Podul feroviar Bender–Tiraspol este un pod feroviar peste Nistru din Republica Moldova. Acesta face legătura feroviară între localitățile Bender (Tighina) și Tiraspol, deservind ruta feroviară dintre Odesa și Iași, prin Chișinău.

De la construcția sa în 1871 și până în prezent, podul a fost distrus și refăcut de mai multe ori, ca și consecință a distrugerilor provocate de conflictele militare din prima jumătate a secolului XX.

Istoric

În 1869 căile ferate ruse ajunseseră deja la Tiraspol și în 1871 la Chișinău,Proiectul feroviar românesc (1842-1916), Popescu, 2014; p. 47 completând ruta care urma să ajungă prin Ungheni, la Iași,Proiectul feroviar românesc (1842-1916), Popescu, 2014; p. 51 de la Odesa. Primul pod

Lucrarea de artă a fost finalizată în luna ianuarie 1871.Cantemir, Lorin & Demian, Doru & Gavrilă, Ion & Volconovici, Augustin & Belu, Radu & Tcaciuc, Bogdan; Conexiunea feroviară transfrontalieră Chișinău – Iași – Europa; Lucrările Simpozionului „Cucuteni - 5000 Redivivus: Științe exacte și mai puțin exacte”, Ed. a 5-a, Chișinău 23-25 septembrie 2010; Chișinău; Moldova; p. 160; accesat la 7 mai 2024 A fost similară podului de la Cosmești, cu o cale ferată dublă la nivelul superior și o cale rutieră la cel inferior. Structura sa era formată din 3 travee centrale de 86 m deschidere fiecare și 2 travee laterale, de acces, de 15 m deschidere.Construcția podului provizoriu peste Nistru..., Ghimbășeanu, 1935, p. 348

În 1918, podul a servit retragerii celor peste 1.000 de membri ai Misiunii Militare Franceze, trenul generalului Berthelot trecând Nistrul pe aici în seara zilei de 25 februarie/10 martie 1918, ultimul din cele cinci trenuri ale Misiunii.Dobrincu, Dorin; Plecarea Misiunii Militare Franceze din România, februarie/martie 1918 (III); Radio Europa Liberă Moldova, 2 mai 2018; accesat la 27 decembrie 2025

La 17 aprilie 1919, trupele române au aruncat podul în aer,Kirițescu,Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României - Ediția a III-a, vol. II; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. ISBN 973-29-0048-2; p. 441 după eșecul în timpul Războiului Civil Rus și retragerea trupelor franceze și românești în spatele Nistrului, la Tighina.Bălescu, Vasile; Consolidarea unității naționale românești prin campania din 1919; de la Nistru și dincolo de Tisa împotriva „nebuniei roșii a bolșevismului”; Analele Buzăului, Vol X/2018; p. 218; accesat la 7 mai 2024 Distrugerea sa a vizat traveea de acces de 15 m și traveea de 86 de m dinspre malul românesc, precum și traveea de acces dinspre malul transnistrean.

Podul provizoriu interbelic În 1934, după reluarea relațiilor diplomatice între Regatul României și URSS, s-a decis reluarea legăturilor feroviare între rețeaua C.F.R. și , prin restabilirea conexiunii între Tighina și Tiraspol. Conform hotărârilor unei conferințe convocate la Moscova în luna ianuarie 1935, consfințite prin semnarea la 8 februarie două convenții (una generală și una specială), s-a decis ca punctul de joncțiune dintre rețelele feroviare română și rusă să fie în axul primei pile centrale dinspre malul drept al Nistrului, lucrările de restabilire a circulației și costurile ulterioare de întreținere urmând să fie suportate de fiecare parte, independent.Construcția podului provizoriu peste Nistru ..., Ghimbășeanu, 1935, p. 349

Dat fiind că edificarea unui tablier definitiv de partea românească ar fi durat mai mult, la conferința de la Moscova s-a optat pentru construcția unui pod provizoriu, care, să înlocuiască porțiunile distruse ale vechiului pod și care, să susțină o cale de comunicație feroviară cu ecartament dublu, atât larg (pentru trenurile sovietice) cât și normal (pentru trenurile românești), între cele două stații. Cu execuția podului a fost însărcinată din partea României Inspecția a II-a Poduri Focșani, lucrările începând la 12 martie 1935Construcția podului provizoriu peste Nistru ..., Ghimbășeanu, 1935, p. 350 sub conducerea șefului Biroului de Poduri din Cernăuți, inginerul H. Vogt (ajutat de inginerul G. Georgescu și de maestrul de atelier I. Lungu).Construcția podului provizoriu peste Nistru ..., Ghimbășeanu, 1935, p. 351

S-au edificat spre malul românesc două travee, care, să se conecteze cu cele două travee centrale rămase intacte. Cele două deschideri aveau 78 și respectiv 23 de m (în locul celor inițiale de 86 și respectiv de 15 m), cea mai lungă fiind edificată dintr-o travee bulonată de și cea dinspre mal din de 1m. O pilă provizorie (nouă) din beton, aflată între pila centrală și culeea dinspre malul românesc (rămase aproape intacte), au sprijinit noile grinzi. Tablierul nefiind suficient de larg, cele două căi s-au suprapus, cea cu ecartament normal fiind dezaxată cu 277 mm în amonte față de cea cu ecartament larg, aflată în axul podului provizoriu.

Lucrările (executate în regie directă cu excepția pilei de beton, executată în antrepriză) au fost finalizate în luna septembrie 1935, din totalul celor 402,1 tone de structuri metalice, 63 de tone de material Roth-Waagner fiind furnizate de către din Viena și restul fiind furnizat de către depozitul Atelierului de Poduri C.F.R de la Pitești (cu excepția aparatelor de reazem, livrate de Uzinele Reșița). Inaugurarea noii conexiuni de cale ferată dintre Tiraspol și Tighina s-a făcut la 18 cotombrie 1935.Maxim. I.; Reluarea relațiilor de cale ferată cu URSS; Revista C.F.R., nr. 9-10 (Septembrie-Octombrie) 1935; p. 264 A fost, de asemenea, proiectat un pod definitiv de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, care, ar fi urmat să aibă o deschidere de 85,4 m și tabilere de racordare de 15,8 m. În partea superioară acesta ar fi urmat să aibă o cale ferată dublă și în partea inferioară o cale carosabilă de 5,5 m lățime. Structura, de 1150 de tone, ar fi urmat să fie comandată la Uzinele Reșița.***; Podul peste Nistru dela Tighina; Revista C.F.R., nr. 9-10 (Septembrie-Octombrie) 1935; p. 271 În timpul retragerii Armatei României din Basarabia în 1940 s-au luat măsuri speciale, ca podul să nu fie distrus.Pantazi, Constantin; Cu Mareșalul până la moarte: memorii; Editura Publiferom; București; 1999; ISBN 974-97351-1-8; p. 80 Acesta nu a supraviețuit însă, anului 1941.Chirnoagă, Platon; Istoria politică și militară a răsboiului României contra Rusiei sovietice: 22 Iunie 1941-23 August 1944, Ediția a II-a; Editura Carpații Traian Popescu; Madrid; Espagna; 1986; p. 145

În arhiva catedrei de Folclor Muzical a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Republica Moldova există consemnat, în 1972, existența unui cântec despre război intitulat „Pe podul de la Tighina”.Nechiforeac, Vasilisa & Teodor, Svetlana & Scorpan, Irina; Gleb Ciaicovschi-Mereșanu (1919-1999) : Biobliografie.; Ministerul Culturii și Turismului al Republicii Moldova – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice; Chișinău; 2009; p. 188; accesat la 27 decembrie 2025

Rol

Referințe

Bibliografie Ghimbășeanu V.; Construcția podului provizoriu peste Nistru dintre Tighina și Tiraspol; Revista C.F.R., nr. 11-12 (Noembrie-Decembrie) 1935; pp. 348-351 Popescu, Toader; Proiectul feroviar românesc (1842-1916); Ed. Simetria; București; 2014; ISBN 978-973-1872-34-6 Revista C.F.R., nr. 9-10 (Septembrie-Octombrie) 1935 Maxim. I.; Reluarea relațiilor de cale ferată cu U. R. S. S; pp. 264-271 ***; Podul peste Nistru dela Tighina; pp. 271-272

Vezi si Podul rutier Bender–Tiraspol

Legături externe

Categorie:Clădiri și structuri din Tighina Categorie:Clădiri și structuri din Tiraspol Categorie:Poduri feroviare din Republica Moldova Categorie:Poduri peste râul Nistru Categorie:Monumente istorice din Bender Categorie:Istoria Tighinei