Silogismele amărăciunii (în franceză Syllogismes de l'amertume) este o carte de filozofie a scriitorului și filozofului de origine română Emil Cioran. Publicată inițial în 1952, lucrarea a fost tradusă în limba engleză în 1999 de către sub titlul All Gall Is Divided. Cartea este compusă din aforisme și observații scurte despre teme precum religia, sinuciderea și literatura.
Silogismele amărăciunii a fost a doua carte scrisă în franceză de Cioran, după Tratatul de descompunere din 1949, și prima care a adoptat forma aforismului. Cioran a susținut că a ales această formă deoarece „explicațiile mă plictisesc teribil”.
Rezumat
Textul este organizat în zece capitole și segmentat în fragmente mici — fie pasaje scurte, fie remarci aforistice, unele constând dintr-o singură propoziție. Această prezentare contrastează cu lucrarea anterioară, Tratat de descompunere, care conținea piese ceva mai lungi, eseuri și reflecții. În Silogismele amărăciunii, Cioran a urmărit să-și perfecționeze stăpânirea limbii franceze, exprimându-se prin fragmente concise.
Titlul ediției engleze, All Gall Is Divided, a fost ales de traducătorul Richard Howard pentru a păstra sensul originalului, adăugând în același timp alte conotații semantice. Potrivit lui Howard, forma aforistică implică ea însăși o diviziune sau o ruptură. De asemenea, în engleză, cuvântul „gall” (fiere/amărăciune) sugerează negativitate, fiind asociat anatomic cu bila și cu amărăciunea produsă de vezica biliară. Din punct de vedere literar, termenul trimite la conceptul de „spleen” al lui Baudelaire. În cele din urmă, titlul este un joc de cuvinte după celebrul citat al lui Iulius Cezar: „Omnia Gallia in tres partes divisa est” („Toată Galia este divizată în trei părți”). Această referință la vechiul teritoriu al Franței indică utilizarea continuă a limbii franceze de către Cioran.
Spre deosebire de alte lucrări anterioare, Silogismele amărăciunii nu are o temă unificatoare, în afara stilului fragmentar. Dacă Pe culmile disperării s-a concentrat pe emoțiile negative, Lacrimi și sfinți pe viețile sfinților creștini, iar Tratat de descompunere pe decadența individuală și socială, acest volum oferă o serie de remarci scurte — și frecvent negative — asupra unor teme constante în opera lui Cioran: istoria, dragostea și religia.
Cartea conține câteva reluări ale ideilor exprimate de Cioran în lucrările sale anterioare. Citatul despre astronomi este o reformulare a unui pasaj din Lacrimi și sfinți. Pentru Cioran, astronomii antici care au dispărut în obscuritate sunt preferabili figurilor istorice bine documentate, deoarece aceștia din urmă își obțin adesea notorietatea prin războaie și atrocități. Un alt exemplu de repetiție este disprețul său față de lume; ideea că lumea „nu merită să fie cunoscută” apare și în prima sa carte, Pe culmile disperării.
Fragmentul final al cărții este, de asemenea, o elaborare a unei idei introduse anterior. În Lacrimi și sfinți, Cioran vorbea despre pustnicii egipteni care își săpau singuri mormintele în deșert pentru a plânge în ele. În Silogismele amărăciunii, el actualizează ideea, indicând că nu ar mai reacționa cu tristețe, ci ar aștepta moartea într-o stare de apatie.
Receptare Publishers Weekly a numit volumul „echivalentul existențialist” al lucrării (de Ambrose Bierce), descriind scriitura ca fiind „inteligentă într-un mod arid”, „ și intensă”. Patrick Madden a remarcat că aforismele din carte „picură cinism și disperare”, descriindu-l pe Cioran ca pe un „pungaș irascibil care își împrăștie cu malițiozitate semințele de discordie, dar o face atât de frumos încât cititorul salută solilocviul fragmentar dintre pagini”.
Într-o recenzie din 1999 pentru The New York Times, Albert Mobilio a lăudat traducerea și a afirmat că „tonul fals-naiv investește actul morții cu o comedie alunecoasă care, în mod paradoxal, sporește seriozitatea”.
Silogismele amărăciunii s-a vândut în 2.000 de exemplare în primii douăzeci de ani de la lansare, cifră pe care Cioran a considerat-o „un mare succes”, afirmând că a fost cea mai citită carte a sa în Franța.
Note
Categorie:Cărți din 1952 Categorie:Cărți de filozofie Categorie:Filozofie românească