Argumentul designului defectuos, cunoscut și ca argumentul disteleologic, este un argument împotriva existenței unui creator omnipotent și omnibenevolent, bazat pe ideea că o astfel de divinitate nu ar crea organisme cu design-uri percepute ca fiind suboptimale, așa cum se observă în natură.
Argumentul este formulat într-un mod logic de tip : dacă „creația” conține numeroase imperfecțiuni, atunci teoria designului divin pare improbabilă ca explicație a originii existenței terestre. Totuși, susținătorii folosesc acest argument mai frecvent sub o formă mai slabă, nu pentru a demonstra inexistența lui Dumnezeu, ci mai degrabă ca o reducere la absurd (reductio ad absurdum) a argumentului . Argumentul designului susține că structura complexă a organismelor nu poate fi rezultatul întâmplării, implicând că un creator inteligent le-ar fi proiectat în mod deliberat.
Deși expresia „argumentul designului defectuos” nu este foarte răspândită, acest tip de raționament a fost prezentat sub diferite denumiri precum „design defectuos”, „design suboptimal”, „design neinteligent” sau . Biologul secolului al XIX-lea, Ernst Haeckel, a aplicat termenul „disteleologie” pentru a descrie organele rudimentare care par inutile pentru viața unui organism. În lucrarea sa din 1868 Natürliche Schöpfungsgeschichte (Istoria creației), Haeckel a dedicat un capitol acestui argument, propunând ironic „o teorie a nepotrivirii părților în organisme” ca o contra-ipoteză la vechea doctrină populară a armoniei părților. În 2005, Donald Wise de la a popularizat termenul „design incompetent” (un joc de cuvinte bazat pe „design inteligent”), pentru a descrie aspectele naturii percepute ca defecte în design.
Răspunsurile tradiționale ale teologilor creștini presupun, de obicei, că Dumnezeu a creat un univers perfect, dar că folosirea greșită de către omenire a liberului arbitru a dus la coruperea planului divin.Harry Hahne, The Corruption and Redemption of Creation: Nature in Romans 8, Volume 34Gregory A. Boyd, God at War: The Bible & Spiritual Conflicted. Charles Taliaferro, Chad Meister, The Cambridge Companion to Christian Philosophical Theology, pages 160-161 - "Fundamental to the position is Augustine's view that the universe God created is good; everything in the universe is good and has good purpose [...]. [...] How did evil arise? It came about, he maintains, through free will. [...] some of God's free creatures turned their will from God, the supreme Good, to lesser goods. [...] It happened first with the angels and then [...] with humans. This is how moral evil entered the universe and this moral fall, or sin, also brought with it tragic cosmic consequences, for it ushered in natural evil as well."
Prezentare generală dreapta|miniatura| Selecția naturală se așteaptă să împingă adaptabilitatea spre un vârf, dar acel vârf adesea nu este cel mai înalt. Argumentul designului defectuos susține următoarea logică:
Un Dumnezeu creator omnipotent, , omnibenevolent ar crea organisme care au un design optimal. În realitate, organismele prezintă caracteristici suboptimale. Prin urmare, fie Dumnezeu nu a creat aceste organisme, fie nu este omnipotent, omniscient și omnibenevolent.
Acest argument este folosit uneori ca o reducere la absurd a , care susține că ființele vii sunt prea bine proiectate pentru a fi apărut întâmplător, implicând astfel existența unui creator inteligent, adesea identificat cu Dumnezeu.
Designul defectuos este însă coerent cu predicțiile teoriei evoluției prin selecție naturală, care explică suboptimalitatea prin faptul că trăsăturile evoluează pentru anumite scopuri, dar sunt apoi reutilizate sau abandonate pe măsură ce adaptările evolutive progresează. În termeni de , selecția naturală promovează mutațiile benefice „în sus pe deal”, dar o specie nu poate să treacă de la un vârf mai mic la unul mai înalt fără a traversa o vale a selecției.
Printre susținătorii moderni ai argumentului designului defectuos se numără Charles Darwin,Darwin, Charles. The Origin of Species, 6th ed., Ch. 14. Stephen Jay Gould, Richard Dawkins și , care argumentează că aceste trăsături suboptimale rezultă din procesul gradual și cumulativ al evoluției.
Exemple
Defecte fatale la oameni dreapta|miniatura|250x250px| Reprezentare artistică a unei sarcini ectopice. Criticii citează astfel de evenimente biologice comune ca fiind contradictorii cu „”. a publicat în 2018 Human Errors, o carte despre designul defectuos în corpul uman. Lucrarea a fost criticată de comunitatea creaționistă, dar bine primită în mediile științifice. Iată câteva exemple de caracteristici suboptimale la oameni:
Sarcină ectopică: Oul fertilizat se poate implanta în trompa uterină, sau în alte zone, ceea ce poate fi fatal fără intervenție medicală. Canalul de naștere: La femei, canalul de naștere trece prin pelvis iar în cazuri extreme, craniul bebelușului poate fi prea mare pentru a trece în mod natural, ducând adesea la deces înainte de dezvoltarea cezarienei. Herniile abdominale: Testiculele se formează inițial în abdomen și migrează în scrot, creând puncte slabe în peretele abdominal care predispun la hernii. Risc de sufocare: Faringele este un pasaj comun pentru alimente și aer, crescând riscul de . Apendicita: Apendicele uman este vestigial și poate deveni inflamat, provocând deces fără tratament medical. Reflexul respirator: Este declanșat de prezența dioxidului de carbon, nu de absența oxigenului, ceea ce poate fi problematic la altitudini mari.
Alte defecte
Organe vestigiale: Mușchi precum cel plantar sau mușchii urechilor, fără o utilitate evidentă, sunt exemple de structuri vestigiale. Malformații spinale: Deformări ale coloanei vertebrale pot cauza afecțiuni ca scolioza sau sciatică, iar măduva spinării nu se poate regenera odată deteriorată."Nervous System Guide by the National Science Teachers Association." Nervous System Guide by the National Science Teachers Association. National Science Teachers Association, n.d. Web. 7 November 2013. <> Incapacitatea de a produce vitamina C: Spre deosebire de alte animale, oamenii nu pot sintetiza vitamina C, având gena nefuncțională, ceea ce poate duce la scorbut. Prevalența bolilor congenitale și a tulburărilor genetice, cum ar fi boala Huntington. Probleme cu prostata la bărbați: Uretra masculină trece prin prostată, iar o prostată, mărită poate crea dificultăți urinare. Structura ochiului uman: Retina este „inversată”, nervii și vasele de sânge aflându-se la suprafața retinei, ceea ce provoacă un .Nave, R. "The Retina." of the Human Eye. N.p., n.d. Web. 7 November 2013. <>."Squid Brains, Eyes, and Color." Squid Brains, Eyes, and Color. N.p., n.d. Web. 7 November 2013. <>.
Defecte la alte animale
: Acesta călătorește de la creier la laringe încolăcind arcul aortic, iar la girafe, lungimea sa suplimentară este semnificativă.
Clorofila plantelor: Plantele sunt verzi, nu negre, deoarece clorofila absoarbe slab lumina verde, deși o absorbție mai eficientă ar fi benefică energetic.
Aripile inutile: La păsări ca struții, care nu zboară, aripile nu au utilitate practică, fiind un exemplu de structură vestigială. Respirația la balene și delfini: Deși trăiesc în apă, aceștia trebuie să iasă la suprafață pentru a respira, lucru ce complică viața acvatică.
Aceste caracteristici sunt considerate suboptimale, fiind consecințe ale evoluției și adaptării treptate la mediu, mai degrabă decât a unui design perfect.
Contraargumente
Exemple specifice Susținătorul designului inteligent contestă prima premisă a argumentului, afirmând că „designul inteligent” nu trebuie neapărat să fie optim.
Deși apendicele era considerat anterior ca având foarte puține funcții, cercetările recente sugerează că are un rol important atât la fetuși, cât și la adulții tineri. În jurul săptămânii a 11-a de dezvoltare, în apendicele fătului uman apar celule endocrine care produc amine biogene și hormoni peptidici, substanțe implicate în mecanisme de control biologic (homeostatic). La adulții tineri, apendicele îndeplinește și funcții imune.
Răspunsuri la contraargumente În legătură cu afirmația că o parte din ADN-ul „junk” are totuși funcții specifice, susținătorii designului defectuos subliniază că, deși unele secțiuni ale ADN-ului necodificat sunt funcționale, genomul uman conține și – rămășițe nefuncționale ale proceselor evolutive. De asemenea, există secțiuni ale ADN-ului care pot fi modificate fără efecte observabile asupra organismului. Studiul original care sugera că pseudogenul Makorin1-p1 ar avea o funcție a fost contestat, deși este încă frecvent citat în cercetările mai noi despre pseudogene considerate anterior nefuncționale.
Ca argument asupra existenței lui Dumnezeu Argumentul designului defectuos este uneori folosit pentru a pune sub semnul întrebării existența unei divinități cu atribute precum omnipotența, sau omnibenevolența. Într-o formă mai blândă, este adus ca argument al posibilei incompetențe a unui designer divin. Existența aparentului „design defectuos” și „risipa” în procesul evolutiv par să sugereze fie un designer slab, fie lipsa oricărui designer. Stephen Jay Gould exprimă această idee astfel: „Dacă Dumnezeu ar fi proiectat o mașinărie frumoasă pentru a-și reflecta înțelepciunea și puterea, cu siguranță nu ar fi folosit o colecție de piese confecționate pentru alte scopuri. Orhideele nu sunt create de un inginer ideal; ele sunt improvizate...”.
Unii evoluționiști teiști interpretează designul aparent suboptimal al organismelor ca un argument pentru o divinitate creatoare care utilizează selecția naturală ca mecanism de creație. Susținătorii designului defectuos consideră că această abordare este o falsă dilemă, sugerând că fie o divinitate a creat perfect viața, fie designul imperfect indică absența unui creator. Această poziție permite susținătorilor designului inteligent să selecteze anumite trăsături considerate dovezi ale unui designului inteligent făcând astfel teoria nefalsificabilă. Creștinii care susțin designul inteligent și creaționismul pot argumenta că un design bun arată inteligența creativă a unui Dumnezeu, în timp ce defectele de design sunt văzute ca o consecință a căderii omului și a păcatului.
Note
Lectură suplimentară Avise, John C. (2010), Inside the Human Genome: A Case for Non-Intelligent Design, Oxford University Press. ISBN 0-19-539343-0. Dawkins, Richard (1986). The Blind Watchmaker. ISBN 0-393-30448-5 Gould, Stephen Jay (1980). The Panda's Thumb: More Reflections in Natural History. ISBN 0-393-30023-4
Leonard, P. (1993). "Too much light," New Scientist, 139.
Perakh, Mark Unintelligent Design ( – December 2003)
Witt, Jonathan. "The Gods Must Be Tidy!", Touchstone, July/August 2004. Woodmorappe, J. (1999). "Why Weren't Plants Created 100% Efficient at Photosynthesis? (OR: Why Aren't Plants Black?)" Woodmorappe, J. (2003). "Pseudogene function: more evidence" Creation Ex Nihilo Technical Journal/TJ 17(2):15?18.
Vezi și Atavism Vestigialitate
Legături externe Un scurt interviu cu prof. Don Wise la Really Magazine (2006) Unintelligent Design Network site satiric
Categorie:Evoluție și religie Categorie:Critica creaționismului Categorie:Argumente împotriva existenței lui Dumnezeu