Valentin Aleksandrovici Serov (în ; ) a fost un pictor realist rus, considerat unul dintre cei mai importanți portretiști ai perioadei post-realiste din Rusia.
Biografie Serov s-a născut la Sankt Petersburg, fiind fiul unic al compozitorului și criticului muzical rus Alexander Serov și al soției sale, Valentina Serova, fostă elevă a acestuia și, la rândul ei, compozitoare. Crescut într-un mediu artistic, a fost încurajat de părinți să-și dezvolte aptitudinile. În copilărie, a studiat la Paris și la Moscova sub îndrumarea lui Ilia Repin, precum și la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg, unde a fost elevul lui Pavel Chistyakov. Formarea sa timpurie a fost influențată de realismul lui Repin și de sistemul pedagogic riguros al lui Chistyakov. Alte influențe importante au provenit din contactul cu pictura maeștrilor vechi, cunoscută prin intermediul muzeelor din Rusia și Europa de Vest, din prieteniile cu Mihail Vrubel și, ulterior, cu Konstantin Korovin, precum și din atmosfera creativă a Coloniei Abramțevo, cu care a avut o legătură strânsă.
Serov s-a căsătorit în 1889 cu Olga Trubnikova (1865-1927). Soția și copiii săi au constituit subiectul mai multor lucrări ale artistului, printre carese numără pictura Copiii, în care sunt reprezentați fiii săi, Iuri (Iura) și Aleksandr (Sașa). Cuplul a avut șase copii: Olga (1890-1946), Aleksandr (Sașa) (1892-1959, Beirut), Gheorghi (Iuri) (1894-1929, Paris), Mihail (1896-1938), Anton (1900-1942) și Natalia (1908-1950). Pictorul rus Dmitri Jilinski, cunoscut pentru galeria sa de portrete a familiei regale daneze, era rudă directă a lui Serov: acesta era nepotul surorii lui Serov, Nadejda, al cărei fiu, Dmitri, a fost tatăl lui Jilinski.
Valentin Serov a murit la Moscova pe 5 decembrie 1911, din cauza stenocardiei (o formă acută de angină pectorală) care a dus în cele din urmă la stop cardiac, ajungând la insuficiență cardiacă din cauza complicațiilor severe. A fost înmormântat la Cimitirul Donskoe. Sovieticii i-au exhumat rămășițele și le-au reînhumat la Cimitirul Novodevici.
Cariera artistică Cele mai importante lucrări din perioada timpuriie a lui Serov sunt portretele Fata cu piersici (1887) și Fata în lumina soarelui (1888), ambele păstrate în Galeria Tretiakov. În aceste picturi, artistul a pus accentul pe spontaneitatea percepției modelului și a naturii. Tratarea luminii și a culorii, armonia complexă a reflexiilor, senzația de saturație atmosferică și percepția proaspătă, picturală a realității evidențiază trăsături ale impresionismului rus timpuriu, deși Serov nu era încă familiarizat, la momentul realizării lor, cu operele impresioniștilor francezi.
Începând cu anul 1890, portretul a devenit genul dominant în creația lui Serov. În acest domeniu, stilul său timpuriu s-a conturat clar, lucrările fiind remarcabile prin profunzimea caracterizării psihologice a subiecților. Printre modelele sale preferate s-au numărat actori, artiști și scriitori, între care Konstantin Korovin (1891), Isaac Levitan (1893), Nikolai Leskov (1894) și Nikolai Rimski-Korsakov (1898), ale căror portrete se află în Galeria Tretiakov.
Inițial, Serov s-a distanțat de paleta policromă intensă caracteristică anilor 1880, preferând adesea o gamă cromatică dominată de tonuri de negru, gri sau maro. Elemente impresioniste apar uneori în structura compozițională a portretelor sau în redarea senzației de mișcare spontană. Similar lucrărilor contemporanilor săi, John Singer Sargent și Anders Zorn, impresionismul la Serov nu are un caracter doctrinar, ci rezultă atât din studiul operelor lui Frans Hals și Diego Velázquez, cât și din asimilarea teoriilor artistice moderne. Dobândind o largă recunoaștere, Serov s-a alăturat în 1894 grupului Peredvijnicii (Itineranții) și a primit numeroase comenzi importante, printre care portretele marelui duce Pavel Alexandrovici (1897, Galeria Tretiakov), S. M. Botkin (1899), Felix Iusupov (1903) și ale prințesei Olga Orlova, acestea din urmă aflându-se în colecțiile Muzeului Rus din Sankt Petersburg. În aceste lucrări, caracterizate prin acuratețe, rafinament compozițional și expresivitate picturală într-o manieră monumentală, Serov a utilizat constant desenul liniar-ritmic, combinat cu armonii cromatice de natură decorativă.
În paralel, Serov a dezvoltat o direcție artistică contrastantă, realizând frecvent portrete intime, cu încărcătură emoțională, dedicate în special copiilor și femeilor. În portretele de copii, artistul a urmărit surprinderea posturii și a gesturilor, evidențiind spontaneitatea mișcării interioare, sinceritatea și claritatea expresiei copilărești (Copii, 1899, Muzeul Rus; Mika Morozov, 1901, Galeria Tretiakov). Serov a recurs adesea la diverse tehnici grafice, precum acuarela, pastelul și litografia. Treptat, figurile din portretele sale au devenit tot mai rafinate din punct de vedere grafic și mai economice ca mijloace de expresie, în special în perioada târzie (Vasili Kacealov, 1908; Tamara Karsavina, 1909; precum și numeroase ilustrații pentru fabulele lui Ivan Krîlov). Între 1890 și 1900, Serov a realizat, de asemenea, numeroase compoziții peisagistice cu tematică rurală, în care orientarea sa artistică a căpătat accente romantice.
Perioada târzie a creației lui Serov, începută în jurul anului 1900, este marcată de afilierea sa la „Lumea artei”, o influentă asociație și revistă de artă rusă, apărută parțial din nemulțumirea față de orientarea grupului Peredvijnicii (Itineranții). La începutul secolului al XX-lea, Serov se afla într-un moment de tranziție stilistică: elementele impresioniste au dispărut treptat din opera sa, fiind înlocuite de un limbaj modernist, în timp ce abordarea sa caracteristică, veridică și realistă a reprezentării subiecților a rămas constantă. În această perioadă, Serov a realizat o serie de portrete cu caracter eroic. În cadrul genului portretului „la modă”, el s-a concentrat asupra reprezentării dramatice a unor figuri marcante ale vieții culturale, precum scriitori, actori și muzicieni: Maxim Gorki (1904, Muzeul A. M. Gorki, Moscova), Maria Ermolova (1905) și Feodor Șaliapin (cărbune, 1905), ambele păstrate în Galeria Tretiakov, precum și Helena Rerih (1909).
Convingerile democratice ale lui Serov s-au manifestat clar în contextul Revoluției ruse din 1905-1907, când a realizat o serie de lucrări cu caracter satiric, îndreptate împotriva forțelor represive. Membru titular al Academiei Imperiale de Arte din Sankt Petersburg din 1903, el a demisionat în 1905 ca gest de protest față de execuțiile muncitorilor aflați în grevă și ale familiilor acestora, petrecute la 9 ianuarie, în ziua cunoscută drept Duminica Însângerată de la Sankt Petersburg. Creația sa târzie s-a orientat, de asemenea, spre pictura istorică, ilustrată de lucrări precum Petru al II-lea și Elisabeta Petrovna plecând la vânătoare (1900, Muzeul Rus), precum și prin aprofundarea interpretării caracterului istoric al unei epoci, evidentă în Petru I (1907, Galeria Tretiakov). Ultimii ani din viața lui Serov au fost marcați de interesul pentru subiecte din mitologia clasică. Abordând teme din tradiția antică, artistul le-a conferit o interpretare personală, adaptată propriului său limbaj artistic.
Moștenire Lucrările de referință ale lui Serov sunt considerate printre realizările majore ale artei realiste ruse. Între 1897 și 1909, a predat la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova, avându-i printre elevii săi pe Pavel Kuznețov, Nikolai Sapunov, Martiros Sarian, Kuzma Petrov-Vodkin, Nikolai Ulianov și Konstantin Iuon.
O expoziție a lucrărilor lui Serov, organizată în 2016 la Galeria Tretiakov din Moscova, a atras mulțimi record, care au stat la coadă ore întregi în condiții de temperaturi foarte scăzute. În urma vizitei președintelui rus Vladimir Putin, aglomerația a crescut atât de mult încât una dintre ușile muzeului a fost deteriorată. Ministrul Culturii, Vladimir Medinski, a dispus prelungirea expoziției și a programului de funcționare al galeriei și a fost organizată o cantină de campanie pentru a oferi vizitatorilor terci de hrișcă și ceai fierbinte.
O planetă minoră, 3547 Serov, descoperită de astronomul sovietic Liudmila Zhuravliova în 1978, a fost denumită în onoarea artistului.
Lucrări notabile
Note
Categorie:Nașteri în 1865 Categorie:Nașteri pe 19 ianuarie Categorie:Decese în 1911 Categorie:Decese pe 5 decembrie Categorie:Pictori ruși Categorie:Realism Categorie:Înmormântări în cimitirul Novodevici