru a putea negocia o pace acceptabilă. Când atât Ludendorff, cât și șeful Statului Major General, Paul von Hindenburg, au amenințat că vor demisiona, Bethmann Hollweg și-a prezentat demisia împăratului.
În Reflecțiile asupra Războiului Mondial, memoriile lui care au rămas neterminate când a murit în 1921, Bethmann Hollweg sublinia poziția geografică dificilă a Germaniei, a recunoscut că guvernul și împăratul au făcut greșeli înainte de război și că Germania poartă o parte din vină pentru acesta, dar că numai o „vinovăție comună” ar fi putut duce la o catastrofă atât de mare.
Începutul vieții și carierei
Familia și educația Theobald von Bethmann Hollweg s-a născut la Hohenfinow în Brandenburg, pe atunci parte a Regatului Prusiei, cel mai mare stat din Imperiul German. Era fiul oficialului prusac Felix von Bethmann Hollweg. Bunicul său, fusese un jurist proeminent, președinte al Universității Frederick Wilhelm din Berlin și ministru al culturii în Prusia. Străbunicul său, Johann Jakob Hollweg, se căsătorise cu o fiică din bogata familie de bancheri Bethmann din Frankfurt pe Main. Mama lui, Isabella de Rougemont, era o elvețiană franceză, iar bunica sa Auguste Wilhelmine Gebser provenea din familia nobiliară prusacă din Gebesee.
A studiat la internatul din provincia prusacă și a studiat dreptul la Universitățile din Strasbourg și Leipzig și la Universitatea Humboldt din Berlin între 1875 și 1879. Apoi a servit ca în armată înainte de a-și începe cariera.
La , Bethmann Hollweg s-a căsătorit cu Martha von Pfuel, nepoata prim-ministrului prusac, . În familia lor s-au născut patru copii, dintre care unul a murit tânăr. Fiul lor cel mai mare, August Friedrich, a fost ucis pe frontul de est la .
Administrator de district și guvernator provincial Bethmann Hollweg și-a început cariera ca asesor al guvernului regal în decembrie 1884. În anul următor, după ce tatăl său și-a exprimat dorința de a renunța la postul său de administrator de district (), Theobald a preluat funcția cu titlu interimar și l-a asigurat în ianuarie 1886 prin numire oficială. La 29 de ani a devenit cel mai tânăr administrator de district din provincia Brandenburg.
Tatăl lui Bethmann Hollweg își îndeplinise mandatul în stilul mai autocratic al Junkerilor prusaci, dar Theobald a preferat să se deplaseze cu mașina în sate și să vorbească atât cu patronii, cât și cu muncitorii. Activitatea lui se baza mai degrabă pe principiul participării voluntare a burgheziei decât pe instrucțiuni autoritare. Prin abordarea aceasta, el era unul dintre cei mai progresiști administratori de district ai timpului său.
O coaliție de trei partide l-a prezentat pe Bethmann Hollweg drept candidat comun pentru . El a câștigat cu o majoritate de un vot, dar protestele contracandidaților față de presupusele nereguli au dus la noi alegeri, la care Bethmann Hollweg nu a mai participat. A fost sfârșitul scurtei sale cariere atât ca membru al Reichstagului din partea , cât și ca politician de partid. Pentru restul vieții, a activat ca independent și a păstrat o antipatie față de sistemul de partide.
În 1896, după zece ani ca administrator de district, a primit două promovări rapide și apoi în 1899, la vârsta de 43 de ani, a devenit cel mai tânăr guvernator provincial () din Prusia în fruntea provinciei Brandenburg. Succesul său profesional rapid fusese făcut posibil de talentul său ca om de stat, dar și de prestigiul bunicului său și de mijlocirea cancelarului Reich-ului , care îi urmărea ascensiunea de ceva vreme.
Ministru de interne al Prusiei La , Bethmann Hollweg a fost numit ministru prusac de interne. El a acceptat sarcina doar fără tragere de inimă, deoarece avea opinii care „nu se potriveau în schematismul prusac”. Observând de timpuriu deriva lentă a societății wilhelmine către o dreapta politică din ce în ce mai naționalistă, militaristă și o stângă republicană din ce în ce mai radicală, el a încercat să urmeze un curs conciliant în politica internă. El dorea, așa cum spunea el însuși adesea, să găsească o „politică a diagonalei” între curentele conservator și liberal-radical ale Germaniei. Noului șef al Cancelariei Reich-ului i-a scris:Elementele de reconciliat nu mai au nicio relație interioară pe care să se bazeze opinii politice reciproce. Unul față de celălalt, se poziționează ca membri ai unor lumi diferite. Sperăm că veți reuși să aveți un efect de echilibrare, pentru că fără asimilare treptată vom ajunge la condiții care sunt destul de insuportabile.La început, atenția lui s-a îndreptat către angajamentul Partidului Social Democrat față de structura existentă a statului. În discursul său inaugural din din , pe tema propunerii stângii de a crea un organism de asistență socială pentru populație, el a descris asistența socială drept „cea mai importantă și serioasă sarcină a zilelor noastre”. Bethmann Hollweg a promis că va analiza cererea în detaliu și cu simpatie, subliniind că „eliberarea de obstacole birocratice este posibilă numai cu participarea liberă a tuturor cercurilor poporului”. Când Camera s-a ocupat de chestiunea , care pondera voturile în funcție de suma taxelor plătite, Bethmann Hollweg s-a opus adoptării de către Prusia a votului universal pentru bărbați pentru Reichstagul național. El a avertizat împotriva „egalitarismului democratic”, dar a lăudat „aspirațiile extraordinare ale clasei noastre muncitoare”.
În același an, școlari vorbitori de limbă poloneză din , susținuți de clerul catolic, au intrat în grevă cerând ca lecțiile să fie din nou în poloneză. Conservatorii au vrut să sporească prezența militară în Posen, dar Bethmann Hollweg a respins ideea. În schimb, el a autorizat ca în viitor instruirea religioasă să fie făcută în poloneză.
Secretar de stat pentru interne al Imperiului Bethmann Hollweg a fost numit secretar de stat pentru interne de către cancelarul Bernhard von Bülow imediat după . Din nou, Bethmann Hollweg a manifestat reticență față de ideea de a prelua postul, dar din moment considera că numirea este un ordin imperial, în cele din urmă nu a văzut altă alternativă decât să accepte.
În octombrie 1907 a participat la Congresul Muncitorilor Germani, o adunare generală a sindicatelor creștine, unde apariția unui secretar de stat imperial a fost văzută ca un pas important înainte.
În decembrie, el s-a opus înființării unui birou al Reichului pentru muncă, dar a respins afirmația că în chestiuni sociopolitice guvernul nu va acționa. „Nu am descoperit nici măcar o urmă de scepticism obosit în această activitate; în ea, deși departe de arena parlamentară, s-a format Germania de astăzi”. El simțea că „bâjbâitul orbesc după noutate este ceva ce se întâmplă poporului însuși, nu reprezentanților poporului”. Era așadar necesar să „facem loc noilor opinii care reies din condițiile economice și sociale schimbate”.
La sfatul lui Bethmann Hollweg, împăratul a anunțat reforma electorală în Regatul Prusiei în discursul său imperial din . (Sistemul electoral prusac avea de fapt să fie reformat abia la .) Wilhelm al II-lea a promis „mai multă dezvoltare organică”, pe care a descris-o drept una dintre „cele mai importante sarcini ale prezentului”. Deputatul din Reichstag Friedrich Naumann, căruia îi plăcea stilul secretarului de stat, a subliniat mai târziu în mod deosebit influența pozitivă a lui Bethmann Hollweg asupra împăratului.
Cancelar imperial Numirea și reacțiile