„Bartleby. O povestire de pe Wall Street” este o povestire scurtă a scriitorului american Herman Melville, publicată inițial anonim, în două părți, în numerele din noiembrie și decembrie 1853 ale revistei Putnam's Magazine, și retipărită ulterior, cu mici modificări, în volumul „Poveștile din Piazza” (1856). Povestea urmărește un avocat de pe Wall Street care angajează un nou copist, acesta refuzând treptat să mai îndeplinească orice sarcină, răspunzând constant: „Aș prefera să nu o fac”.
Acțiunea se desfășoară probabil între 1848 și 1853, în perioada antebelică din istoria Statelor Unite.
Numeroase studii critice au fost dedicate acestei povestiri, pe care cercetătorul Robert Milder o consideră „fără îndoială capodopera prozei scurte” din opera lui Melville.Milder, Robert. (1988). "Herman Melville." Emory Elliott (ed.), Columbia Literary History of the United States. New York: Columbia University Press. , p. 439
Rezumat
Naratorul este un avocat în vârstă, fără nume, care lucrează cu documente juridice într-un birou de pe Wall Street, în New York. În subordinea sa se află doi copiști, Turkey și Nippers, în vârstă de 60 și, respectiv, 25 de ani, precum și un băiat de serviciu poreclit Ginger Nut, în vârstă de 12 ani. Ulterior, îl angajează pe Bartleby.
La început, Bartleby se dovedește extrem de eficient și produce un volum mare de muncă de calitate. Însă, într-o zi, când i se cere să ajute la verificarea unui document, acesta răspunde: „Aș prefera să nu o fac”, formulă care devine răspunsul său constant. Spre frustrarea naratorului și a colegilor săi, Bartleby începe să refuze tot mai multe sarcini, până când nu mai face nimic. Își petrece timpul privind fix spre un zid de cărămidă.
Naratorul încearcă în repetate rânduri să comunice cu el sau să afle ceva despre trecutul său, fără succes. Într-o duminică, descoperă că Bartleby locuiește în birou, ceea ce îl tulbură profund.
Situația devine tensionată, deoarece clienții și partenerii observă comportamentul neobișnuit al lui Bartleby. Incapabil să-l concedieze, dar îngrijorat de reputația sa, naratorul decide să își mute biroul. Noul chiriaș solicită ajutor pentru a-l îndepărta pe Bartleby, dar naratorul refuză să se implice.
În cele din urmă, Bartleby este arestat pentru vagabondaj și închis la „Morminte” (închisoarea orașului). Naratorul îl vizitează și aranjează ca acesta să primească hrană, dar Bartleby refuză să mănânce și moare.
Ulterior, naratorul află că Bartleby lucrase anterior la un birou de scrisori nedistribuite și reflectează asupra efectului psihologic al acestei activități. Povestea se încheie cu exclamația: „Ah, Bartleby! Ah, umanitatea!”
Compoziție
Una dintre principalele surse de inspirație ale lui Melville a fost o reclamă pentru o carte intitulată „Povestea avocatului”, publicată în 1853. Criticii au sugerat și influențe din lucrări contemporane sau din eseurile lui Ralph Waldo Emerson.
Este posibil ca povestirea să reprezinte și o reacție la recepția negativă a romanului Pierre, precum și la dificultățile financiare ale autorului, după eșecul comercial al Moby-Dick și Pierre.
Istoricul publicării
Povestirea a apărut inițial sub titlul „Bartleby, the Scrivener: A Story of Wall-Street” în Putnam's Monthly Magazine (1853). A fost inclusă ulterior în volumul The Piazza Tales (1856).
Interpretare
Motivațiile comportamentului lui Bartleby nu sunt explicate explicit, lăsând textul deschis interpretărilor.
Comportamentul lui Bartleby
Unele interpretări consideră că Bartleby prezintă simptome ale depresiei, precum lipsa motivației și retragerea socială. Refuzul de a mânca, care duce la moartea sa, este văzut ca o consecință extremă a acestei stări.
Funcția naratorului
Bartleby a fost interpretat ca o proiecție psihologică a naratorului, reflectând tensiunile dintre conformism și individualitate în societatea modernă.
Elemente autobiografice
Unii cercetători consideră că personajul Bartleby reflectă deziluzia lui Melville față de lumea literară și propriile dificultăți personale.
Liberul arbitru și etica
Povestirea a fost analizată și în context filosofic, în legătură cu conceptele de liber arbitru și determinism, precum și ca o reflecție asupra eticii și responsabilității într-o societate modernă bazată pe eficiență economică.
Recepție
Deși nu a fost un succes major la momentul publicării, povestirea este considerată astăzi una dintre cele mai importante opere scurte ale literaturii americane.
Adaptări și referințe
Povestea a fost adaptată pentru teatru, film, radio și alte medii, și a influențat numeroase opere literare și culturale. Expresia „Aș prefera să nu” a devenit una dintre cele mai cunoscute replici din literatura americană.
Note