Vladimír Buben () a fost un lingvist și romanist ceh, cunoscut ca autor al mai multor studii lingvistice și filologice dedicate în principal limbii franceze moderne și în special al unui dicționar francez-ceh și ceh-francez, reeditat de mai multe ori în cursul secolului al XX-lea.Libuša Vajdová (îngr. ed.), Jindra Hušková-Flajšhansová și corespondenții săi români, Editura Minerva, București, 1991, p. 209.
A urmat studii universitare de filologie germanică și romanică la a Universității Caroline din Praga și, după o perioadă în care a lucrat ca profesor de franceză și germană la școlile secundare din Příbram, Plzeň, Hradec Králové și Praga, a fost cooptat în anul 1922 în învățământul universitar și a predat cursuri de limbi romanice la Universitatea Carolină din Praga (1922–1932), Universitatea Comenius din Bratislava (1927–1939), Universitatea Masaryk din Brno (1939–1940 și 1945–1946) și apoi, din nou, la Universitatea Carolină din Praga (1946–1956), unde a ocupat funcția de șef interimar (din 1952) și apoi pe cea de șef al Catedrei de Limbi Romanice.Zdeněk Hampejs, „Zemřel univ. prof. dr. Vladimír Buben”, în Časopis pro moderní filologii, anul XXXVIII, 1956, p. 299.Zdeněk Hampejs, „Prof. Vladimír Buben”, în Časopis pro moderní filologii, anul XXXIX, nr. 2–3, mai 1957, p. 67. Prin activitatea didactică pe care a desfășurat-o, Vladimír Buben a contribuit semnificativ la dezvoltarea studiului limbilor romanice la universitățile din Cehia și Slovacia.Pavla Vošahlíková, Biografický slovník českých zemí, vol. Brun–By, Historický ústav AV ČR, Praga, 2004, p. 267.
Activitatea științifică a profesorului Buben s-a desfășurat pe parcursul a 35 de ani și s-a concentrat în principal pe lingvistica franceză și lingvistica română și, în ultimii ani, pe lingvistica albaneză.Zdeněk Hampejs, „Prof. Vladimír Buben”, în Časopis pro moderní filologii, anul XXXIX, nr. 2–3, mai 1957, p. 69.V[áclav] Polák, V[ladimír] Hořejší, „Starea actuală a lingvisticii cehoslovace”, în Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Studii și cercetări lingvistice (SCL), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București, anul VIII, nr. 2, 1957, p. 248. Buben a publicat numeroase studii lingvistice în paginile revistei Časopis pro moderní filologii și a devenit cunoscut prin dicționarele francez-ceh (Slovník francouzsko-český, 1921) și ceh-francez (Slovník česko-francouzský, 1923), care au fost publicate împreună în mai multe ediții revizuite și completate.
Biografie Formarea profesională S-a născut la 25 septembrie 1888 în orașul Hradec Králové din Regatul Boemiei (care făcea parte atunci din Austro-Ungaria)Zdeněk Hampl, „Vladimír Buben (1888–1956)”, în Časopis pro moderní filologii, anul LVIII, 1976, p. 21.Jarmila Benýšková, František Vích, Literární Hradec Králové: slovníková příručka, Okresní knihovna, Hradec Králové, 1994, p. 15. ca fiu al unui mic meseriaș, șelar și zugrav, care avea cinci copii. A învățat în perioada 1899–1907 la gimnaziul din orașul natal și la 8 iulie 1907 a promovat examenul de bacalaureat cu onoruri. După absolvirea studiilor secundare, a urmat timp de șapte semestre cursuri de filologie germanică și romanică la a Universității Caroline din Praga (FFUK), după care a urmat cel de-al optulea semestru la Universitatea Sorbona din Paris. Printre profesorii pe care i-a avut în perioada studiilor universitare s-au aflat Jan Urban Jarník,***, „De vorbă cu dna dr. J. Huskova, conferențiară de limba și literatura română la univ. din Bratislava”, în Universul, anul XLIX, nr. 77, sâmbătă 19 martie 1932, p. 2.***, „Strângerea legăturilor ceho-române. Declarațiunile dnei dr. J. Huscova făcute la București”, în Națiunea, Cluj, anul VI, nr. 61, sâmbătă 2 aprilie 1932, p. 1.***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3. Maxmilián Křepinský, Josef Zubatý și Karel Skála-Rocher.Josef Dvořák, „Vědecké dílo prof. V. Bubna” („Activitatea științifică a prof. V. Buben”), în Časopis pro moderní filologii, anul XXXIX, nr. 2–3, mai 1957, p. 71. Buben a învățat excelent mai multe limbi romanice (franceză, română, spaniolă, italiană). Întors în țară după semestrul petrecut la Sorbona, el a promovat la 15 decembrie 1911 examenele de stat de filologie germană și franceză și a obținut astfel calificarea de profesor de germană și franceză pentru școlile secundare.
După promovarea examenelor de stat, a fost angajat la 7 februarie 1912 ca profesor suplinitor la gimnaziul din orașul Příbram, unde a început să lucreze la elaborarea unei teze de doctorat, și a lucrat apoi ca profesor la Școala Reală de Stat din Plzeň (1913–1914). Buben a devenit pasionat de lingvistica romanică și a susținut la 13 iunie 1914, în ajunul declanșării Primului Război Mondial, teza sa de doctorat cu titlul O relativní chronologii vysouvání samohlásek v staré francouzštině („Despre cronologia relativă a deplasării vocalelor în franceza veche”), obținând titlul de doctor în filosofie. S-a transferat apoi în același an ca profesor de franceză, germană și engleză la Școala Reală Cehă din Hradec Králové, unde a fost promovat la gradul de profesor titular la 1 septembrie 1919 și a predat până în anul 1921. În timpul războiului a fost nevoit să-și întrerupă activitatea didactică pentru mai mult de un an (1916–1917) ca urmare a mobilizării sale pentru efectuarea serviciului militar în Regimentul 2 Pușcași din Sopron. A predat pentru ultima oară ca profesor de liceu la Școala Reală de Stat din districtul Praga II (1922–1927).
În paralel cu activitatea didactică, Vladimír Buben a studiat o lungă perioadă limba română,Gh. Staca, „Limba și literatura românească în Cehoslovacia”, în Universul, anul XLVI, nr. 250, 27 octombrie 1928, pp. 5–6. pentru care a dobândit un interes deosebit,Fr. Bous, „Praga–București. Legăturile culturale între cele două țări”, în Dimineața, anul XXVIII, nr. 9297, 12 noiembrie 1932, p. 7. și a făcut parte, alături de Hertvík Jarník, George Staca, Method Zavoral și ulterior Jindra Hušková, din cercul prietenilor limbii și culturii române, format în jurul profesorului Jan Urban Jarník.***, „Relațiile culturale româno-cehoslovace — Premergătorii prieteniei cehoslovace — Relațiile universitare — Opere românești traduse in limba cehă — Convorbire cu d-na dr. Jindra Huskova-Flajshansova”, în Universul, anul XLVIII, nr. 272, luni 3 noiembrie 1930, p. 4. El a continuat, alături de profesorii praghezi George Staca, Maxmilián Křepinský și Antonín Křečan, tradiția cultivării interesului cehilor pentru limba română, pe care o inițiase bătrânul profesor Jarník, și a corespondat, printre alții, cu istoricul român Nicolae IorgaNicolae Iorga, Scrisori către Catinca: 1900–1939, Ed. Minerva, București, 1991, p. 117. și cu lingvistul și folcloristul român Ovid Densusianu.Florica Dumitrescu, „Corespondența cărturarului”, în Contemporanul, nr. 23, 8 iunie 1979, p. 10. Potrivit profesorului Staca, care a fost lector de limba română la Universitatea Carolină din Praga în perioada interbelică, Vladimír Buben intenționa să întreprindă la sfârșitul anilor 1920 o călătorie de studii în România.
Cariera academică Perioada interbelică Buben a promovat la 23 august 1922 examenul de abilitare pentru predarea gramaticii comparate a limbilor romanice la Facultatea de Filosofie a Universității Caroline din Praga***, Vysoké, střední a odborné školství. A školské úřady republiky Československé. Ročník III (1922–1923), Nákladem Ministerstva školství a národní osvěty, Praga, 1923, p. 52. și a predat acolo timp de zece ani ca lector și docent (conferențiar) de limba franceză. S-a mutat în acest timp în orașul Bratislava (capitala Slovaciei), după ce a fost numit la 31 decembrie 1927 în postul de profesor extraordinar de filologie romanică la a Universității Comenius din Bratislava. A condus Seminarul de Filologie Romanică începând din anul 1928 și a fost promovat la 31 martie 1931 la gradul de profesor titular. A coordonat, în paralel, activitățile Seminarului de limba și literatura italiană (1933–1939) și Seminarului de lingvistică comparată (1938) și a ocupat, de asemenea, funcții de conducere în cadrul Facultății de Filosofie din Bratislava: decan în anul universitar 1934–1935 și prodecan în anul universitar 1935–1936.
Cu toate că interesul principal al lui Vladimír Buben a fost limba franceză, profesorul s-a implicat, de asemenea, în perioada petrecută la Bratislava în studiul altor limbi romanice (română, italiană, spaniolă, portugheză și catalană), precum și cercetării dialectelor vorbite în Italia și Franța. Corespondența sa dovedește deținerea unor cunoștințe excelente de franceză, italiană, română și spaniolă. Buben a ținut primul curs de limba spaniolă de la Universitatea Comenius din Bratislava în anul universitar 1930–1931, care a durat doar două semestre și fost frecventat de 15 studenți (semestrul I) și, respectiv, 12 studenți (semestrul II); un număr de opt studenți au absolvit ambele semestre. El a mijlocit ulterior organizarea unui curs regulat de limba spaniolă la Universitatea Comenius, care a fost ținut de lectorul spaniol Francisco Javier Fariña (1881–1955) în anii 1936–1939 și a alcătuit în anul 1950 un studiu cu privire la evoluția vocabularului limbii spaniole intitulat Úvod do historické mluvnice španělské („Introducere în vocabularul istoric al spaniolei”), care a rămas în manuscris.Zdeněk Hampejs, „Prof. Vladimír Buben”, în Časopis pro moderní filologii, anul XXXIX, nr. 2–3, mai 1957, p. 70. Vladimír Buben a promovat cercetarea romanistică cehă în străinătate prin participarea sa la Convenția romanistă de la Dijon și la Congresul elvețian din anii 1930, precum și prin contactul său cu romaniști străini de renume. A călătorit în cursul anilor 1936, 1937 și 1938 în nordul și sudul Italiei și în Franța pentru a studia dialectologia regională, dar nu a publicat rezultatele cercetărilor sale.