Casa Delavrancea este un monument istoric aflat în satul Goești, comuna Lungani, județul Iași, înscris în Lista Monumentelor Istorice din județul Iași cu . Conacul este legat de numele scriitorului și omului politic Barbu Ștefănescu Delavrancea și de familia acestuia.

De asemenea, în curtea acestui conac se află și Parcul dendrologic „Barbu Ștefănescu Delavrancea”, locul unde se află stejarul japonez sub care Barbu Ștefănescu Delavrancea și-a găsit inspirația pentru a scrie ,,Trilogia Moldovei".

Istoric Conacul a fost inaugurat în anul 1870 și a aparținut fratelui lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicu Ștefănescu, poreclit ,,Budală", (n: 1839), iar ulterior a aparținut copiilor săi: Mihail (n: 1876, d: 1954), Luciliu (n: 1878, d: 1953) și Eugen, cunoscuți în unele surse ca „frații Ștefănescu”. În timpul Răscoalei Țărănești din 1907, Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a mutat împreună cu familia sa și personalul de serviciu, dar și cu biblioteca personală, aici, la conacul nepoților săi. Între anii 1908-1909, Barbu a scris în acest loc, la umbra unui salcâm japonez din curtea conacului, cele trei piese de teatru din „Trilogia Moldovei”: Apus de soare, Viforul și Luceafărul. În prezent, sub acest copac există o placă memorială ce confirmă cele menționate anterior, iar salcâmul are o vârstă de aproximativ 200 de ani.

Cine sunt Frații Ștefănescu? Mihail N. Ștefănescu

Mihail Ștefănescu, zis și Mișu, s-a născut în anul 1876 și a decedat în 1954, în Franța. El este nepotul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și fiul avocatului Nicu Ștefănescu-Budală. Soția lui Mișu se numea Elena.

În timpul vieții, Mișu s-a ocupat cu viticultura și cu agricultura, având o vie ce se întindea din spatele conacului până pe dealul din apropierea satului Crucea (comuna Lungani). În timpul culesului, Mișu, punea botnițe muncitorilor pentru a nu consuma strugurii din via sa.

El a candidat la Camera Agricolă Iași, în perioada interbelică, din partea Partidului Național Liberal (1875–1947).

Mihail Ștefănescu a avut titlul de doctor în drept, iar lucrările sale sunt: „Acţiunea pauliană în dreptul roman şi român” (teză pentru licență), publicată la București, în anul 1897, de 48 pagini; „De la responsabilité partielle”, publicată la Paris, în anul 1901, de 112 pagini. De asemenea, o lucrare anterioară din 1900 s-ar fi intitulat: „La nature de la personnalité judiciaire et ses conditions d’existence”, asta arătând interesul lui Mișu pentru personalitatea juridică și condițiile ei de existență, adică cine poate avea drepturi și obligații în fața legii și cum se determină aceasta. Totodata, aceste lucrări ne indică faptul că Mihail s-a specializat în drept internațional sau comparat, și era recunoscut în Franța pentru studiile sale.

Luciliu N. Ștefănescu

Luciliu Ștefănescu s-a născut în anul 1878 și a decedat în 1953. El este nepotul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și fiul lui Nicu Ștefănescu-Budală.

În timpul vieții, Luciliu, a ocupat funcția de președinte al secțiunii IV a Înaltei Curți. Totodată, el este menționat în multe acte legate de pădurea de stejar, confirmând, din nou, faptul că el, împreună cu Mihail, avea o pădure de stejar la comun, în acte apărând, uneori, numele: ,,Frații Ștefănescu - Luciliu, Mihail".

Luciliu Ștefănescu a avut titlul de doctor în drept, iar lucrările sale sunt: ,,Despre lege în Dreptul Roman și Român" (teză pentru licență), publicată la București, la Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, în anul 1900, având 79 pagini; ,,De l’interprétation de la volonté des partis dans les contracts en droit international privé" (teză de doctorat), publicată la Universitatea din Paris și editura Librairie Nouvelle de Droit et de Jurisprudence Arthur Rousseau, în anul 1905, având 192 pagini; ,,Le traité d’arbitrage belgo-roumain du 14 (27) Mai 1905", publicată la București, editura Imprimeria de L’Independance Roumaine, în anul 1905, având 16 pagini.

Eugen N. Ștefănescu

Eugen Ștefănescu este nepotul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și fiul lui Nicu Ștefănescu-Budală. El a fost membru al familiei Ștefănescu, o familie cu rădăcini în zona Goești, comuna Lungani, județul Iași. A fost proprietar al moșiei Goești împreună cu Luciliu și Mihail Ștefănescu, implicându-se în probleme legale și administrative legate de proprietate, inclusiv în corespondența referitoare la exproprieri, conform Arhivelor Naționale ale României.

Deși detaliile despre viața sa personală și profesională sunt limitate, Eugen N. Ștefănescu este asociat cu activitatea familiei în domeniul proprietăților și al dreptului de proprietate rurală.

Alungarea boierilor Mihail Ștefănescu, nepotul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, a fost obligat să plece din România după venirea comuniștilor la putere, el fiind membru al Partidului Național Liberal și candidat în perioada interbelică pentru Camera Agricolă Iași. Conacul a intrat în proprietatea primăriei Lungani, iar Mihail a plecat în Franța, la Paris, unde a fost nevoit să vândă ziare pentru a putea supraviețui, el decedând la data de 05.01.1954.

Perioada comunistă După alungarea lui Mihail Ștefănescu conacul a fost transformat de către comuniști în maternitate, la inițiativa Frontului Plugarilor din Iași, secția feminină, împreună cu Uniunea Femeilor Antifasciste. Ulterior, acest loc a devenit spital și leagăn de copii.

Perioada postcomunistă Leagănul de copii a mai funcționat câțiva ani după Revoluția Română din 1989, cu sprijinul unor englezi veniți să investească în acest loc.

În anul 1993, leagănul de copii se inchide, iar englezii pleacă înapoi în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

După anul 1995, proprietar a devenit Bouffe Roger-Georges-Constantin, nepot al ministrului de război al României, Constantin Ștefănescu Amza, și descendent al lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. În anii 2001-2002, Bouffe Roger, cu ajutorul unui avocat, a vândut o parte din curtea conacului.

Inițiativa „Împreună salvăm conacul Delavrancea de la Goești” În contextul degradării conacului, o inițiativă pentru protejarea și promovarea monumentului a fost lansată pe data de 19 august 2025, de către proiectul „File de Goești”. Aceasta a vizat creșterea conștientizării publice și atragerea atenției autorităților locale, județene și naționale asupra stării clădirii. Pe 22 august 2025, inițiativa a fost preluată de presa locală, ceea ce a generat un interes mai larg în rândul comunității și a fost semnalată ca un exemplu de mobilizare civică pentru patrimoniul cultural. Printre activități s-au numărat: strângerea de semnături și susținerea unei petiții publice pe site-ul Declic; comunicarea cu presa locală și redactarea de materiale informative pe aplicații precum Facebook și TikTok; documentarea istoricului clădirii și crearea unei pagini de Wikipedia.

Note

Categorie:Monumente istorice din județul Iași