Dumitru I. Ștefănescu (n. 5 septembrie 1882, Strâmba de Jos, Ilfov, România – d. 19 ianuarie 1926, România) a fost un agronom român, considerat fondatorul horticulturii științifice în România. A avut contribuții majore în organizarea învățământului horticol, înființarea școlilor de specialitate și promovarea practicilor moderne în pomicultură și legumicultură.

Biografie

Copilărie și educație Dumitru I. Ștefănescu s-a născut pe 5 septembrie 1882, în satul Strâmba de Jos, județul Ilfov, într-o familie de țărani săraci. A urmat școala primară în satul natal și gimnaziul „Ioniță Asan” din Caracal, absolvind liceul în 1901. Rămas orfan, s-a înscris la Școala Centrală de Agricultură de la Herăstrău, unde a absolvit în 1905 cu distincție. În 1907, a obținut o bursă pentru a studia la Școala Superioară de Horticultură de la Versailles, Franța, unde a excelat, primind „Diploma de argint” și o excursie de studii gratuită în zona Mediteranei și Italia.

Carieră profesională La întoarcerea în țară, în 1910, a fost numit șef al pepinierei pomicole de stat Ursoaia-Buzău, iar după șase luni a devenit horticultor agronom la „Casa Rurală”, unde a lucrat opt ani pentru a sprijini țăranii cu asistență tehnică și material de plantat. În 1912, a fondat Școala Elementară Agricolă Dragomirești-Vale, prima școală de grădinărit din România, al cărei director a fost. Din 1920, a ocupat funcții în Ministerul Agriculturii, ca inspector horticol, inspector general și membru al Consiliului Superior Agronomic, și a fost conferențiar la Catedra de Horticultură a Academiei de Agricultură din Cluj.

Activitate științifică

Contribuții în horticultură Dumitru I. Ștefănescu a fost un pionier al horticulturii românești, organizând în 1923 Primul Congres de Horticultură din România, cu peste 100 de participanți. A fondat Societatea de Horticultură din România, fiind secretar general, și a contribuit la înființarea Școlii Medii de Horticultură Băneasa și a Direcției de Horticultură în Ministerul Agriculturii. A promovat educația horticolă de masă, susținând ideea unui „învățământ agricol popular” aplicat direct de săteni, și a introdus conceptul „grădinilor școlare” pentru pregătirea practică a elevilor.

A elaborat primul „program de activitate a horticulturii practice”, evidențiind potențialul României pentru producția de fructe, inclusiv pentru export. A susținut înființarea pepinierelor, standardizarea fructelor și legumelor, utilizarea frigului artificial pentru conservare și transportul eficient al produselor agricole.

Publicistică și educație Ștefănescu a publicat 341 de lucrări (articole, broșuri, conferințe), fiind un publicist prolific. A fondat „Biblioteca agricolă populară” și a contribuit la reviste precum „Viața agricolă” și „Revista horticolă”. Lucrări notabile includ *Industrializarea și comercializarea fructelor și legumelor* și *Sfaturi practice pentru cultura pomilor*. A militat pentru formarea cadrelor horticole, subliniind nevoia de „elemente capabile” în agricultură.

Lucrări Din istoricul grădinilor, Conferință, „Gutemberg”, București, 1911 Învățământul agricol oficial în Franța, Rev. „Viața agricolă”, București, 1911 Indicații practice asupra altoirilor de primăvară, Rev. „Viața agricolă”, nr. 3, București, 1911 Mărul Calvil Blanc, Rev. „Viața agricolă”, București, 1912 Plantați pomi roditori, „Cartea Românească”, București, 1916 Producția grădinilor moderne, „Karl Gobi”, București, 1916 Un pas realizat spre învățământul agricol specializat, Rev. „Basarabia agricolă”, 2, 3, „România Nouă”, Chișinău, 1919 Instituțiile viticole și horticole de peste munți, Rev. „Viața agricolă”, nr. 14, 15, 16, „Gutemberg”, București, 1921 Fructele Basarabiei, Buletinul Agriculturii, Tip. „Viața Românească”, București, 1922 Cultivați legumele, Tip. „Cartea Românească”, București, 1923 Degenerarea prunului D'Agen, Buletinul agriculturii, vol. 4, nr. 10-12, Tip. „Adevărul”, București, 1923 Pomii noștri roditori, „Cîmpul”, nr. 5, București, 1923 Industrializarea fructelor, Rev. „Horticolă”, nr. 11, București, 1924 Altoirea pomilor roditori, „Cartea Românească”, București, 1925 Grădinile experimentale și demonstrative cu pomi roditori, Extr. din „Buletinul Agriculturii”, vol. I, nr. 1, 3, București, 1925 Industrializarea și comercializarea fructelor și legumelor, „Cartea Românească”, București, 1925 Organizarea producției și desfacerii fructelor, „Tiparul Românesc”, București, 1925 Pepinierele horticole, „Bucovina”, București, 1925 Semințele de legume, „Cartea Românească”, București, 1925 Cauzele agricole și horticole, Rev. „Horticolă”, nr. 26, București, 1925 Horticultura Basarabiei, Rev. „Horticolă”, nr. 23, București, 1925 Pepiniera de pomi roditori, „Cartea Românească”, București, 1926 Răsadnițele, „Cartea Românească”, București, 1926

In memoriam Dumitru I. Ștefănescu a murit pe 19 ianuarie 1926, la 44 de ani, răpus de septicemie în urma unei fracturi accidentale. A fost o pierdere majoră pentru horticultura românească. Bustul său se află în curtea fostei școli de horticultură de la Băneasa, iar contribuțiile sale îl definesc drept fondatorul horticulturii științifice în România.

Referințe Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești, vol. 1, Editura ASAS, București, pag.176, acces online

Legături externe Dumitru I. Ștefănescu în lucrarea lui Viorel Iulian Pestean – Oameni de seamă ai științei agricole românești

Categorie:Nașteri în 1882 Categorie:Decese în 1926 Categorie:Agronomi români Categorie:Horticultori români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Specialiști în horticultură