Hevsuri

Hevsurii (în ) sunt un grup etnografic de georgieni, care trăiesc în principal în regiunea istorică Hevsureti, aflată de ambele părți ale lanțului muntos Caucaz, în bazinele hidrografice ale râurilor Aragvi și Argun. Populația hevsură locuiește în câteva sate din zonele geografice , , () și Kvemo Kartli (Gardabani) și vorbește dialectul hevsur al limbii georgiene. Multă vreme, hevsurii și-au păstrat cultura tradițională: îmbrăcămintea, armele și muzica polifonică.Большая советская энциклопедия. Гл. ред. Б. А. Введенский, 2-е изд. Т. 46. Фусе — Цуруга. 1957. 672 стр., илл. и карты; 48 л. илл. и карт.

Istorie miniatura|Hevsuri în costume tradiționale în 1920. Hevsurii sunt menționați pentru prima dată în manuscrisele din secolul al X-lea. În vechile cronici georgiene, provinciile Hevsureti și sunt denumite împreună „”, în timp ce și hevsurii sunt numiți „phoveli”. Acest lucru este confirmat în 1745 de geograful georgian Vahuști Bagrationi, care, în descrierea sa a părții de nord-est a regiunii Kaheti din lucrarea , a scris că „... în zilele noastre se numesc pșavi și hevsuri, dar anterior erau cunoscuți sub numele de phoveli”. Vahuști repetă acest lucru în descrierea provinciei Pșavi, unde notează că „în vremurile străvechi, aceste două văi (Pșavi și Hevsureti) se numeau Phovi, în timp ce acum au primit nume moderne”. , un grup subetnic cecen de la granița cu Hevsureti, continuă să numească regiunea Hevsureti „Phia” sau „Phie”, ceea ce corespunde etimologic numelui „Phoveli”. Lingvistul ruso-georgian Nikolai Marr îi considera pe muntenii georgieni (hevsuri, ) drept triburi cecene georgianizate.Этнический состав населения Северного Кавказа в XVIII — начале XX века. — М., 1974 [общ. свед.]

Din punct de vedere antropologic, hevsurii aparțin tipului caucazian al rasei europene, sunt mai înalți decât media, , cu ochi albaștri, uneori gri-verzui, și păr șaten deschis. În provinciile Hevsureti și Pșavi sunt întâlniți atât blonzi, în mare parte roșcați, cât și bruneți cu pielea și tenul închise la culoare.

În Evul Mediu hevsurii au fost scutiți de toate taxele, dar erau obligați să păzească granițele nordice ale Georgiei. În timpul invaziilor din și , hevsurii au trimis trupe în sprijinul regilor celor două provincii. Ei au îndeplinit un rol cheie în . Până în secolul al XIX-lea, hevsurii erau practic independenți de orice stat. Erau creștini ortodocși, dar păstrau multe tradiții păgâne, în special animiste. În toamna anului 1811, hevsurii și ingușii s-au alăturat revoltei din regiunea , care a fost condusă de prințul georgian fugar . Prințul Alexandru (participant la lupta pentru în ultimii ani) încerca să elibereze țara de sub stăpânirea rusă, dar, după ce a fost învins în Kaheti de trupele rusești, s-a refugiat în regiunea muntoasă Hevsureti, unde a fost urmărit în 1813 de un detașament de trupe rusești sub comanda generalului . Hevsurii au rezistat, dar au fost învinși, iar trupele rusești au capturat principalul sat al poporului hevsur, Șatili.

În anul 1886 comunitatea hevsură număra 6.656 de persoane. Hevsurii au păstrat multe caracteristici ale modului lor de viață tradițional în epoca sovietică: îmbrăcămintea, armele, obiceiurile, locuințele etc. La sfârșitul anilor 1950, ei au fost strămutați forțat în zonele de câmpie, ceea ce a dus la părăsirea mai multor sate de munte. Strămutarea hevsurilor a fost realizată cu ajutorul Armatei Sovietice și au fost instalate pe drumuri cordoane de siguranță pentru a împiedica pe oricine să se întoarcă în munți. Comunitatea hevsură avea în anul 2012 aproximativ 10.000 de persoane.

Limbă Potrivit lui D. Zubarev, „, și hevsurii vorbesc o limbă georgiană stricată, cu un amestec de cuvinte kiste. Tușinii din comunitățile Pirikitel și Țov vorbesc și ei kista, deoarece sunt descendenți din kiști (Claproth (T. du C., p. 91) îi clasifică pe toți tușinii ca aparținând tribului kist). Nu au o limbă scrisă. Trebuie presupus că erau primii locuitori ai Georgiei”.Зубарев Д. „Поездка в Кахетию, Тушетию, Пшавию, Хевсурию и Джаро-Белоканскую область” // Русский вестник. 1841. — С. 556 Cele două comunități tușine, Țov și Pirikitel, precum și hevsurii (arhotioni, șatilioni și pirikiteli), vorbeau, în afară de georgiana obișnuită, dialectul kist (cecen). Restul hevsurilor și pșavilor vorbeau o georgiană atât de veche încât abia jumătate dintre locuitorii actuali ai văilor georgiene i-ar fi înțeles.О тушино-пшаво-хевсурском округе // Записки Кавказского отдела Императорского русского исторического общества, Кн. III. 1855

Hevsurii vorbesc o limbă georgiană străveche, căreia îi lipsesc multe cuvinte din georgiana modernă. Sunt observabile, de asemenea, unele diferențe de pronunție și accent. Multe cuvinte, în special la hevsurii din nord, sunt împrumutate din limba cecenă.

Ocupații și cultură Principalele ocupații ale hevsurilor sunt creșterea vitelor, și agricultura, îndeosebi cultivarea cerealelor. Hevsurii sunt, de asemenea, meșteri pricepuți în prelucrarea lânii, țesutul și tricotatul hainelor, broderie, sculptură în lemn și confecționarea de bijuterii. În revista ilustrată () din 18 august 1913 se menționează următoarele:

Hevsurii în literatură și film Vaja Pșavela, „” (), poem, în traducerea lui N. Zaboloțki Miheil Djavahișvili, Gulerul alb (), 1925, roman Arkadi Gaidar, „Călăreții munților inaccesibili” (), 1927, nuvelă A. Cijimbe, „Oamenii din defileu: un roman din viața hevsurilor” (), 1928, roman, cu un eseu de V. A. Gurko-Kriajin „În Alpii hevsuri” () E. Bobinskaia, K. Gertel, „Răzbunarea lui Kabunauri” (, 1931, nuvelă Filmul Eliso (, 1928) Filmul Ultimii cruciați (, 1934) Filmul Balada din Hevsursk (1966), regizat de Filmul Ruga (1967), regizat de Tenghiz Abuladze

Galerie

Note

Bibliografie

Lectură suplimentară Sherman, R. (2021). „Kicking the Crusaders out of the Caucasus: Deconstructing the 200-Year-Old Meme that the Khevsurs Descended from a Lost Band of Medieval Knights”. Nationalities Papers, 49 (1), 54–71.

Legături externe

Sword and Buckler Fighting among the Lost Crusaders

Categorie:Grupuri etnice din Georgia Categorie:Articole cu surse în limba rusă (ru) Categorie:Georgieni