Palatul Băncii Naționale este o clădire istorică situată în Timișoara, România, pe Bulevardul Ion C. Brătianu, nr. 1, care găzduiește sucursala locală a Băncii Naționale a României.
Face parte din Ansamblul urban IX, sub .
Istorie stanga|miniatura|Palatul în 1910, pe atunci sediul Băncii Austro-Ungare Construcția a fost inițiată la 5 noiembrie 1903, pe un teren obținut în contextul defortificării Cetății Timișoara și achiziționat de la primărie, și a fost finalizată la 25 octombrie 1904. Edificiul a fost proiectat de arhitectul József Hubert, arhitect al Băncii Austro-Ungare, și realizat de antreprenorul Alois Schlosser. Reprezenta prima bancă din Timișoara al cărei sediu se afla în afara incintei cetății, dar în imediata vecinătate a acesteia. Lucrările de fundație au întâmpinat dificultăți, întrucât s-a utilizat beton și au fost amenajate depozitele blindate ale instituției. Între anii 1904 și 1918, clădirea a funcționat ca sediu al Băncii Austro-Ungare. Aceasta a constituit singura instituție civilă „austro-ungară”, și nu crăiască maghiară, care a existat la Timișoara. După Unirea Banatului cu România, imobilul a fost cumpărat de statul român de la Banca Austro-Ungară, iar ulterior Banca Națională a României l-a achiziționat de la stat. A fost ridicată la rangul de sucursală la 26 mai 1927.
Arhitectura Clădirea este realizată în stilul Secession și se remarcă prin fațada cu decorațiunile specifice barocului vienez târziu și coloanele ionice „colosale”. Capetele de lei, cu care este decorată fațada, simbolizează puterea și bogăția. Clădirea, înconjurată de o grădină și un gard din zidărie cu grilaj de fier, are două intrări care se deschid într-un hol decorat cu coloane și ghișee impunătoare.
Note
Categorie:Banca Națională a României Categorie:Clădiri și structuri din Timișoara Categorie:Infobox mapframe without OSM relation ID on Wikidata