Ciocănitoarea imperială (Campephilus imperialis) este o specie de ciocănitoare endemică în Mexic. Dacă nu este dispărută, este cea mai mare specie de ciocănitoare din lume, având o lungime de 56–60 cm. Datorită relației sale taxonomice strânse și a asemănării sale ca aspect cu ciocănitoarea cu cioc de fildeș (C. principalis), este uneori numită ciocănitoarea mexicană cu cioc de fildeș, dar acest nume este folosit și pentru Campephilus guatemalensis.
Nu au existat observări confirmate ale ciocănitoarei imperiale din 1956. În general, se crede că este dispărută, deși supraviețuirea unor indivizi este considerată o posibilitate îndepărtată.
Declin și posibilă dispariție Ciocănitoarea imperială este oficial inclusă în lista „speciilor (posibil dispărută)” de către IUCN și BirdLife International. Din punct de vedere istoric, nu a fost o specie rară într-un habitat adecvat, dar populația totală probabil nu a depășit niciodată 8.000 de indivizi (Lammertink et al. 1996). Se presupune că orice populație rămasă este mică (numărând mai puțin de 50 de indivizi maturi) pe baza lipsei de înregistrări confirmate din 1956; analizele habitatelor rămase indică faptul că nu mai există suprafețe suficient de mari pentru a susține specia. Ultima înregistrare confirmată a fost din Durango în 1956, iar specia este foarte probabil acum dispărută. Dacă au dispărut, acest lucru s-ar fi datorat distrugerii habitatului și fragmentării acestuia, combinate cu vânătoarea. Acești factori sunt motivul pentru care specia nu a mai fost văzută de peste 60 de ani, deși au existat rapoarte locale despre observări. Cercetătorii cred că declinul lor a fost accelerat și de campaniile active de eradicare efectuate de interesele exploatării forestiere și de vânătoarea excesivă – pentru utilizarea în medicina populară și pentru că puii erau considerați o delicatesă de către Tarahumara. A fost vânată în scopuri sportive, alimentare și medicinale de-a lungul unei perioade lungi de timp. Se pare că triburile Tepheuana și Huichol din sudul Durango foloseau penele și ciocul în ritualuri. În plus, ciocănitoarele imperiale sunt păsări uimitoare și, pe măsură ce specia a devenit din ce în ce mai rară, multe au fost aparent împușcate de oameni care nu mai întâlniseră niciodată o astfel de pasăre și doreau să o privească mai de aproape.Tim Gallagher (2013): Imperial Dreams: Tracking the Imperial Woodpecker Through the Wild Sierra Madre, pp. 224–26. New York: Atria Books. .
Ciocănitoarea imperială este considerată dispărută de către guvernul Mexicului încă din 2001. Cu toate acestea, redescoperirea sau reintroducerea sa ar duce la o protecție imediată în temeiul legii.
Galerie
Note
Legături externe
BirdLife Species Factsheet Videos from last known sighting in 1956 by Dr. William L. Rhein: Film 1 http://macaulaylibrary.org/video/461027 Film 2 http://macaulaylibrary.org/video/468599 Film 3 http://macaulaylibrary.org/video/468600 Film 4 http://macaulaylibrary.org/video/468601
Categorie:Campephilus Categorie:Păsări din Mexic Categorie:Păsări descrise în 1832