Walther Wever () a fost un comandant al Luftwaffe înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost unul dintre primii susținători ai teoriei bombardamentului strategic ca mijloc de purtare a războiului, susținând în același timp teoriile lui Giulio Douhet. A murit într-un accident aviatic în 1936.

Tinerețea Walther Wever s-a născut la 11 noiembrie 1887 în Wilhelmsort din Kreis Bromberg (azi în Polonia, pe atunci în Prusia Orientală).

Era fiul lui Arnold WeverMormântul lui Arnold Wever, fostul director al unei bănci din Berlin și nepotul procurorului general prusac Dr. Carl George Wever. După examenele finale de liceu, s-a stabilit în Schweidnitz, unde a urmat cursurile de ofițer.

Wever a participat la acțiuni militare ca observator aerian în Primul Război Mondial și a servit ca ofițer de stat major pentru OHL (, Înaltul Comandament al Armatei).

Luftwaffe Wever a devenit comandantul Reichsluftfahrtministerium la 1 septembrie 1933. La 1 martie 1935, a devenit șeful de stat major al Luftwaffe la scurt timp după înființarea acesteia la 26 februarie 1935, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa. Wever era un susținător al bombardierelor strategice și i-a recunoscut importanța încă din 1934 Schabel 1994, p. 79.. El a sprijinit companiile aeronautice precum Junkers și în proiectele lor de producere a modelelor și , concurente pentru contractul de producție al bombardierului bombardierului Ural . Wever a subliniat cinci puncte cheie ale strategiei aeriene:

1. Să distrugă forțele aeriene inamice prin bombardarea bazelor și fabricilor de avioane ale acestora și înfrângerea forțelor aeriene inamice care atacă ținte germane.2. Să împiedice deplasarea forțelor terestre inamice de mari dimensiuni către zonele decisive, prin distrugerea căilor ferate și a drumurilor, în special a podurilor și tunelurilor, care sunt indispensabile pentru deplasarea și aprovizionarea forțelor.3. Să sprijine operațiunile formațiunilor armatei, independente de căile ferate, adică forțele blindate și forțele motorizate, împiedicând avansul inamicului și participând direct la operațiunile terestre. 4. Să sprijine operațiunile navale prin atacarea bazelor navale, protejarea bazelor navale ale Germaniei și participarea directă la bătălii navale.5. Să paralizeze forțele armate inamice prin oprirea producției în fabricile de armament.Corum 1997, p. 138.

Cu toate acestea, după moartea sa, alți ofițeri superiori, precum Ernst Udet și Hans Jeschonnek, au preferat avioane mai mici, deoarece acestea nu consumau atât de mult material și forță de muncă. Ei erau susținători ai bombardierului în picaj (Junkers Ju 87) și ai doctrinei sprijinului apropiat și distrugerii forțelor aeriene inamice pe „câmpul de luptă”, mai degrabă decât prin atacarea industriei inamice. Ca urmare, au fost dezvoltate bombardiere medii de mare viteză, precum , și Junkers Ju 88, care au avut un succes inițial considerabil. Deși au fost inițiate câteva programe de bombardiere strategice de mari dimensiuni, dintre care cel mai notabil a fost proiectul bombardierului Ural, care s-a transformat în programul , fără un susținător al bombardamentelor strategice în eșaloanele superioare ale Luftwaffe, programele au înregistrat puține progrese și, în cele din urmă, au fost dezvoltate prea târziu în război pentru a avea un efect semnificativ.

La 3 iunie 1936, Wever a zburat de la Berlin la Dresda pentru a ține o prelegere la Luftkriegsschule Klotzsche în fața unui grup de cadeți ai Luftwaffe. El intenționa să se întoarcă direct la Berlin ca să participe la înmormântarea eroului german din Primul Război Mondial, Karl Litzmann. La întoarcere, avionul pe care îl pilota nu a fost verificat corespunzător în timpul controalelor premergătoare zborului, din cauza grabei, iar el nu a îndepărtat blocajele de rafale ale eleroanelorMason, 1973, p. 198.. El fusese avertizat cu o zi înainte că nu era suficient de familiarizat cu tipul acesta de aeronavă Mason, 1973. p. 197. Suchenwirth, 1969, pp. 12–13. Wever abia decolase când aripa s-a înclinat, iar avionul Heinkel s-a blocat și a intrat într-o rotație orizontală (asemănătoare cu o vrie, dar la altitudine joasă). Avionul s-a prăbușit și a explodat, ucigându-l pe Wever și pe inginerul său de zbor. În aceeași zi, Ministerul Aviației a lansat specificațiile pentru bombardierul greu Bombardierul A și concursul de proiectare pentru ceea ce urma să devină singurul bombardier greu al Luftwaffe produs și utilizat pe front în timpul războiului, Griehl, 1998. p 8

După moartea lui Wever, o escadrilă de bombardiere a Luftwaffe a fost numită după el, Kampfgeschwader 4 „General Wever”, care, în mod potrivit, în ultimii ani de război, urma să fie echipată cu singurul tip de avion rezultat din concursul de proiectare care a început în ziua morții generalului Wever, . Fiul său, numit și el , a fost pilot de vânătoare și a fost ucis în luptă în aprilie 1945.

După moartea generalului Walther Wever, Albert Kesselring a devenit șef de stat major al Luftwaffe la 3 iunie 1936Knopp, p. 337..

Distincții Crucea de Fier (1914) clasa II-a și IRangliste des Deutschen Reichsheeres Crucea de Cavaler a Ordinului Regal al Casei de Hohenzollern cu spade Ordinul Meritul Militar Bavarez clasa a IV-a cu spade Crucea de Cavaler clasa I al Ordinului Albrecht cu spade Crucea de Cavaler de Clasa I a Ordinului lui Frederic Crucea Meritului Militar din Mecklenburg clasa a II-a Crucea Mecklenburg pentru servicii deosebite în timp de război clasa a II-a Crucea Meritului de Război din Brunswick clasa a II-a și I Crucea de Cavaler clasa a II-a a Ordinului Casei Saxone-Ernestine Crucea Meritului Militar Austriac clasa a III-a cu decorația de război Semiluna de Fier Insignă de pilot și observator în aur cu diamante din 11 noiembrie 1935 Jörg Nimmergut: Deutsche Orden und Ehrenzeichen bis 1945.

Note

Bibliografie

Legături externe The Ural bomber Concept: Wever's Dream

Categorie:Decese în 1936 Categorie:Nașteri în 1887