Meningoencefalita este o afecțiune medicală caracterizată prin inflamația concomitentă a creierului (encefalită) și a meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării. Ea reprezintă o urgență medicală, deoarece poate evolua rapid și poate produce complicații neurologice severe sau deces.

Simptomele combină manifestări de meningită și encefalită și pot include febră, cefalee intensă, redoare de ceafă, greață, vărsături, fotofobie, confuzie, alterarea stării de conștiență, convulsii și alte semne neurologice focale sau difuze.

Meningoencefalita poate apărea prin extinderea procesului inflamator de la meninge la parenchimul cerebral sau invers. Cauzele includ infecții cu virusuri, bacterii, fungi și protozoare, dar există și forme neinfecțioase, de exemplu cele asociate cu mecanisme autoimune.

Prognosticul variază în funcție de etiologie, severitatea bolii și rapiditatea instituirii tratamentului. Chiar și în cazurile tratate, unii supraviețuitori pot rămâne cu sechele neurologice sau cognitive pe termen lung.

Semne și simptome Semnele și simptomele meningoencefalitei combină manifestări de meningită și encefalită. Manifestările generale includ febră, cefalee intensă, redoare de ceafă sau durere la mișcarea gâtului, greață, vărsături și fotofobie.

Afectarea creierului poate determina confuzie, dificultăți de gândire sau concentrare, somnolență, alterarea stării de conștiență, , modificări de personalitate, halucinații și convulsii.

În formele severe pot apărea deficite neurologice focale, tulburări de vorbire, slăbiciune musculară, pierderea conștienței și comă.

Cauze Meningoencefalita poate avea cauze infecțioase sau neinfecțioase. Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile, inclusiv cele virale, bacteriene, fungice și parazitare sau amibiene; există însă și forme asociate cu mecanisme autoimune ori, mai rar, cu medicamente.

Bacteriene Printre cauzele bacteriene se numără agenți care pot produce atât meningită, cât și encefalită sau forme combinate ale acestora. Exemple raportate în literatura medicală includ Listeria monocytogenes, Mycoplasma pneumoniae, Mycobacterium tuberculosis, Borrelia (în boala Lyme) și bacterii din grupul rickettsial, inclusiv Rickettsia rickettsii și Ehrlichia chaffeensis.

Virale Cauzele virale sunt printre cele mai frecvente. Virusurile implicate includ în special virusul herpes simplex, mai ales tipul 1, dar și tipul 2, precum și Virusul varicelo-zosterian, enterovirusurile, Virusul West Nile, virusul Epstein–Barr, virusul urlian, virusul rujeolic și alte virusuri neurotrope.

Autoimune Meningoencefalita poate avea și cauze autoimune. Printre acestea se numără formele asociate cu encefalită autoimună, inclusiv encefalita cu anticorpi anti-receptor NMDA, iar în unele serii clinice etiologiile autoimune reprezintă o proporție importantă a cazurilor de encefalită sau meningoencefalită investigate în centre specializate.

Protozoare și amibe Unele protozoare și amibe libere pot provoca meningoencefalită. Exemple importante sunt Toxoplasma gondii, Trypanosoma brucei și Naegleria fowleri, aceasta din urmă fiind asociată cu meningoencefalită amibiană primară, o afecțiune rară și foarte gravă.

Fungice Dintre cauzele fungice, Cryptococcus neoformans este una dintre cele mai cunoscute, în special la persoanele cu imunodeficiență. Infecțiile fungice ale sistemului nervos central pot evolua cu meningită sau meningoencefalită și necesită tratament antifungic prompt.

Diagnostic Diagnosticul meningoencefalitei se bazează pe suspiciunea clinică și pe investigații de laborator și imagistice efectuate de urgență. Suspiciunea apare la pacienții cu febră, cefalee, redoare de ceafă, alterare a stării mintale, convulsii, tulburări de conștiență și alte semne neurologice focale sau difuze.

Investigația centrală este puncția lombară cu analiza lichidului cefalorahidian (LCR), care poate evidenția inflamația și poate orienta spre etiologia infecțioasă sau autoimună. În LCR se pot efectua culturi, examen citologic și biochimic, precum și teste moleculare, inclusiv PCR pentru agenți precum HSV, VZV și enterovirusurile.

Tomografia computerizată sau, mai ales, imagistica prin rezonanță magnetică cerebrală pot evidenția edemul, inflamația, hemoragia sau alte leziuni și ajută la excluderea altor cauze de simptomatologie neurologică acută. Imagistica poate fi necesară înainte de puncția lombară în anumite situații, de exemplu la pacienții cu imunodeficiență, semne neurologice focale, alterare importantă a stării mintale sau convulsii recente.

Investigațiile suplimentare pot include EEG, hemoculturi și analize de sânge. EEG poate arăta anomalii ale activității electrice cerebrale, iar testele de laborator pot contribui la identificarea infecției și la excluderea altor diagnostice.

În suspiciunea de encefalită herpetică, testarea LCR prin PCR pentru HSV are o importanță majoră, dar tratamentul empiric cu aciclovir nu trebuie întârziat dacă puncția lombară sau confirmarea etiologică sunt amânate.

Tratament Tratamentul meningoencefalitei depinde de cauză, dar începe de obicei ca o urgență medicală înainte de confirmarea etiologică completă. În suspiciunea de encefalită herpetică sau de meningoencefalită acută, aciclovirul intravenos trebuie inițiat cât mai devreme, deoarece tratamentul precoce îmbunătățește prognosticul.

Dacă se suspectează o cauză bacteriană, se administrează antibiotice empirice cu spectru adecvat, iar în unele situații se adaugă corticosteroide conform ghidurilor pentru meningită bacteriană. În funcție de agentul cauzal, pot fi necesare și antifungice sau alte tratamente antiinfecțioase specifice; de exemplu, meningoencefalita criptococică necesită terapie antifungică.

În formele autoimune, tratamentul se bazează pe imunoterapie. Opțiunile de primă linie includ corticosteroide în doze mari, imunoglobulină intravenoasă și plasmafereză.

Tratamentul de susținere este esențial și poate include medicamente antiepileptice pentru controlul convulsiilor, antipiretice și măsuri generale de îngrijire intensivă, inclusiv suport respirator la pacienții sever afectați. În caz de hipertensiune intracraniană pot fi folosite măsuri pentru reducerea presiunii intracraniene, inclusiv drenaj de lichid cefalorahidian și, în unele situații, agenți osmotici precum manitolul.

Prognosticul depinde de etiologie și de rapiditatea începerii tratamentului. Întârzierea terapiei, în special în encefalită herpetică, este asociată cu rezultate neurologice mai slabe.

Note

Vezi și Meningită

Encefalită Naegleria fowleri

Categorie:Inflamații Categorie:Boli ale sistemului nervos