Clopin Trouillefou este un personaj de ficțiune creat inițial în romanul Notre-Dame de Paris (1831) de autorul francez Victor Hugo, fiind ulterior adaptat în numeroase producții.

În roman În firul narativ, Clopin întrerupe piesa de teatru a lui Pierre Gringoire, cerșind bani de la public. Mai târziu în acea noapte, Gringoire se întâlnește din nou cu el în Curtea Miracolelor (în ), unde se dezvăluie că Clopin nu este un simplu cerșetor, ci Regele Truanzilor (criminalii și proscrișii Parisului).

El se pregătește să îl execute pe Gringoire pentru pătrundere neautorizată, până când frumoasa Esmeralda acceptă să se căsătorească cu acesta pentru a-i salva viața. De asemenea, se dezvăluie că Clopin este prieten cu tutorele Esmeraldei, Ducele Egiptului, care este, la rândul său, una dintre figurile de autoritate din curtea sa.

Spre sfârșitul romanului, Clopin primește vestea despre viitoarea execuție a Esmeraldei pentru uciderea înscenată a căpitanului Phoebus. Pentru a o salva, el îi adună pe toți truanzii să atace catedrala Notre-Dame de Paris, unde Esmeralda este protejată de Quasimodo. Ca răspuns la asalt, Quasimodo ripostează cu pietre, grinzi de lemn și plumb topit. În final, autorul notează că Clopin moare curajos în timpul atacului.

Adaptări Printre actorii care l-au interpretat pe Clopin de-a lungul anilor, în diversele adaptări ale romanului, se numără:

Actor Versiune The Darling of Paris (film din 1917) Film din 1923 Thomas Mitchell Film din 1939 Philippe Clay Film din 1956 (în rolul Regelui Cerșetorilor) Serial de televiziune din 1966 Film de televiziune din 1977 David Suchet Film de televiziune din 1982 (voce) Film de animație Disney din 1996 Film de televiziune din 1997 Luck Mervil Muzical din 1997-2002 Dominique Pinon (în rolul lui Trouillefou) Quasimodo d'El Paris (film parodie din 1999) Erik Liberman Muzical din 2014

Versiunea Disney Clopin este prezent și în adaptarea animată a studioului Disney din 1996, unde este portretizat ca fiind mai jovial și mai puțin sinistru decât în roman. Cu toate acestea, el devine mult mai sumbru, atât în vestimentație, cât și în umor, în momentul în care Quasimodo și căpitanul Phoebus ajung în Curtea Miracolelor, ceea ce sugerează că personalitatea sa din timpul zilei ar fi fost un fel de fațadă. Pe de altă parte, acesta demonstrează o fire blândă la sfârșitul filmului, când ridică o fetiță în brațe și o amuză cu o marionetă care îl reprezintă pe judecătorul .

Finalul interpretării lui Clopin din cântecul „The Bells of Notre Dame” a atras aprecieri deosebite datorită notei Re de sus (high D-note). Personajul este dublat de și a fost animat de Michael Surrey. Deși este bazat în principal pe Clopin din carte, el prezintă asemănări și cu Pierre Gringoire din roman, având un aspect fizic similar și fiind îmbrăcat ca un bufon (în carte, după ce se alătură romilor, Pierre se îmbracă ca un măscărici în timpul reprezentațiilor).

Pe lângă rolul de narator al întregului film, Clopin realizează introducerea și începe povestea cu piesa „The Bells of Notre Dame”, prin care introduce publicul în atmosfera narațiunii, explicând cum a ajuns acolo Quasimodo, clopotarul de la Notre-Dame. De asemenea, el interpretează cântecul „Topsy Turvy”, despre tradiționala „Sărbătoare a Nebunilor” din Paris, cunoscută și sub numele de Noaptea de Bobotează, care se desfășoară în fiecare an pe 6 ianuarie.

Clopin poartă două costume principale pe parcursul filmului: un costum de bufon, pe care îl poartă la Sărbătoarea Nebunilor; de asemenea, el poartă un costum similar în catacombe, dar acesta este aproape complet violet, fără garnituri aurii, fără mască și fără clopoței. În timpul cântecului „The Court of Miracles”, el poartă, de asemenea, o ținută de avocat, una de judecător (asemănătoare cu cea a lui Frollo) și una de călău, într-o succesiune rapidă.

În calitatea sa de narator al filmului, Clopin deține o mulțime de cunoștințe despre trecutul lui Quasimodo, aparent chiar mai multe decât Quasimodo însuși. Acest lucru sugerează că, pentru a cunoaște întreaga poveste, el trebuie să aibă numeroase contacte în tot Parisul. Vârsta lui Clopin nu este niciodată estimată, deci nu se știe dacă era copil sau cel puțin suficient de mare pentru a fi auzit despre uciderea mamei lui Quasimodo.

Clopin nu este doar naratorul poveștii, ci și regele romilor care, în acea perioadă, erau adunați și uciși într-un act de „purificare” orchestrat de Frollo.

Filmul original Clopin apare în film de cinci ori. Prima apariție este atunci când interpretează piesa „The Bells of Notre Dame”, care relatează povestea modului în care Frollo a ucis-o pe mama lui Quasimodo, dar a fost oprit de arhidiacon înainte de a putea ucide pruncul, încercând să-l înece într-o fântână.

A doua apariție este la Sărbătoarea Nebunilor, unde acționează în calitate de Abatele de ne-regulă sau maestru de ceremonii. El cântă „Topsy Turvy”, un moment de dans care explică faptul că aceasta este „ziua în care facem lucrurile pe care le deplângem în celelalte trei sute șaizeci și patru”. Tot în timpul acestui cântec, el îl încoronează pe Quasimodo drept „Regele Nebunilor”.

Cea de-a treia apariție are loc mult mai târziu în film, în Curtea Miracolelor, unde este prezentată o latură mult mai sumbră a personalității sale. El și un grup mare de romi cred că Quasimodo și Phoebus sunt spioni. Aceștia interpretează cântecul „The Court of Miracles” în timp ce Clopin îi supune pe Quasimodo și Phoebus unui „proces” care include un juriu format dintr-o marionetă creată după chipul lui Clopin. În cele din urmă, el îi găsește „total nevinovați, ceea ce este cea mai gravă crimă dintre toate”.

El se pregătește să îi spânzure, dar Esmeralda sosește la timp pentru a-l opri și pentru a le comunica romilor bunele intenții ale celor doi, explicând cum Phoebus i-a salvat pe morar și pe familia acestuia de la a fi arși de Frollo și cum Quasimodo a ajutat-o să evadeze din catedrală. Clopin întreabă cu umor de ce nu au spus asta de la început. Phoebus îi informează pe romi că trebuie să plece, spunând că Frollo știe de ascunzătoarea lor, afirmație confirmată de Quasimodo, căruia Frollo îi spusese acest lucru anterior. Realizând acest fapt, toți călătorii (inclusiv Clopin) sunt de acord și se pregătesc să părăsească Parisul, dar, din păcate, Frollo sosește exact la timp pentru a ataca Curtea Miracolelor, iar Clopin este văzut împreună cu oamenii săi luptându-se fără succes să se elibereze din legături.

Cea de-a patra apariție are loc pentru scurt timp în timpul punctului culminant al filmului, când Esmeralda se află pe eșafod în fața catedralei Notre-Dame. Când Quasimodo o salvează pe Esmeralda, Phoebus se eliberează și îi îndeamnă pe civili la acțiune, instigându-i să îi elibereze pe romi și să îi ajute să protejeze catedrala de soldații lui Frollo. Clopin este văzut sărind dintr-una dintre numeroasele cuști în care erau ținuți romii eliberați de civili. Alături de aceștia și de armata franceză, ei îi atacă pe soldații lui Frollo.

A cincea și ultima sa apariție este la final, când Quasimodo este escortat afară din catedrală pentru a fi aclamat de oameni pentru faptele sale. Având un respect nou dobândit pentru Quasimodo, Clopin declară cu bucurie: „Trei urale pentru Quasimodo!”. Apoi, el interpretează o reluare a piesei „The Bells of Notre Dame” în timp ce amuză unul dintre copiii mici, în timp ce civilii îl ovaționează în cele din urmă pe Quasimodo, acceptându-l în societatea lor.

Continuarea Clopin a apărut și în continuarea lansată direct pe video, The Hunchback of Notre Dame II (în ), în calitate de gazdă a Sărbătorii Iubirii, deși nu mai are rolul de narator și ocupă un loc mult mai restrâns în cadrul acțiunii.

Musicalul de scenă Musicalul Hunchback of Notre Dame al studioului Disney a avut premiera pe scenele americane la La Jolla Playhouse din San Diego, California, pe 28 octombrie 2014 și a fost pus în scenă până pe 7 decembrie 2014. Aceasta a fost urmată de o serie de reprezentații la Paper Mill Playhouse, care s-a deschis pe 4 martie 2015 în . Clopin a fost „portretizat perfect” de Erik Liberman, care a interpretat rolul și pe înregistrarea coloanei sonore realizată cu distribuția originală.

Apariții în parcurile tematice Versiunea Disney a lui Clopin este un personaj care poate fi întâlnit rar înparcurile Disney, dar poate fi văzut ca o figură în interiorul cutiei muzicale a lui Clopin din Fantasyland.

Note

Categorie:Romi fictivi Categorie:Regi fictivi Categorie:Bufoni Categorie:Personaje fictive Categorie:Personaje literare Categorie:Victor Hugo