Iosif Gall (în , ) a fost un jurist, om politic, filantrop și patriot român din Transilvania, membru al Camerei Magnaților Maghiari, remarcat pentru activitatea sa juridică, politică și pentru implicarea în viața culturală și bisericească a românilor ortodocși din Monarhia Austro-Ungară.
Biografie Origini și familie Iosif Gall s-a născut la Cluj, în familia părintelui Grigorie Gal (1805–1851), paroh și protopop ortodox al Clujului între 1829 și 1851, și a Carolinei Stan de Ineu (d. 1904). După moartea tatălui, cei patru copii ai familiei – Ioan, Iosif, Nicolae și Iuliana – au fost luați sub protecția episcopului Andrei Șaguna, care s-a îngrijit de educația și formarea lor.
Iosif Gall a urmat studiile la Cluj, Sibiu și Viena. A fost elev eminent al liceului regesc din Cluj, iar apoi a studiat la Academia de Drept din Sibiu și la Universitatea din Viena, unde și-a susținut doctoratul în drept în anul 1860, obținând titlul de „doctor juris”. În perioada studenției a fost, pentru o perioadă, președintele asociației studențești România Jună.
Cariera juridică Și-a început activitatea ca avocat stagiar, apoi a devenit funcționar la Cancelaria Aulică a Transilvaniei din Viena (1861–1867). A activat ulterior ca referent la Ministerul de Justiție (1867), la Tribunalul suprem transilvănean (1868) și la Curtea de Casație din Budapesta (1869).
În 1870 a fost numit judecător la Tabla regească (Curtea Supremă) din Budapesta, iar ulterior consilier la Curtea de Casație, funcție pe care a ocupat-o până în 1881. Activitatea sa a fost apreciată de contemporani, inclusiv de contele György Mailáth, fiind decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a III-a.
Activitatea politică Deputat în Dieta Ungariei În 1881 a fost ales deputat independent în circumscripția Recaș (comitatul Timiș), susținând programul Partidului Liberal Maghiar condus de Kálmán Tisza. A devenit membru și referent al comisiei juridice parlamentare.
A fost un susținător al activismului politic promovat de Miron Romanul și a avut un rol important în constituirea Partidului Moderat Român în 1884. A criticat Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania pentru tactica sa pasivistă. A fost reales deputat în 1884, iar în perioada 1881–1887 a rostit 16 discursuri parlamentare pe teme juridice, administrative și sociale.
Membru al Casei Magnaților
În 1887 a fost numit de împăratul Francisc Iosif membru pe viață al Casei Magnaților, devenind al doilea român, după Emanuil Gojdu, care a ocupat această poziție.
În această calitate s-a remarcat prin demersurile pentru grațierea liderilor români condamnați în urma Procesul Memorandumului (1894) și prin inițiativa de creștere a numărului preoților militari ortodocși în armata austro-ungară.
Activitatea socială, culturală și economică Iosif Gall a desfășurat o intensă activitate filantropică, contribuind la dezvoltarea comunităților românești. A modernizat cariera de granit de pe domeniile sale de la Lucareț și a sprijinit financiar tinerii aflați la studii.
A fost: fondator al băncii „Timișana” (1885); fondator al „Băncii Generale de Asigurare” din Sibiu (1911).
De asemenea, a înființat la Recaș o instituție de credit cu dobânzi reduse.
Activitatea culturală A fost membru fondator al ASTRA și a participat la întemeierea Societății Literar-Științifice a Românilor din Viena (1864), al cărei președinte a fost.
A sprijinit Societatea Academică Petru Maior din Budapesta și a fost membru fondator al Societății pentru Fond de Teatru Român (1870). A activat și în cadrul Fundației Gojdu.
Activitatea bisericească
A fost deputat mirean în sinoadele Arhidiecezei Ardealului și ale Episcopiei Aradului și participant la Congresul Național Bisericesc din 1868.
A contribuit financiar la construirea bisericii ortodoxe române din Budapesta și la susținerea școlilor confesionale ortodoxe. De asemenea, a sprijinit edificarea Catedralei Mitropolitane din Sibiu.
Gall a avut un rol important și în ascensiunea lui Miron Cristea la funcția de episcop al Caransebeșului: după alegerea sa împotriva candidatului guvernamental, Iosif Iuliu Olariu (sprijinit de Gyula Andrássy cel Tânăr, ministru de interne, și de deputatul Constantin Burdia, în timp ce Cristea era sprijinit de Partidul Național Român), el a intervenit, alături de baronul Géza Duka de Kádár, pe lângă figurile importante de la Budapdsta, în special pe lângă ministrul János Zichy, pentru confirmarea lui Cristea de către guvernul maghiar.
Viața personală La 5 octombrie 1879 s-a căsătorit la Budapesta cu Ecaterina de Agora, descendentă a unei familii înstărite sârbe, cu origini aromâne, din Banat. Prin această căsătorie a dobândit o situație materială solidă, inclusiv o moșie la Lucareț (comitatul Timiș), dobândind porecla magnatul de la Lucareț, și o proprietate la Ribnik, în Croația.
Iosif Gall a murit la 31 octombrie 1912 la Budapesta. A fost înmormântat la Cluj, în Cimitirul Central. Ceremoniile funerare au fost oficiate de episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp.
Prin testamentul său a instituit Fundațiunea Ecaterina și Dr. Iosif Gall, cu o avere estimată la 600.000 de coroane. Fondurile au fost destinate sprijinirii elevilor, studenților, cadrelor didactice și familiilor nevoiașe de confesiune ortodoxă.
A realizat donații către instituții culturale și de binefacere, precum: Academia Maghiară de Științe; ASTRA; Matica srpska; instituții de caritate și educație.
Referințe
Categorie:Nașteri în 1839 Categorie:Nașteri pe 4 aprilie Categorie:Decese în 1912 Categorie:Decese pe 31 octombrie Categorie:Decese în Budapesta Categorie:Clujeni Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Juriști români Categorie:Avocați români Categorie:Judecători români Categorie:Creștini ortodocși români Categorie:Creștini ortodocși maghiari Categorie:Filantropi români Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Bancheri români