Kimberly Diane Leach (28 octombrie 1965 – 9 februarie 1978) a fost o americană de 12 ani, în clasa a șaptea, care a fost răpită de la școala ei și ulterior ucisă de criminalul în serie Ted Bundy (24 noiembrie 1946 – 24 ianuarie 1989) pe 9 februarie 1978, în . Rămășițele ei au fost găsite pe 7 aprilie, la aproximativ 48 de kilometri vest de Lake City.

Cu doar câteva săptămâni înainte de uciderea lui Leach, Bundy evadase din închisoarea din în timp ce aștepta un proces pentru crimă și fugise în Florida. În ziua dispariției lui Leach, mai mulți au apărut și au susținut că au văzut o dubă albă dând târcoale școlii și că au văzut un bărbat adult conducând o fată tânără spre dubă și plecând. Bundy a fost arestat șase zile mai târziu în Pensacola, Florida pentru conducerea unei mașini furate și tentativa de a se sustrage unui ofițer de poliție, fiind rapid legat de dispariția lui Leach.

Rămășițele ei mumificate au fost descoperite aproape două luni mai târziu într-un adăpost de porci abandonat, la aproximativ 48 de kilometri vest de Lake City. În 1980, Bundy a fost în cele din urmă condamnat pentru răpirea și uciderea lui Leach, pentru care a fost executat pe 24 ianuarie 1989. În ciuda anilor de negare, în ajunul execuției sale, Bundy a mărturisit uciderea lui Leach.

Context

Se crede că Ted Bundy a ucis cel puțin 30 de tinere între 1974 și 1978, în mai multe state, inclusiv Washington, Oregon, Utah, Colorado, Idaho și Florida. Modus operandi-ul său consta de obicei în ademenirea victimelor către mașina sa, un Volkswagen Beetle, purtând o fașă pentru braț sau ghips sub pretexte false, cum ar fi solicitarea de ajutor pentru a căra cărți sau a încărca o barcă, înainte de a le lăsa inconștiente, adesea lovindu-le cu o rangă, apoi transportându-le într-o zonă izolată preselectată pentru a fi agresate sexual și ucise. Bundy vizita frecvent corpurile victimelor sale pentru a comite acte suplimentare de necrofilie.

1974

Începând cu începutul anului 1974, tinerele au început să dispară într-un ritm alarmant în Washington, începând cu Lynda Ann Healy, studentă la UW în vârstă de 21 de ani, în Seattle, pe 1 februarie, urmată de Donna Gail Manson, studentă la în vârstă de 19 ani, în Olympia, pe 12 martie, și Susan Elaine Rancourt, în vârstă de 18 ani, în , pe 17 aprilie. Pe 6 mai, Roberta Kathleen Parks, studentă la în vârstă de 21 de ani, a dispărut în Corvallis, Oregon, urmată de Brenda Carol Ball, în vârstă de 22 de ani, în , pe 1 iunie, și Georgann Hawkins, în vârstă de 18 ani, în Seattle, în noaptea de 11 iunie. Disparițiile din Washington au culminat pe 14 iulie, când două femei – Janice Ann Ott, de 23 de ani, și Denise Marie Naslund, de 19 ani – au dispărut în decurs de patru ore la . Disparițiile lui Ott și Naslund au generat o frenezie mediatică semnificativă, pe măsură ce martorii au declarat că au fost abordați de un bărbat cu brațul în ghips, care le cerea ajutorul pentru a-și încărca barca pe mașină. Toți au susținut că acesta s-a prezentat drept „Ted” și avea un ușor accent britanic.

În vara anului 1974, Bundy s-a mutat în Salt Lake City ca student la drept la , unde, pe parcursul a cinci săptămâni, a ucis încă patru victime: Nancy Wilcox, de 16 ani, în , Melissa Smith, de 17 ani, în , Laura Ann Aime, de 17 ani, în , și Debra Jean Kent, de 17 ani, în . Cu câteva ore înainte de dispariția lui Kent, Bundy a răpit-o și pe , în vârstă de 18 ani, în , dându-se drept ofițer de poliție, deși DaRonch a reușit să scape din mașina lui și să oprească un vehicul aflat în trecere.

1975 În 1975, Bundy a ucis alte cinci victime: trei în Colorado, una în Idaho și alta în Utah. Pe 12 ianuarie, a ucis-o pe Caryn Campbell, o asistentă de 23 de ani din , într-un han din , în timp ce aceasta se afla în vacanță cu logodnicul și cei doi copii ai ei. Aceasta a dispărut după ce a luat liftul spre camera lor, în timp ce familia o aștepta în zadar în holul hotelului. Două luni mai târziu, pe 15 martie, Bundy a răpit-o și a ucis-o pe Julie Cunningham, de 26 de ani, în , apoi pe 6 aprilie a răpit-o pe Denise Oliverson, de 24 de ani, din Grand Junction, Colorado, pe care a ucis-o într-o locație izolată. O lună mai târziu, pe 6 mai, Lynette Dawn Culver, de 12 ani, a dispărut în Pocatello, Idaho. Bundy a mărturisit ulterior că a răpit fata și a ucis-o în camera lui de hotel. În noaptea de 27 iunie, Susan Curtis, de 15 ani, a dispărut în , în timp ce se întorcea pe jos de la un banchet. Deși corpul lui Curtis nu a fost găsit niciodată, Bundy a mărturisit uciderea ei în ajunul execuției sale.

Bundy a fost arestat pentru prima dată în primele ore ale zilei de 16 august 1975, în , de sergentul Bob Hayward de la , pentru sustragere de la oprire. Suspiciunile lui Hayward au crescut când a descoperit că scaunul pasagerului din mașina lui Bundy lipsea și când a găsit în geanta de sport a acestuia ceea ce inițial a crezut a fi o trusă de spargere, conținând frânghie, o mască de schi, o pereche de mănuși, o rangă, dresuri cu tăieturi în dreptul ochilor și al nasului, un piron de gheață și o pereche de cătușe. Pe 2 octombrie, Bundy a fost acuzat de răpirea agravată a lui Carol DaRonch, după ce aceasta l-a identificat la o aliniere. În acest punct, șerifii din comitatele vecine, inclusiv din statul Washington, îl suspectau deja pe Bundy că era responsabil pentru seria de ucideri ale tinerelor din 1974.

1976 Din cauza prezenței mediatice accentuate la proces, Bundy a solicitat un bench trial (proces fără juriu), care a început pe 23 februarie și s-a încheiat o săptămână mai târziu. Cazul acuzării s-a bazat în principal pe depoziția lui Carol DaRonch și mărturia lui Bob Hayward. Pe 1 martie, Bundy a fost găsit vinovat de răpire agravată și condamnat la o pedeapsă între 1 și 15 ani de închisoare. În octombrie 1976, autoritățile din Colorado l-au acuzat de uciderea lui Caryn Campbell.

1977 La sfârșitul lunii ianuarie 1977, Bundy a fost extrădat în Colorado pentru a fi judecat pentru uciderea lui Campbell, fiind deținut în închisoarea comitatului Garfield din . A pledat nevinovat și a acționat ca propriul său avocat. Audierile preliminare pentru procesul lui Bundy au început la începutul lunii aprilie 1977 și au durat câteva săptămâni, înainte ca Bundy să evadeze în timpul unei pauze a ședinței de judecată pe 7 iunie, sărind pe fereastra de la etajul doi al tribunalului din și fugind spre munți. A fost capturat șase zile mai târziu în Aspen după ce a furat o mașină. Epuizat și flămând, Bundy petrecuse cele șase zile rătăcind fără țintă în sălbăticie, înainte de a se întoarce în oraș la începutul zilei de 13 iunie. Șase luni mai târziu, Bundy a realizat a doua sa evadare în noaptea de 30 decembrie, spărgând tavanul celulei și intrând în dulapul unui gardian, furându-i hainele și ieșind pe poarta principală. După ce a condus o mașină furată până la Denver, a zburat la Chicago și apoi a călătorit cu trenul la Ann Arbor, Michigan.

1978 După ce a ajuns în Michigan la începutul zilei de 1 ianuarie 1978, Bundy a condus o mașină furată până în Atlanta, de unde a călătorit cu autobuzul spre Florida, ajungând în Tallahassee pe 8 ianuarie. La șapte zile după sosirea în Tallahassee, în primele ore ale zilei de 15 ianuarie, Bundy a intrat în casa asociației studențești Chi Omega printr-o ușă din spate, înarmat cu un buștean de lemn pe care îl luase dintr-o stivă de lemne de afară. El le-a bătut până la moarte pe Margaret Bowman, în vârstă de 21 de ani, și pe Lisa Levy, în vârstă de 20 de ani, și a rănit grav alte două membre ale asociației înainte de a fugi din casă, după care a intrat într-o locuință de pe strada Dunwoody, situată la aproximativ patru străzi vest de Chi Omega, unde a bătut-o cu aceeași armă pe Cheryl Thomas, în vârstă de 23 de ani, în timp ce aceasta dormea.

Atacurile din Tallahassee au declanșat o , în special în rândul studentelor, care au fost sfătuite să meargă în grupuri și să își încuie ușile. Trei săptămâni mai târziu, Bundy a furat o dubă albă din parcarea campusului și s-a îndreptat inițial spre Jacksonville, unde a încercat să răpească o victimă adolescentă, însă fără succes, înainte de a conduce spre Lake City, unde a petrecut noaptea de 8 februarie într-un hotel Holiday Inn.

Crima

Dispariția

Kimberly Leach a fost dusă la școala generală Lake City Junior High în dimineața zilei de 9 februarie 1978 de mama ei, Freda. Purta un tricou de fotbal albastru regal – care purta numărul „83” și numele ei deasupra – blugi și o haină de blană, din cauza vremii reci și ploioase. După ce s-a întâlnit scurt cu prietena ei de 12 ani, Elaine Hendricks, Leach a plecat spre prima oră când a sunat primul clopoțel, planificând să se întâlnească din nou cu Hendricks la ora următoare în timpul orei de educație fizică. Când a început prima oră, Leach a fost trimisă înapoi în clasa ei principală (homeroom) pentru a-și recupera geanta pe care o uitase acolo. Un elev a raportat ulterior că a văzut un bărbat alb de aproximativ 35 de ani în afara școlii, slab și cu părul neîngrijit.

Leach se îndrepta spre clasă pentru a-și recupera geanta, dar nu a mai ajuns niciodată acolo. Până la sfârșitul zilei, profesorii și-au dat seama că Leach dispăruse practic în timpul primei ore și au sunat-o pe mama acesteia pentru a o întreba dacă o văzuse în acea zi, suspectând inițial că părăsise ora. La aproximativ ora 14:30, Freda și soțul ei Tom au condus la școală și l-au luat pe fratele mai mare al lui Leach, Michael. Cei trei au căutat pe terenul școlii împreună cu ajutorul directorului adjunct, dar fără rezultat. Dupǎ ce Leach nu s-a întors până la ora 17:30, Freda a sunat la poliție.

Investigația Investigația a început pe 10 februarie, în aceeași zi în care Bundy a fost adăugat oficial pe lista . Dispariția a cauzat o revoltă în Lake City și a devenit subiectul principal în mass-media în săptămânile care au urmat. Șeful poliției, Paul Philpot, s-a adresat presei pe 14 februarie, declarând că „lucrează nonstop urmărind fiecare pistă”, că s-a format o echipă de căutare și că au eliminat posibilitatea ca Leach să fi fugit de acasă. În ziua următoare, Glenn Bailey a anunțat o recompensă de 500 de dolari americani pentru informații despre Leach, în timp ce echipa de căutare a finalizat o a treia verificare în jurul școlii. Pe 16 februarie, Philpot a atribuit cazul unei echipe de investigație formată din șase oameni, spunând în mod eronat presei că toate pistele primite până atunci „fuseseră inutile”.