miniatura|Secțiune a unei cochilii de nautilus, evidențiind camerele fragmoconului
Fragmoconul este porțiunea compartimentată a cochiliei unui cefalopod, împărțită prin septuri în camere interconectate.
La majoritatea nautiloidelor și amonoidelor, fragmoconul are forma unei structuri alungite, care poate fi dreaptă, curbată sau spiralată. Camerele sunt conectate printr-un sifuncul, care reglează flotabilitatea prin controlul conținutului de gaze și lichide din interior.
Deși această structură oferă un avantaj în menținerea flotabilității, o cochilie de dimensiuni mari crește masa organismului și poate reduce eficiența în capturarea prăzii rapide. Unele nautiloide, precum Ascocerida din Silurian, au pierdut fragmoconul la maturitate, probabil pentru a îmbunătăți viteza și manevrabilitatea.
Această adaptare este considerată analogă, din punct de vedere funcțional, cu evoluția coleoidelor. La coleoide și la belemnoidele timpurii, fragmoconul a fost păstrat, dar a devenit intern și redus. În general, la cefalopodele moderne, cochilia este redusă, vestigială sau complet absentă.
Înregistrarea fosilă
Fiind singura parte biomineralizată a majorității cefalopodelor, fragmoconul este, de regulă, singurul element care se păstrează în înregistrarea fosilă.
În unele cazuri, camerele fragmoconului sunt umplute cu sedimente, acestea pătrunzând probabil prin sifuncul după moartea organismului.
Au fost identificate și situații în care trilobiți au fost conservați în interiorul fragmoconurilor, probabil după ce au pătruns în acestea pentru a se adăposti.
Note