miniatura|Ieromonah Gheorghe Marina OSBM, cu semnătură Gheorghe Marina, OSBM (n. 19 martie 1908, Șomcuta Mare – d. 25 ianuarie 1989) a fost un călugăr bazilian, compozitor și ieromonah al Bisericii Române Unite cu Roma. A fost egumenul Mănăstirii Bixad și unul dintre cei mai importanți promotori ai muzicii liturgice baziliene. Format în mănăstirile din România, Polonia și în universitățile pontificale din Roma, părintele Marina și-a dedicat viața slujirii oamenilor prin activitate pastorală, formare spirituală și creație muzicală. A compus colinde, cântece liturgice și piese corale devenite patrimoniu al ordinului bazilian și al mănăstirilor din Transilvania. Printre cele mai cunoscute compoziții se numără: „Fiii lacrimilor tale” („Lăcrămioare”/„O, Măicuță sfântă”), „Azi Măicuța ni se duce” și „Ce-ați văzut, păstori?”.

Compoziții Așterne-ți fața la pământ – Text și muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Când Domnul Preasfântul – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Ce-ați văzut, păstori? – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Colinda Preacuratei (Din Simfonia Mariei) – Preot canonic Nicolae Pura / Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM O, ce seară minunată! – Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM/ Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Azi, Măicuța ni se duce (Imnul Adormirii Maicii Domnului) – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Către Maica Preacurată („Toți te-adoră”) – Text: Iulian Grozescu / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Fecioară Sfântă – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Fiii lacrimilor tale („Lăcrămioare” – „O, Măicuță Sfântă”) – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM O, frumoasă, o, divină – Text și muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Preasfântă Născătoare – Text și muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM O, de trei ori fericită Cruce – Text: Ieromonah Gavril Sălăgeanu, OSBM / Muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM Cristos a înviat! (În ziua asta sfântă) – Text și muzică: Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM

Toate aceste compoziții și multe altele, apar în volumul de cântece și colinde (partituri și text): CODEX BASILIANUS. Cântecele și colindele călugărilor bazilieni OSBM, Editura ARCB, 2025.

Biografie Gavril Marina s-a născut la 19 martie 1908, în Șomcuta Mare, regiunea Baia Mare. Mama, Floare, era din localitatea Pomi; tatăl, Gheorghe, s-a născut în Pomi, dar cu rădăcini în Apșa de Mijloc, localitate în Maramureșul istoric. În curriculum vitae scris în limba latină, părintele Marina a notat și locul unde a fost botezat și miruit: Șomcuta Mare, dieceza de Cluj-Gherla. Școala elementară și secundară (gimnaziul) le face la Baia Mare (1914‑1922).

„Am plecat la mănăstire – a relatat un tânăr care aspira la călugărie în acea vreme – ca urmare a unui anunț făcut într-o duminică de către preotul din sat care zicea că părintele egumen de la Bixad (Ieromonah Clemente Gavriș) cheamă tineri pentru călugărie, dornici de studiu, care vor fi trimiși în străinătate să învețe”. Acesta a fost, de fapt, și momentul în care tânărul Gavril Marina s-a decis spontan că vrea să meargă în mănăstire, cu motivația că vrea să învețe. Lucrurile s-au derulat destul de repede, iar în aceeași vară Gavril este condus de către mama sa spre mănăstire, până în Seini, peste Someș. Eu am fost un ucenic al părintelui și îmi împărtășea cu drag din amintirile vieții sale: „Mi-am pus cu mine în traistă și fluierul...” La Seini, mama îi cumpără o pâiniță albă; la vremea aceea era lucru rar, românii consumau pâine din mălai. Își conduce fiul până la capătul Seiniului, pe drumul care mergea spre Țara Oașului, respectiv Bixad. „La ieșirea din Seini era o cruce albastră, povestea părintele, unde ne-am oprit să ne rugăm. Am îngenuncheat amândoi și, după rugăciune, îmi zice mama: «De acum, du-te singur, dragul mami!» Ea a rămas în continuare la picioarele crucii. M-am dus, dar tot îmi întorceam capul să o mai privesc pe mama, și o vedeam mereu îngenuncheată la picioarele crucii albastre. I-am simțit rugăciunile toată viața, dar mai ales în închisoare.”

Ajuns pe drumul de la poalele dealului din Bixad, de unde se vedea mănăstirea, tânărul Gavril este întâmpinat de un câine ciobănesc, apoi de încă unul, amândoi agresivi, care îl atacă râvnind la traista cu pâinea și fluierul; doar apariția stăpânului îl salvează pe adolescentul nostru, care ajunge la mănăstire la Bixad, așa cum și-a propus. Avea 14 ani. Prima însărcinare pe care o primește de la egumenul Gavriș este să scrie pomenirile pentru Sfintele Liturghii la pelerinajul din 15 august a acelui an, 1922. Toamna aceea este trimis la noviciat în Polonia. Ajuns în Munkacevo cu trenul și coborând printre ultimii din tren, liniștit, deoarece zărise mănăstirea pe fereastra vagonului, impiegatul îl întreabă în ucraineană, probabil că unde merge. Absolventul nostru de gimnaziu, cu franceza lui învățată intensiv, îi răspunde tot cu o întrebare, dar în franceză: „Comment t'appelles tu?” (Cum te numești?). Descurajat, impiegatul se retrage, iar tânărul Gavril își continuă drumul spre mănăstire, acum per pedes, zâmbind satisfăcut de bravura lui copilărească. În Polonia urmează liceul cu profil uman la Lawriv (1924‑1927), având ca părinte superior pe Burdiak Onuphrius. Nu doar muzica îl preocupa; limba vorbită în mănăstire era limba ucraineană, iar el își întocmește singur un vocabular româno-ucrainean pe care îl vor descoperi și îl vor folosi călugării care vor merge tot acolo, în urma lui, pentru formare călugărească. Revine în țară și este trimis de către superiori la Roma pentru studii de filosofie și teologie (1927‑1933). Ca superiori în acea perioadă i-a avut pe Pr. Holovwetskji și Pr. Laiachioskji. După intrarea sa în mănăstire își începe noviciatul în 22 decembrie 1922, îl încheie în 12 noiembrie 1924 și depune voturile simple în aceeași zi, când primește numele de călugăr: Gheorghe. După terminarea studiilor universitare depune voturile solemne pe viață; în 1932, primește diaconatul, iar în 16 mai 1932 este hirotonit preot. stanga|miniatura|Ieromonah Gheorghe Marina, OSBM După hirotonirea ca preot, Pr. Marina revine în țară la Bixad unde îl așteaptă o muncă uriașă pe plan pastoral, activitate editorială, tipografică, didactică, formarea novicilor, etc. Este numit secretar provincial, confesor, cancelar, conducător de exerciții spirituale și este trimis în misiuni în parohii. PS Episcop de Maramureș, Fericitul episcop martir Alexandru Rusu, împreună cu vicarul general ucrainean, îi solicită deseori colaborarea, iar egumenul de Bixad îl trimite în Maramureș la Bistra și în alte sate ucrainene unde lipseau preoți. Odată cu ieșirea tinerilor greco-catolici din țară pentru studii teologice (în anii 1930-1940), reveniți acasă, aceștia importă noua tehnologie a Occidentului. Astfel, călugării aduc primele stații de amplificare pentru pelerinajele de la mănăstirile noastre din Bixad, Moisei, Nicula. În același timp aduc primele aparate de proiecție pentru filme religioase. Greco-catolicii contemporani lor, cei care au „gustat” libertatea în 1989 și cei de până azi, câți au mai rămas în viață, nu se opreau să povestească despre filmul Patimile lui Isus, proiectat de călugări pe pereții mănăstirii din Bixad, seara, în ajunul marilor pelerinaje. Din 1940 până în 1946, părintele Gheorghe este numit la Bixad prepozit al adunării monahale românești din Ungaria și director al tipografiei. Referitor la tipărirea revistelor, a cărților de rugăciuni, zicea: „Având în vedere prețul ridicat al hârtiei, aveam grijă ca paginile din ceea ce tipărim să nu rămână goale; chiar și la jumătățile de pagini cu text puneam pe partea de jos ori o iconiță, ori un simbol creștin”. Așa cum vedem că au pus și tinerii noștri în această carte.

În vremea ocupației maghiare 1940‑1944, aprovizionarea cu hârtie pentru tipărituri, de la Budapesta, o făceau călugării. Și cine mergea să aducă hârtie? Părintele Gheorghe! Era incomod și solicitant din acest punct de vedere ca tipografia să fie instalată sus la mănăstirea Bixadului, întrucât se încărca hârtia cumpărată la Budapesta pe tren, ajunsă la Satu Mare hârtia era transbordată pe mocănița Satu Mare - Bixad, apoi cărată sus la mănăstire cu carul cu boi. Dar unde este dorință, este și putință – iar părintele Marina simțea o dorință și un zel apostolic neobosit, alimentat de devoțiunea către Isus și către Maica Domnului de la Bixad, căreia i-a și compus numeroase cântări. La 5 aprilie 1946 devine protoegumen la Bixad, iar din 9 iulie 1946 secretar provincial, consultor provincial, egumen. miniatura|Ieromonahii Gheorghe Marina și Gavril Sălăgeanu, alături de comunitatea călugărească din Bixad. În ceea ce privește preocuparea părintelui în materie de muzică, pot să spun că a fost permanentă și continuă. Folclorul a fost o sursă de inspirație în a crea melodii pentru cântecele religioase pe care noi le cântăm astăzi. Locurile pe unde s-a format drept călugăr și unde a studiat teologia (Ucraina, Polonia, Roma) au fost locuri de inspirație. Putea fi auzit de cei din anturajul dânsului cântând: „T'adoriam, Ostia divina, T'adoriam, Ostia d'amor", sau învățând corul din Pomi renumitul cântec din Săptămâna Mare „Stătea Maica-ndurerată, lângă cruce-nlăcrimată”, de origine apuseană, cu versurile scrise de părintele Sălăgeanu, etc. La fel cânta colinde, ectenii din ucraineană. Dar ce iubea cel mai mult era să scrie muzică, să compună. În „Calendarele de la Bixad” tipărite până în 1948 descoperim o parte din colindele și cântecele compuse de Gheorghe Marina. După ieșirea din închisoare și de la canal, încă a avut o perioadă prolifică de creație muzicală, a compus în special în colaborare cu ieromonah Gavril Sălăgeanu, poetul mănăstirilor noastre baziliene. Apostolat rodnic îmbinat cu activitate muzicală a fost și angajarea, după ieșirea din închisoare, fără remunerație, ca dirijor al corului sătesc și bisericesc din localitatea Pomi; apostolat rodnic a fost și implicarea, tot ca profesor și dirijor, la casele de copii din Pomi și Satu Mare, unde a înființat adevărate orchestre de muzică instrumentală de mandoline, chitare și fluiere. Părintele Marina avea, cum se spune, muzica în sânge, pentru că oriunde mergea căuta „urechi muzicale” pentru a învăța muzica. Compunea un cântec, o colindă, „fugea” la Satu Mare, la Baia Mare, la Cluj la călugări, la călugărițe, la oricare iubitor de muzică pentru a-i învăța noutatea. Și făcea aceste misiuni în condițiile de clandestinitate a Bisericii noastre. Toate misiunile din perioada de clandestinitate, de la ieșirea din închisoare și până la sfârșitul vieții sale, le-a împlinit cu curaj și deosebită evlavie, în calitate de Protoegumen al Ordinului, ca vrednic succesor al Ieromonahului Leon Manu, martir al Bisericii.

Sfârșitul vieții Fidelitatea față de Biserica Română Unită și dragostea față de Ordinul Bazilian și față de Mănăstirea Bixad – care a fost un puternic centru de spiritualitate și cultură românească și creștinească – l-au consumat pe părintele Marina, fără să-i micșoreze elanul pentru mântuirea sufletelor care îl vizitau sau pe care el le căuta pe Valea Someșului, în Satu Mare, Țara Oașului, Maramureș. Animat de dorința de libertate a Bisericii martire din care făcea parte cu toată ființa lui, după multe boli îndurate și epuizare după anii de închisoare și canal, mistuit de dorul de cer și de casa pământească, Mănăstirea Bixad, nu s-a putut bucura de momentul decembrie 1989 întrucât în 25 ianuarie același an era chemat să cânte un cântec nou, cel al feciorelnicilor lui Isus, acolo sus la Tatăl Ceresc.Codex Basilianus. Cântecele și colindele călugărilor bazilieni OSBM, Editura ARCB, 2025.

Note

Categorie:Nașteri în 1908 Categorie:Nașteri pe 19 martie Categorie:Decese în 1989 Categorie:Decese pe 25 ianuarie Categorie:Călugări români Categorie:Clerici greco-catolici români