O scurege de date este „expunerea, divulgarea sau pierderea neautorizată a informațiilor personale”.

Atacatorii au o varietate de motive, de la câștig financiar la activism politic, represiune politică și spionaj. Există mai multe cauze tehnice principale ale încălcărilor de date, inclusiv divulgarea accidentală sau intenționată a informațiilor de către persoane din interior, pierderea sau furtul dispozitivelor necriptate, piratarea unui sistem prin exploatarea vulnerabilităților software și atacuri de inginerie socială, cum ar fi phishing-ul, în care persoanele din interior sunt păcălite să dezvăluie informații. Deși eforturile de prevenire depuse de compania care deține datele pot reduce riscul de scurgere a datelor, acestea nu îl pot reduce la zero

Prima scurgere raportată a avut loc în 2002, iar numărul celor care apar în fiecare an a crescut de atunci. Un număr mare de încălcări de date nu sunt niciodată detectate. Dacă o scurgere este adusă la cunoștința companiei care deține datele, eforturile ulterioare încălcării includ de obicei limitarea încălcării, investigarea domeniului de aplicare și a cauzei acesteia și notificări către persoanele ale căror înregistrări au fost compromise, așa cum prevede legea în multe jurisdicții. Agențiile de aplicare a legii pot investiga încălcările, deși hackerii responsabili sunt rareori prinși.

Mulți infractori vând date obținute în urma breșelor de securitate pe dark web. Astfel, persoanele ale căror date personale au fost compromise prezintă un risc crescut de furt de identitate ani de zile după aceea, iar un număr semnificativ vor deveni victime ale acestei infracțiuni. Legile privind notificarea încălcării datelor în multe jurisdicții, inclusiv în toate statele Statelor Unite și în statele membre ale Uniunii Europene, impun notificarea persoanelor ale căror date au fost sparte. Procesele împotriva companiei care a fost spartă sunt frecvente, deși puține victime primesc bani de la acestea. Există puține dovezi empirice ale prejudiciului economic adus firmelor din cauza breșelor de securitate, cu excepția costului direct, deși există unele dovezi care sugerează o scădere temporară, pe termen scurt, a prețului acțiunilor.

Definiţie O scurgere a datelor este o încălcare a legii sau politicii „organizaționale, de reglementare, legislative sau contractuale” care provoacă „expunerea, divulgarea sau pierderea neautorizată a informațiilor personale”. Definițiile legale și contractuale variază. Unii cercetători includ și alte tipuri de informații, de exemplu, proprietatea intelectuală sau informațiile clasificate. Cu toate acestea, companiile dezvăluie în mare parte încălcările deoarece acest lucru este impus de lege și numai informațiile personale sunt acoperite de legile privind notificarea încălcării datelor.

Cauze

Cauze tehnice În ciuda obiectivului dezvoltatorilor de a livra un produs care funcționează în întregime conform așteptărilor, practic toate programele și componentele hardware conțin erori. Dacă o eroare creează un risc de securitate, aceasta se numește vulnerabilitate. Adesea, sunt lansate patch-uri pentru a remedia vulnerabilitățile identificate, dar cele care rămân necunoscute (zero-days), precum și cele care nu au fost corectate, sunt în continuare susceptibile de exploatare. Atât software-ul scris de ținta breșei, cât și software-ul terț utilizat de aceasta sunt vulnerabile la atacuri. Furnizorul de software este rareori răspunzător legal pentru costul breșelor, creând astfel un stimulent pentru a crea software mai ieftin, dar mai puțin sigur.

Vulnerabilitățile variază în capacitatea lor de a fi exploatate de către actori rău intenționați. Cele mai valoroase permit atacatorului să injecteze și să ruleze propriul cod (numit malware), fără ca utilizatorul să fie conștient de acest lucru. Unele programe malware sunt descărcate de utilizatori prin clic pe un link rău intenționat, dar este, de asemenea, posibil ca aplicațiile web rău intenționate să descarce malware doar prin vizitarea site-ului web (descărcare drive-by). Keylogger-ele, un tip de malware care înregistrează apăsările de taste ale unui utilizator, sunt adesea utilizate în scurgerile de date. Majoritatea scurgerilor de date ar fi putut fi evitate prin stocarea tuturor informațiilor sensibile într-un format criptat. În acest fel, deținerea fizică a dispozitivului de stocare sau accesul la informațiile criptate este inutilă, cu excepția cazului în care atacatorul are cheia de criptare. Hashing-ul este, de asemenea, o soluție bună pentru protejarea parolelor de atacurile de forță brută, dar numai dacă algoritmul este suficient de sigur.

Multe scurgeri de date au loc pe hardware-ul operat de un partener al organizației vizate - inclusiv scurgerea de date Target din 2013 și scurgerea de date JPMorgan Chase din 2014. Externalizarea lucrărilor către o terță parte duce la un risc de scurgeri a datelor dacă acea companie are standarde de securitate mai scăzute; în special, companiile mici adesea nu au resursele necesare pentru a lua cât mai multe măsuri de precauție de securitate. Drept urmare, acordurile de externalizare includ adesea garanții de securitate și prevederi privind ce se întâmplă în cazul unei scurgeri de date.

Cauze umane Cauzele umane ale încălcărilor se bazează adesea pe încrederea într-un alt actor care se dovedește a fi rău intenționat. Atacurile de inginerie socială se bazează pe păcălirea unei persoane din interior să facă ceva ce compromite securitatea sistemului, cum ar fi dezvăluirea unei parole sau clicul pe un link pentru a descărca malware. Încălcările de date pot fi, de asemenea, cauzate în mod deliberat de persoane din interior. Un tip de inginerie socială, phishing-ul, obține acreditările unui utilizator prin trimiterea unui mesaj rău intenționat care se prezintă ca o entitate legitimă, cum ar fi o bancă, și determinând utilizatorul să își introducă acreditările pe un site web rău intenționat controlat de infractorul cibernetic. Autentificarea cu doi factori poate împiedica actorul rău intenționat să utilizeze acreditările. Instruirea angajaților pentru a recunoaște ingineria socială este o altă strategie comună.

O altă sursă de încălcări de securitate este divulgarea accidentală a informațiilor, de exemplu publicarea informațiilor care ar trebui păstrate private. Odată cu creșterea muncii la distanță și a politicilor „bring your own device” (adu-ți propriul dispozitiv), cantități mari de date corporative sunt stocate pe dispozitivele personale ale angajaților. Din cauza neglijenței sau ignorării politicilor de securitate ale companiei, aceste dispozitive pot fi pierdute sau furate. Soluțiile tehnice pot preveni multe cauze ale erorilor umane, cum ar fi criptarea tuturor datelor sensibile, împiedicarea angajaților să utilizeze parole nesigure, instalarea de software antivirus pentru a preveni programele malware și implementarea unui sistem robust de patch-uri pentru a se asigura că toate dispozitivele sunt actualizate.

Prevenție Deși atenția acordată securității poate reduce riscul de scurgere a datelor, nu îl poate aduce la zero. Securitatea nu este singura prioritate a organizațiilor, iar o încercare de a obține o securitate perfectă ar face tehnologia inutilizabilă. Multe companii angajează un director de securitate a informațiilor (CISO) pentru a supraveghea strategia de securitate a informațiilor a companiei. Pentru a obține informații despre potențialele amenințări, profesioniștii în domeniul securității vor colabora între ei și vor partaja informații cu alte organizații care se confruntă cu amenințări similare. Măsurile de apărare pot include o strategie actualizată de răspuns la incidente, contracte cu firme de criminalistică digitală care ar putea investiga o scurgere, asigurări cibernetice și monitorizarea dark web-ului pentru a identifica acreditările furate ale angajaților. În 2024, Institutul Național de Standarde și Tehnologie al Statelor Unite (NIST) a emis o publicație specială, „Confidențialitatea datelor: Identificarea și protejarea activelor împotriva încălcărilor de date”. Cadrul de securitate cibernetică NIST conține, de asemenea, informații despre protecția datelor. Alte organizații au publicat standarde diferite pentru protecția datelor.

Arhitectura sistemelor unei companii joacă un rol cheie în descurajarea atacatorilor. Daswani și Elbayadi recomandă existența unei singure metode de autentificare, evitând sistemele redundante și setând implicit cea mai sigură setare. Apărarea în profunzime și privilegiile distribuite (care necesită autentificări multiple pentru a executa o operațiune) pot, de asemenea, face ca un sistem să fie mai dificil de piratat. Acordarea angajaților și software-ului a unui nivel minim de acces necesar pentru a-și îndeplini funcțiile (principiul privilegiilor minime) limitează probabilitatea și daunele încălcărilor. Mai multe încălcări de date au fost posibile prin dependența de securitatea prin obscuritate; victimele au plasat acreditările de acces în fișiere accesibile publicului. Cu toate acestea, prioritizarea ușurinței în utilizare este, de asemenea, importantă, deoarece altfel utilizatorii ar putea eluda sistemele de securitate. Testarea riguroasă a software-ului, inclusiv testarea de penetrare, poate reduce vulnerabilitățile software-ului și trebuie efectuată înainte de fiecare lansare, chiar dacă compania utilizează un model de integrare continuă/implementare continuă în care noi versiuni sunt lansate constant.

Consecințe După o scurgere a securității datelor, infractorii câștigă bani din vânzarea de date, cum ar fi nume de utilizator, parole, informații despre rețelele sociale sau conturile de fidelitate ale clienților, numere de carduri de debit și de credit și informații personale despre sănătate (a se vedea scurgerea securității datelor medicale). Infractorii vând adesea aceste date pe dark web - părți ale internetului unde este dificil să se urmărească utilizatorii și activitatea ilicită este răspândită - folosind platforme precum .onion sau I2P. Apărând în anii 2000, dark web-ul, urmat de criptomonede netrazabile, cum ar fi Bitcoin, în anii 2010, a făcut posibil ca infractorii să vândă date obținute în urma încălcărilor de securitate cu un risc minim de a fi prinși, facilitând o creștere a numărului de hacking-uri. O piață populară pe darknet, Silk Road, a fost închisă în 2013, iar operatorii săi au fost arestați, dar în locul său au apărut alte câteva piețe. Telegram este, de asemenea, un forum popular pentru vânzările ilegale de date.

Referințe

Surse

Categorie:Securitate informatică Categorie:Comunicație securizată Categorie:Securitatea calculatoarelor Categorie:Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor Categorie:Informatică Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite