Soborenii. Cronica din Starogorod (în rusă , transliterat Soboreane) este un roman de Nikolai Leskov, o serie de „cronici romantice” (după cum le numea autorul) ale orașului fictiv Starogorod. Este singurul său roman de mari dimensiuni tradus în limba engleză. A fost publicat pentru prima dată în 1872 în revista Mesagerul rus și face parte dintr-o trilogie alături de (1869) și (1874).

Context Leskov a început lucrul la „cronicile sale romantice” în ianuarie 1866. În 1867, prima parte a apărut în revista sub titlul original: Așteptând tulburarea apei. Cronici romantice.Trimitere la Evanghelia după Ioan: „În acestea zăcea mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. (V, 3) Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa; și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut. (V, 4)” Publicarea a fost întreruptă după o dispută între Leskov și privind tăieturile efectuate în text. Ulterior, Literaturnaia Biblioteka a început publicarea romanului de la început, în primele două numere din 1868 (sub titlul Bojedomî), dar s-a oprit din nou. Abia în 1872, Mesagerul rus a publicat textul complet al unei versiuni revizuite a romanului sub titlul Soborenii.

În versiunea sa originală, romanul se concentra mai mult pe viața generală din Starogorod, cu accent pe comunitatea de staroveri (vechi credincioși). În versiunea finală din Mesagerul rus, majoritatea intrigilor secundare, care aveau puțin de-a face cu protopopul Tuberozov și colegii săi, au fost eliminate. Personajele Konstantin Pizonski și Platonida, care figurau proeminent în cronici, au dispărut din această versiune și au reapărut ca personaje principale în povestirea „Kotin dobitocul și Platonida”.Bukhstab, B. Comentarii. Operele lui N.S. Leskov în 6 volume. Editura Pravda. Moscova. 1973. Vol.2. P. 388.

Rezumat

Protopopul Savelie Tuberozov este liderul spiritual al unei catedrale (Sobor) din orașul de provincie Starogorod, susținut de părintele Zaharia Benefaktov și de diaconul Ahila Desnițîn. Tuberozov crede cu tărie în misiunea sa spirituală și socială și, refuzând să facă compromisuri, intră în conflict atât cu superiorii ierarhici, cât și cu autoritățile locale.

În tinerețe, a venit la Starogorod pentru a lupta împotriva vechilor credincioși, dar a renunțat când a realizat că sistemul îl obliga să ia mită și să îi denunțe pe aceștia autorităților. La începutul romanului, Tuberozov este un bătrân deprimat de incapacitatea sa de a transforma ortodoxia formală a orășenilor într-o credință activă. Principalii săi inamici sunt funcționarii corupți și învățătorul ateu Prepotenski. Misiunea sa este îngreunată și de poznele diaconului Ahila, un personaj de o forță fizică uriașă și o inocență aproape copilărească.

Decăderea lui Tuberozov începe după sosirea inspectorului guvernamental Bornovolokov, însoțit de secretarul său Izmail Termosesov, un fost nihilist amoral care dorește să-și construiască o carieră prin orice mijloace. Tuberozov ține o predică în care acuză oficialii locali de ipocrizie religioasă și de abuzuri asupra țăranilor. Termosesov îl denunță pe Tuberozov autorităților ca fiind un revoluționar periculos. Tuberozov este înlăturat din funcție, se îmbolnăvește și moare. Ahila încearcă să apere memoria învățătorului său, dar moare și el într-un accident bizar. Părintele Zaharia moare la scurt timp după aceea din cauze naturale.

Semnificație literară și critică

Romanul este remarcabil pentru tehnica utilizată în jurnalul lui Tuberozov, pentru stilul său viguros și distinctiv, bogat în slavonisme și citate biblice. Leskov nu a încercat să scrie un roman tradițional, ci o cronică, o istorie fictivă a Starogorodului (numele înseamnă literal „Orașul Vechi”), intenționată ca un microcosmos al vechii Rusii (Rus).

Tuberozov este modelat după protopopul Avvakum, părintele Zaharia urmează tradiția sfinților care cred în nerezistența în fața răului, în timp ce Ahila este prezentat ca un corespondent al eroilor din epopeile populare rusești.

Deși Leskov se considera un „prieten” al Bisericii, finalul romanului este profund pesimist. Autorul critică nu doar radicalii de stânga (nihiliștii), ci și Biserica Ortodoxă Rusă pentru sistemul său birocratic și relațiile prea strânse cu Statul.

Ediții în limba engleză The Cathedral Folk, traducere de , John Lane, 1924. The Cathedral Clergy: A Chronicle, traducere de Margaret Winchell, Slavica Publishers, 2010.

Notă explicativă

Note

Legături externe Соборяне. Textul original în limba rusă.

Categorie:Romane din 1872 Categorie:Romane rusești Categorie:Filozofie