Bulgnéville

Bulgnéville este o comună franceză situată în departamentul Vosges, în Lorena, în regiunea Grand Est. A fost reședința unui canton din 1790 până în 2014, moment în care decretele de aplicare nr. 2014-268 din 27 februarie 2014, privind delimitarea cantonelor din departamentul Vosges, au transferat oficial toate comunele din fostul canton Bulgnéville în cel de Vittel.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Geologie și relief Comuna este alcătuită din 226,79 hectare de teritorii artificializate (16,98 %), 534,91 hectare de terenuri agricole (40,04 %) și 573,93 hectare de păduri și medii seminaturale (42,96 %).

Spații naturale: O zonă naturală de interes ecologic, faunistic și floristic (ZNIEFF): Vôge și Bassigny.

Comune limitrofe

Căi de comunicație și transport Rețea rutieră Bulgnéville este deservită de autostrada A31; ieșirea nr. 9, care duce spre comunele învecinate Contrexéville și Vittel, este de interes și pentru utilizatorii din Épinal. Centura de ocolire a orașului a fost inaugurată la 25 iunie 2005, în același timp cu devierea traficului din Contrexéville.

Linii SNCF Gările cele mai apropiate sunt: Gara din Vittel Gara din Contrexéville Gara din Neufchâteau

Transport aerian Cele mai apropiate aeroporturi sunt: Aeroportul Épinal – Mirecourt Aeroportul Nancy-Essey

Hidrografie și ape subterane Hidrogeologie și climatologie: Sistemul de informare pentru gestionarea apelor subterane din bazinul Rin-Meuse: Teritoriul comunei: Ocuparea solului (Corine Land Cover); Cursuri de apă (BD Carthage) Geologie: Hartă geologică; Secțiuni geologice și tehnice Hidrogeologie: Mase de apă subterană; BD Lisa; Hărți piezometrice

Rețea hidrografică Comuna este situată în bazinul hidrografic al Meusei, în cadrul bazinului Rin-Meuse. Este drenată de pârâul Dreuve, pârâul Etang de Bulgnéville și pârâul Bois des Fosses .

Climă În 2010, clima comunei era de tip montan, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este caracterizată de un climat oceanic alterat și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres și Morvan. Această zonă se distinge prin ierni aspre (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,5 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 936 mm, cu 12,7 zile de precipitații în ianuarie și 9,3 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată situată în comuna Saint-Ouen-lès-Parey la 6 km în linie dreaptă , este de 10,0 °C și cumulul anual mediu de precipitații este de 806,8 mm .

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Bulgnéville este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea este situată în afara unei unități urbane . De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană Vittel - Contrexéville, din care este o comună a polului principal. Această zonă, care reunește 72 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu mai puțin de 50.000 de locuitori .

Utilizarea terenului Ocuparea terenurilor în cadrul comunei, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biogeografică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată prin prezența importantă a pădurilor și a mediilor seminaturale (43,2 % în 2018), în scădere față de 1990 (45,5 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: păduri (43,2 %), pajiști (25,8 %), terenuri arabile (14 %), zone urbanizate (13,4 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (3,6 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .

thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Numele localității este atestat sub diferite forme de-a lungul timpului: Capellam Buluuaciville, corectat Buliniaciville (1033); Belignievilla (1169); Bulinevilla (1196); Boloniacivillam (secolul al XII-lea); Bulleneigneville (1255); Bullenneigville și Buligneigville (1256); Beligneiville (1261); Beulengneiville (1270); Bulygneville, Buligneville (1274); Bulligneiville (1280); Buligneyville (1288); Buleneiville (1295); Boleigneiville, Boleygnevile (circa 1300); Bulgneyvile (1302); Beligneville (1303); Bouloigneivile (1304); Bullegneyville (1319); Bulleneville (1321); Bulleneiville (1322); Builgneville (înainte de 1346); Bailligneville, Bullegnevilles, Bulligneville (1361); Bouligneville (1395); Bouglegnyville (1397); Hue de Bullegneyville (1426); Boulegneville (1431); Bulegnieville (1441); Bugneville (înainte de 1466); G. de Bourgnainville, Bellemeville en Lorraine (secolul al XV-lea); Bulgneville (1504); Beullegneville (1562); Bullugneville (circa 1600); Bulingneuville (secolul al XVII-lea); Bulgnieville (1711).

Potrivit lui Pierre-Henri Billy, numele, de origine galo-romană, ar însemna „domeniul lui Bullinius”. În relatările din Evul Mediu și până în secolul al XIX-lea, orașul este de asemenea numit Bulligneville. În cursul secolului al XVII-lea, orașul apare în arhivele sale parohiale sub forma Bulgnévilla.

Istorie Originile Prezența unei așezări galo-romane este confirmată printr-un sondaj efectuat de Institutul Național de Cercetări Arheologice Preventive (I.N.R.A.P.) în octombrie 2012, la ieșirea sudică a localității Bulgnéville, în locul numit les Longues Royes. Alte descoperiri izolate și mai vechi atestă, de asemenea, o ocupare galo-romană pe întreg teritoriul comunei. Câteva obiecte din această perioadă pot fi văzute în muzeul local.

Situl Bulgnéville a fost ulterior ocupat de merovingieni, așa cum o dovedește cimitirul descoperit în centrul satului la mijlocul secolului al XIX-lea. Un inventar anonim de la sfârșitul secolului al XIX-lea, descoperit în arhivele municipale, oferă următoarea descriere: „în 1859 sau 1860, în timpul demolării unei case aflate lângă spitalul din centrul târgului, s-au găsit vase de lut negru și urmele unui cimitir sau câmp de bătălie conținând o mare cantitate de oase umane”. Acest paragraf evocă existența unui cimitir merovingian, unde este frecventă descoperirea unor vase de ceramică obținute prin ardere în atmosferă reducătoare, care s-ar fi situat la vest de actualul monument al eroilor.

Colina pe care se află biserica și actualul castel a devenit, cel mai probabil între secolele al X-lea și al XII-lea, sediul unui castel medieval, în partea sud-vestică a căruia s-au dezvoltat, în vale, locuințe (curtea de jos), constituind nucleul de pornire al satului așa cum se păstrează și astăzi. Așezată pe rute comerciale, localitatea Bulgnéville s-a dezvoltat datorită târgurilor.

Bătălia de la Bulgnéville (1431)

În contextul tulbure al Războiului de 100 de Ani, numele Bulgnéville a căpătat o rezonanță dramatică. La 2 iulie 1431, teritoriul comunei a fost teatrul bătăliei de la Bulgnéville, care a opus trupele franco-lorene conduse de tânărul duce René I (René d'Anjou) celor anglo-burgunde, aliate cu Antoine de Vaudémont.

Conflictul își are originea în succesiunea Ducatului Lorena: contele de Vaudémont, Antoine (1416–1458), reneagă politica tatălui său Ferry I (1393–1415), mort la Azincourt, și se pune în slujba regelui Angliei. René I, succesor al socrului său Carol al II-lea, duce de Lorena, decedat în 1431, îl somează pe vărul său (și rival) Antoine să-i jure omagiu și declanșează ostilitățile.

Antoine primește sprijin substanțial din partea burgunzilor și englezilor. René este sprijinit de contingentele regelui Franței. Sub stindardul său luptă faimosul cavaler Arnault Guilhem de Barbazan (1360–1431). Cavaleria loreneză este însă învinsă de armata mai bine organizată și echipată a lui Antoine, care dispune de excelenți arcași picarzi și englezi, precum și de couleuvrines (arme de foc primitive). Barbazan, ale cărui sfaturi nu au fost urmate, este ucis în luptă, iar René este luat prizonier și dus în captivitate la palatul ducal din Dijon, în turnul care păstrează și azi numele de tour de Bar.

Conflictele au fost aplanate ulterior prin căsătoria , fiica lui René I, cu Ferry al II-lea, fiul lui Antoine de Vaudémont (1458–1470). Fiul acestora, René al II-lea, a devenit conte de Vaudémont, duce de Lorena și duce de Bar.

Casa de Lorena-Vaudémont, descendentă din ramura cadetă a Casei de Alsacia (Gérard de Alsacia, 1048–1070), are ca descendenți direcți pe linie masculină actuala Casă de Habsburg-Lorena: Francisc al III-lea (1708–1765), conte de Vaudémont, duce de Lorena, duce de Bar, apoi mare duce al Toscanei și împărat, s-a căsătorit cu Maria Tereza a Austriei. Cuplul este strămoșul tuturor membrilor actuali ai Casei de Habsburg-Lorena, dar și – pe linie feminină – al regelui Spaniei, al regelui Belgiei și al marelui duce de Luxemburg, precum și al tuturor dinastiilor catolice europene.

Epoca modernă Războiul de Treizeci de Ani a întrerupt avântul economic al satului după Evul Mediu. Fortăreața a fost distrusă, iar localitatea a fost traversată de numeroase trupe și mercenari până în jurul anului 1650.

Sediu al unei baronii de mai mulți ani, Bulgnéville cunoaște un dinamism semnificativ în secolul al XVIII-lea. Odată cu construirea noului castel al familiei Des Salles, localitatea devine un centru economic animat, cu patru târguri, o piață săptămânală și numeroși meșteșugari: tăbăcari, împletitori de coșuri, olari etc. Din baronie, satul devine centrul unei seniorii care este ridicată la rang de marchizat în 1708, seniorie ce cuprinde nu mai puțin de 13 sate.

Un convent al părinților recollecti este fondat de seniorul satului, Claude Gustave Chrétien I Des Salles, pe un teren apropiat de castelul său și de iazul cunoscut sub numele de Neuf Étang (menționat într-un recensământ din 1727). Construcția începe în primăvara anului 1710. Terenul destinat edificiului religios este oficial sfințit la 28 iulie 1709, iar o cruce este simbolic înfiptă în prezența lui Jacques-Charles de Brisacier, vicar general al diecezei de Toul, a lui Claude Gustave Chrétien Des Salles și a fratelui său François I Des Salles, devenit marchiz de Bulgnéville în 1707, în urma unei donații.

Un spital modest a fost fondat prin testamentul lui Jean Batin și al soției sale Marguerite Thérèse Robert, datat 15 iulie 1712. La început, acest stabiliment ocupă o fermă situată pe strada Soub-les-Halles (astăzi rue Gustave-Deleris) și primește primii pacienți în ianuarie 1714. Spitalul este complet reconstruit începând cu 1779 și finalizat în 1784, în forma pe care o cunoaștem astăzi.

În jurul anului 1710, Bulgnéville numără peste 600 de locuitori și reunește în cursul secolului al XVIII-lea toți factorii necesari pentru a deveni un centru urban.

Între 1837 și 1840 au loc cercetări de cărbune pe teritoriul comunei, iar o concesiune minieră este acordată, însă nu s-a efectuat nicio extracție.

Epoca contemporană