Vilaietul Adrianopol sau Vilaietul Edirne (în ) a fost o diviziune administrativă de prim nivel (vilaiet) a Imperiului Otoman.
Înainte de 1878, vilaietul avea o suprafață de și se întindea în nord până la Munții Balcani. În 1878 însă, în virtutea tratatului de la Berlin), sangeacul İslimye, cea mai mare parte din sangeacul Filibe și o mică parte din sangeacul Edirne (kazaua Kızılağaç și nahiya Monastır) au fost desprinse din acesta pentru a crea provincia autonomă Rumelia Orientală, cu o suprafață totală de . Provincia s-a unit pașnic cu Principatul Bulgariei în 1885.
În 1913, Imperiul Otoman a suferit o nouă pierdere teritorială cedând Bulgariei o parte din restul vilaietului, prin tratatul de la București din urma Războaielor Balcanice. Restul vilaietului a fost împărțit între Turcia și Grecia în 1923, culminând cu formarea Traciei Răsăritene și celei de Vest după Primul Război Mondial, în urma tratatului de la Lausanne. La sfârșitul secolului al XIX-lea, se învecina cu vilaietul Constantinopol, Marea Neagră și Marea Marmara la est, cu vilaietul Salonic la vest, cu Rumelia Orientală (din 1885, Principatul Bulgariei) la nord și cu Marea Egee la sud. Uneori, zona este denumită și Tracia de Sud,Migration, Memory, Heritage: Socio-cultural Approaches to the Bulgarian-turkish Border, Magdalena Elchinova, Valentina Ganeva-Raycheva, Lina Gergova, Stoyka Penkova, Natalia Rashkova, Nikolai Vukov, Meglena Zlatkova, Lina Gergova, , p. 30. sau Tracia Adrianopolitană.Europe and the Historical Legacies in the Balkans, Raymond Detrez, Barbara Segaert, Peter Lang, 2008, , p. 58.
După orașul Adrianopol (Edirne în turcă; pop. în 1905 aproximativ 80.000), orașele principale erau Rodosto (astăzi Tekirdağ; 35.000), Gelibolu (25.000), Kırklareli (16.000), İskeçe (Xanthi; 14.000), Çorlu (11.500), Dimetoka (Didymoteicho; 10.000), (8000), Gümülcine (Komotini; 8000) și Dedeağaç (Alexandroupolis; 3000).
Subdiviziuni administrative Sangeacurile vilaietului:
Sangeacul Adrianopol, cu orașele Adrianopol (astăzi Edirne), Cisr-i Mustafapașa (Svilengrad), Kırcaali (Kărgeali), Dimetoka (Didymoteicho), Ortaköy (Ivailovgrad), Cisr-i Ergene (Uzunköprü), . Cuprindea și kazalele Kırkkilise, Baba-yı Atik, , Maa Hatunili-Kızılağaç (cu reședința la Kızılağaç) și Ferecik. Kızılağaç a trecut la sangeacul Yanbolu din Rumelia Orientală, Ferecik a trecut inițial la Gelibolu în 1876, mai târziu la Dedeağaç și a fost retrogradat la rang de nahiya în 1878, Kırkkilise, Baba-yı Atik și Beykar Hisar au trecut la sangeacul reînființat Kırkkilise în 1878. Beykar Hisar a fost retrogradat la rang de nahiya în 1879. Sangeacul Kırkkilise (Kirklareli; după 1878), cu orașele Kırkkilise, Tırnovacık (Malko Tărnovo), Lüleburgaz, , Ahtabolu (Ahtopol), (Kıyıköy), Baba-yı Atik (Babaeski). Cea mai mare parte din kazalele Tırnovacık și Ahtabolu au fost cedate Bulgariei în 1919. Saray s-a desprinz din Vize și a devenit kaza separată în 1916. Sangeacul Rodosto (Tekfurdagi, astăzi Tekirdağ), cu Tekfurdağı, Çorlu, , . Avea și kazalele Vize, Lüleburgaz și Midye până în 1879, când au trecut la sangeacul Kırkkilise, reînființat) , cu Gelibolu, Maydos, Șarköy, , Keșan. Cuprindea și kazalele Enez și Gümülcine până în 1878. Gümülcine a devenit reședința unui sangeac separat în 1878. Enez a trecut la sangeacul Dedeağaç. În cele din urmă, İpsala (devenită kaza) și enez au revenit la sangeacul Gelibolu în 1913. (1878-1912), cu kazalele Dedeağaç, Sofulu, (1878-1912), cu kazalele Gümülcine (Komotini), İskeçe (Xanthi), Koșukavak (Krumovgrad), Ahiçelebi (Smolean), Eğridere (Ardino), Darıdere (Zlatograd). Întregul sangeac a fost cedat în 1913 Bulgariei, și o mică parte Greciei. Sangeacul Filibe, cu kazalele Filibe (Plovdiv), Pazarcık, Hasköy (Haskovo), Zağra-i Atik (Stara Zagora), Kızanlık (Kazanlăk), Çırpan, Sultanyeri (Momcilgrad), Ahiçelebi (Smolean). A devenit în 1878 parte a Rumeliei Orientale, cu excepția kazalelor Sultanyeri și Ahiçelebi, care au rămas în Imperiul Otoman propriu-zis și incluse în sangeacul Gümülcine) Sangeacul Slimia, cu kazalele İslimye (Sliven), Yanbolu (Iambol), Misivri (Nesebăr), Karinabat (Karnobat), Aydos, Zağra-i Cedid (Nova Zagora), Ahyolu (Pomorie), Burgaz, care a existat până în 1878, când a fost încorporat Rumeliei Orientale.
Demografie
Populația totală a vilaietului Adrianopol pe grupuri etnoconfesionale conform orientalistului francez Ubicini pe baza recensământului oficial otoman al vilaietului din 1875: +Grupuri etnoconfesionale din vilaietul Adrianopol conform recensământului vilaietului din 1875 Populația Număr Procent Creștini 61,14% — și (grecilor) 937.054 58,78% — 16.194 1,02% — romano-catolici 12.144 0,76% — romi creștini 9.252 0,58% Musulmani 603.110 37,83% — Musulmani 557.692 34,98% — Romi musulmani 45.418 2,84% miletul iudaic 16.432 1,03% Total 100% Populația totală a vilaietului Adrianopol (inclusiv Rumelia Orientală) în 1878 conform autorului turc Kemal Karpat: Grup Populație Bulgari Alți creștini Musulmani Total vilaietul Adrianopol Populația diferitelor comunități etnoconfesionale din vilaiet conform recensământului otoman din 1906/7, în mii de locuitori, ajustată la cifre rotunde.Ottoman Population, 1830-1914: Demographic and Social Characteristics, Kemal H. Karpat, pagina 91, 1985 Comunitățile sunt numărate conform sistemului mileturilor practicat în Imperiul Otoman, și nu după limba maternă. Astfel, unii vorbitori de bulgară au fost incluși în și numărați ca greci, iar miletul musulmanilor cuprindea și turci și pomaci (musulmani bulgarofoni).
Grupuri Edirne Gümülcine Kırklareli Dedeağac Tekirdağ Gelibolu Total musulmani 154 240 78 44 77 26 619 greci 103 22 71 28 53 65 341 bulgari 57 29 30 29 6 1 162 evrei 16 1 2 – 3 2 24 armeni 5 – - – 19 1 26 Alții 2 - – - 1 - 2 Total 317 292 181 89 159 96 1.176 O publicație din 21 decembrie 1912, în revista belgiană (Națiunea noastră se trezește) estima populația la 1.006.500 de locuitori: Publicat la în revista belgiană (Națiunea noastră se deșteaptă) – tabelul pentru Vilajet Manastir: Skynet GodsdBalkan
turci musulmani – 250.000 – 115.000 romi musulmani – 15.000 armeni ortodocși – 30.000 greci ortodocși – 220.000 bulgari ortodocși – 370.000 albanezi ortodocși – 3.500 turci ortodocși – 3.000
Galerie
Note
Adrianopol