În istoriografia oficială rusă și ucraineană, Cern (în ) sau Cern pe Prut (în ) a fost o așezare fortificată veche rusă situată în sudul Cnezatului Galiția, fiind, totodată, predecesoarea orașului Cernăuți. În prezent, este cunoscută și sub denumirea de „Cetatea Lențești”.

Etimologie Conform cercetătorilor ruși și ucraineni, numele cetății provine de la faptul că zidurile erau construite din lemn închis la culoare, acoperit cu pământ negru local. De la distanță, așezarea părea complet neagră.

Amplasament Cern a fost ridicat în zona interfluvială a Prut și Nistru, la limita pantei nord-estice a Carpați și a părții vestice a Înălțimii Hotinului. Cetatea se află în partea de nord-vest a orașului actual Cernăuți, în cadrul cartierului Lenkivți, în apropierea șoselei și căii ferate spre Liov.

Context istoric În prima jumătate a secolului al XII-lea, în zona de jos a Dunărea au început să se adune fugari din diverse ținuturi rusești (de la cnezi și boieri) sau pur și simplu aventurieri. Aceștia se organizau adesea în grupuri, comiteau jafuri și atacau orașele rusești. Un centru de concentrare era râul Bârlad și așezarea Bârlad de lângă acesta. De aici provine și denumirea oamenilor – bîrladnici, iar zona situată la sud de Principatul Galiția a fost numită Țara Bârladului. Tot aici și-a stabilit reședința cneazul Zvenigorodului, Ivan Rostislavovici, după o tentativă eșuată de cucerire a Galiției (1144). În 1146, acesta era deja menționat ca Bîrladnic.

Înființarea cetății În 1153, cneaz al Galiției a devenit Iaroslav Osmomîsl. Conștient de pericolul reprezentat de Țara Berladului și de Ivan Bîrladnic, Osmomîsl a decis să întărească accesul spre Galiția. În acest scop, în același an, pe granița de sud a Principatului Galiția a fost construită cetatea Cern.

După ce, în 1159, armata de 6.000 de oameni a berladnicilor conduși de Ivan Bârladnic a fost înfrântă, a început perioada de supunere a regiunii rebelilor de către Principatul Galiția.

Dezvoltare Cetatea, protejată la nord de mlaștinile greu accesibile ale terenului Bagna, era formată din trei părți principale: cetatea fortificată (unde se concentra nobilimea militaro-feudală), așezarea urbană (unde locuiau meșteșugarii și comercianții) și Sloboda (unde lucrau agricultorii). Construcția nu a folosit niciun cui. Fortificațiile includeau mai multe șanțuri umplute cu apă, o palisadă de lemn și un val de pământ lat de cinci metri. În timpul unui atac inamic, pantele abrupte de lut erau umezite, făcând aproape imposibilă urcarea sub ploaia de pietre.

În centrul cetății se afla o clădire mare cu subsol, probabil a voievodului. În așezarea urbană locuiau meșteșugarii, care formau majoritatea populației, iar sloboda, locuită în principal de agricultori, aparținea familiei Lenz, de la care provine denumirea satului – Lențești. Așezarea este menționată ulterior în cronici la 23 februarie 1488 ca „satul Lenzovici”. În jurul cetății s-a format treptat volostul Cernăuți.

Distrugere Momentul exact al distrugerii cetății Cern nu este cunoscut. Cercetătorii presupun că aceasta a avut loc în perioada luptei dintre Regatul Poloniei și Principatul Moldovei pentru Țara Șipenițului (sfârșitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea). Alte surse susțin că a fost distrusă în timpul invaziei Hoardei de Aur, conduse de Batu Han.

Locuitorii cetății și ai volostului au fondat pe malul drept (mai sigur) al Prutului un nou oraș – Cernăuți.

Cercetări arheologice. Controverse Cercetările cetății au început în secolul al XIX-lea, cu săpături modeste conduse de profesorul universitar Raimund Friedrich Kaindl de la Universitatea din Cernăuți. Acesta a atribuit construirea valului secolului al XVII-lea, bazându-se pe prezența bastioanelor pentagonale (resturile unuia dintre ele există și astăzi). Totuși, astfel de bastioane nu au fost construite mai devreme de secolul al XVI-lea. Săpături ulterioare au demonstrat că valul de pământ a fost doar consolidat în secolul al XVII-lea; prima construcție a valului datează din perioada vechiului rus. De asemenea, s-a constatat că în jurul cetății existau așezări și sate care împreună formau un mare complex locuit.

Deși existența cetății este reală, apartenența sa la Rusia kieveană și la Cnezatul Galiția este disputată. Această ipoteză a apărut în secolul al XIX-lea, pe fondul apariției naționalismului ucrainean, dar și a panslavismului, ambele încercând să fie o contrapondere la mișcarea de renaștere națională a românilor bucovineni și încercând să prezinte Bucovina ca „vechi pământ slav”, nu românesc. Istoricii ruși și ucraineni consideră cetatea Cern ca predecesoarea Cernăuților și astfel consideră Cernăuții un oraș slav, nu românesc.

Atât istoricii români, cât și cei internaționali, consideră ca prima atestare documentară a orașului este cea din privilegiul acordat de domnul moldovean Alexandru cel Bun la 8 octombrie 1408 (a cărui copie a fost înlăturată din piața centrală din Cernăuți de către autoritățile ucrainene în 2022).

Note

Categorie:Istoria Cernăuțiului Categorie:Cetățile Moldovei Categorie:Rusia Kieveană Categorie:Falsificare Categorie:Naționalism ucrainean Categorie:Panslavism