Prostatita acută este o infecția bacteriană a prostatei. Această infecție reprezintă o urgență medicală. În conformitate cu clasificarea NIH (National Institude of Health), adoptată și de European Association of Urology, prostatita acută (bacteriană) reprezintă tipul I de prostatită, celelalte tipuri de prostatită fiind prezentate în tabelul de mai jos.
Într-un studiu retrospectiv cuprinzând probele urinare a 7719 pacienți români, cel mai incriminat agent a fost Escherichia Coli (35,98% din totalul agenților etiologici), urmat de Klebsiella spp. (22,98%) și Enterococcus spp. (19,73%).
miniatura|Clasificarea prostatitelor conform NIH și European Association of Urology
Semne și simptome Bărbații cu prostatită acută au adesea frisoane, febră, dureri în zona lombară, la nivelul perineului sau al zonei genitale, urinare frecventă și urgentă (polakiurie și imperiozitate micțională), adesea noaptea (nicturie), arsuri sau dureri la urinare (disurie), dureri musculare și o infecție demonstrabilă a tractului urinar, evidențiată de leucocitele și bacteriile din urină. Prostatita acută poate apărea și ca o complicație a biopsiei prostatei. Adesea, glanda prostată este foarte sensibilă la examenul rectal.
Diagnostic miniatura|Abces al prostatei (săgeata roșie) care a dus la retenție urinară (săgeata albastră) miniatura|Același abces al prostatei din imaginea anterioară, dar în incidență axială Prostatita acută este relativ ușor de diagnosticat datorită simptomelor sale care sugerează o infecție. Organismul poate fi găsit în sânge sau urină și, uneori, în ambele. Bacteriile cele mai întâlnite sunt Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Enterobacter, Enterococcus, Serratia și Staphylococcus aureus. Prostatita acută poate fi o urgență medicală la unii pacienți și poate fi necesară spitalizarea cu tratament antibiotic intravenos. O hemoleucogramă completă relevă creșterea numărului de leucocite. Sepsisul cauzat de prostatită este foarte rar, dar poate apărea la pacienții imunocompromiși; febra mare și starea de rău determină, în general, hemoculturi, care sunt adesea pozitive în sepsis. Masajul prostatic nu trebuie efectuat niciodată la un pacient cu suspiciune de prostatită acută, deoarece poate induce sepsis. Bacteriile care cauzează prostatita sunt ușor de detectat în urină, masajul prostatic nu este necesar pentru a pune diagnosticul. Palparea rectală (blândă) relevă de obicei o prostată mărită, extrem de sensibilă la atingere, edemațiată, care este fermă, caldă și, ocazional, neregulată. Proteina C reactivă este crescută în majoritatea cazurilor.
Tratament stanga|miniatura|Micrografie care prezintă o infiltrare neutrofilică a glandei prostatice în colorație H&E - corespondentul histologic al prostatitei acute. Antibioticele reprezintă prima linie de tratament în prostatita acută. Antibioticele rezolvă de obicei infecțiile acute cu prostatită într-un timp foarte scurt, însă cu toate acestea se recomandă un tratament de minimum două până la patru săptămâni pentru a eradica complet organismul cauzator.AAFP Prostatitis Treatment Article Trebuie utilizate antibiotice adecvate, pe baza antibiogramei. Unele antibiotice penetrează foarte slab capsula prostatică, altele, cum ar fi ciprofloxacina, trimetoprimul/sulfametoxazolul și tetraciclinele (doxiciclina), penetrează bine țesutul prostatic. Totuși, în prostatita acută penetrarea prostatei nu este la fel de importantă ca în cazul celei cronice, deoarece inflamația intensă perturbă bariera hemato-prostatică. Antibioticele bactericide (i.e. care ucid bacteriile, de exemplu, o fluorochinolonă) sunt mai utile decât cele bacteriostatice (care încetinesc creșterea bacteriană, de exemplu, tetraciclina) pentru infecțiile acute care pot pune viața în pericol.
Pacienții grav bolnavi pot necesita spitalizare, în timp ce pacienții fără inflamație marcantă pot fi tratați acasă cu repaus la pat, analgezice, laxative și hidratare. Bărbații cu prostatită acută complicată prin retenție urinară sunt cel mai bine tratați prin cateterism suprapubian sau cateterizare intermitentă. Lipsa răspunsului clinic la antibiotice trebuie să ridice suspiciunea unui abces și să determine un studiu imagistic, cum ar fi o ecografie transrectală (TRUS).
Referințe
Categorie:Urgențe medicale Categorie:Boli transmise sexual Categorie:Boli bacteriene Categorie:Urologie