Aladár Kuncz () a fost un scriitor maghiar din Transilvania. În timpul Primului Război Mondial a fost deținut în lagăre de internare din Franța ca cetățean al Imperiului Austro-Ungar. Această experiență l-a marcat profund și i-a furnizat materialul pentru singura lui scriere cu valoare literară, Mănăstirea neagră, o carte de memorii cu caracter de roman.

Biografie Aladár Kuncz a fost unul din cei nouă copii ai lui Elek Kuncz, care a făcut carieră în învățământ, fiind rând pe rând profesor, director de școală și inspector școlarSőni 1991.Balotă 2002..

În 1892 familia s-a stabilit la Cluj, unde Aladár a devenit elev al Liceului Piarist. Aici s-a împrietenit, printre alții, cu Emil IsacBalotă 2002].. În acel an, copiii Kuncz deveniseră orfani de mamă și au fost crescuți de tatăl lor în spiritul umanismului, liberalismului și atașamentului pentru cultură. Din copilărie a început să citească literatură, mai ales franceză. Lectura a devenit pentru el vitalăPomogáts 2008.. Încă din liceu a participat la cercuri literare. A câștigat un premiu înființat de episcopul romano-catolic de Alba Iulia, pentru o lucrare despre Zsigmond Kemény. În acei ani a făcut și o călătorie în ItaliaBágyoni Szabó 2006..

După bacalaureat, între 1903 și 1907, Kuncz a făcut studii de maghiară, latină și greacă la Universitatea din Budapesta și, în același timp, a fost membru al Colegiului Eötvös József, o unitate de învățământ creată după modelul École Normale Supérieure din Paris, în care s-au format multe personalități din elita intelectuală maghiară.Balotă 2002. L-a avut ca model pe profesorul și a obținut doctoratul în 1907 cu o disertație despre Ferenc Toldy, scrisă în spiritul lui Riedl.

Kuncz a intrat în viața profesională în 1907, ca profesor de maghiară și latină într-un liceu din Budapesta. În domeniul politic a devenit un adept al radicalismului, iar în anii 1910 a făcut parte din grupul lui Oszkár Jászi, personalitatea de frunte a acestei orientări, militând pentru unirea forțelor din clasa de mijloc de orientare de stânga într-un partid radical. A fost unul dintre organizatorii mișcărilor din 1910-1911 ale profesorilor pentru mai mult respect din partea statului și condiții materiale mai bune.

În anii 1909-1914, Kuncz a fost și colaborator la (Occident) o revistă având scopul de a ridica literatura maghiară la nivelul celei occidentale, opusă literaturii epigonice a unei Ungarii semifeudale. În aceasta, Kuncz a publicat critici literare, studii și eseuri de bună calitate, influențate de viziunea și procedeele eseisticii franceze, și nuvele mai puțin reușite. L-a cunoscut pe Endre Ady, a citit cu interes corespondențele acestuia din Paris și a căutat ca și școala să accepte ideile și opera poetului. În 1909, și Kuncz a ajuns pentru prima oară în Franța. Era un admirator al culturii și literaturii franceze. În anii următori și-a petrecut vacanțele de vară la Paris și în diverse locuri din provincie. La Paris studia în biblioteci, lucra la studiul Thököly a francia irodalomban (Thököly în literatura franceză), apărut în 1914, dar frecventa și cafenelele din Cartierul Latin, împreună cu scriitori francezi și din alte țări, precum Alexei Tolstoi. În provincie, l-a atras mai ales Bretania, îndeosebi un mic sat de lângă Morlaix din departamentul Finistère.

Kuncz era în Franța și în vara anului 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial. Ca cetățean al Imperiului Austro-Ungar, inamic al Franței, avea 24 de ore ca să plece de acolo, dar, din provincie, nu a reușit să ajungă la Paris, ca să urce în ultimul tren cu care ar fi putut pleca. Din 14 august până în 2 octombrie a fost deținut la Périgueux, într-un lagăr de internare, împreună cu alți 250 de internați. Apoi au fost transferați pe insula Noirmoutier, în cetatea de acolo, unde au stat până la 1 iulie 1916, când li s-a schimbat locul de detenție în fortăreața de pe .

Captivitatea a avut efecte radicale pentru Kuncz. Nu atât consecințele condițiilor materiale dure, cât cele psihice au fost hotărâtoare pentru el. L-a afectat pedeapsa suferită fără a fi vinovat, umilirea pe care o suferea ca prizonier, pierderea iluziilor despre civilizația franceză, despre o Europă umanistă. Totuși, nici în captivitate nu a renunțat la lectură, a învățat, a ținut prelegeri, a organizat spectacole de teatru, a făcut însemnări despre viața din lagăr. În timpul captivității, scriitorul a trecut printr-o transformare sufletească. Cel care era un boem ce exalta individualitatea sufletului de artist a găsit în timpul internării valorile create de comunitatea formată prin suferințăÁcs 1975, p. 624-625.Pomogáts 1989, p. 69-70.Pomogáts 2001, p. 217-218.Nagy 2011, p. 43.Jancsó 2013, p. 149-150..

Kuncz a fost eliberat în aprilie 1919, după cinci ani de detenție, și s-a întors la BudapestaPomogats 2001, p. 61-65.. A lucrat din nou ca profesor și ca redactor literar la revistele Új Magyar Szemle și Aurora. Era perioada regimului comunist al Republicii Sovietice Ungaria. Ca profesor, Kuncz a acceptat un sejur de odihnă la lacul Balaton. După învingerea comuniștilor, pentru aceasta a avut parte de o măsură disciplinară constând în admonestare și transfer la altă școală. A reluat și colaborarea la revista Nyugat. Aceasta și-a păstrat spiritul de dinainte de război și, în anii 1920-1923, Kuncz a publicat și mai mult în ea decât înainte.

În primăvara lui 1923, Kuncz a renunțat la cariera pedagogică și s-a întors definitiv la Cluj. A fost redactorul suplimentului literar al ziarului Ellenzék, apoi, în 1929, a fost unul dintre cei care au înființat revista Erdélyi Helikon și a devenit redactor al acesteia. S-a manifestat ca un adept al transilvanismului. Căuta punctele de contact dintre culturile prezente în Transilvania: maghiară, română și germană. Prin transilvanism înțelegea, în primul rând, umanismul popoarelor conlocuitoare. În realizarea practică a adâncirii relațiilor lor spirituale vedea europenism în sensul cel mai strict al cuvântului. Publica traduceri din scriitori români, și germani din Transilvania, autori din Europa Occidentală, în primul rând franceziSőtér 1964.. După război a fost cel mai mult influențat de filosoful francez Henri Bergson și de scriitorul francez Romain Rolland. În același timp, credea în unitatea literaturii maghiare. Pe de o parte, publica din scriitori maghiari din toată Europa Centrală, pe de alta, încerca să-i împace între ei pe scriitorii transilvăneni conservatori, liberali și radicali. Pentru el, literatura maghiară din Transilvania trebuia să fie integrată în literatura maghiară în general, dar, în același timp, să reflecte specificul Transilvaniei fără să cadă în regionalism, și să aibă o valoare de nivel occidental.

Până la moarte, Kuncz a lucrat și la cartea sa de memorii cu caracteristici de roman, Mănăstirea neagră, bazată pe experiența sa din captivitate. După publicarea în 1920 a unor însemnări din aceasta, au trecut zece ani până la tratarea completă a subiectului. În cursul anilor 1920 au apărut câteva fragmente din carte. A evocat de multe ori zilele captivității sale în conversații și anecdote povestite în cafenele. Colegii lui, Imre Lakatos și Lajos Áprily, îl îndemnau să scrie o carte în care să-și reunească amintirile. Scria cu febrilitate, retras din viața în societate. A terminat cartea în primăvara lui 1931Ács 1975, p. 651.Pomogáts 1989, p. 48-50.Pomogáts 2001, p. 198-199.. A fost publicată de editura de literatură maghiară Erdélyi Szépmíves Céh din Cluj. Era deja grav bolnav, totuși a apucat să citească în șpalt criticile elogioase ale lui Mihály Babits și Zsigmond Móricz, să semneze primele contracte pentru traduceri și a răspuns până în ziua morții (24 iunie 1931) la scrisorile în legătură cu carteaPomogáts 1989, p. 50.Pomogáts 2001, p. 200. és 233.Bágyoni 2006..

Opera Aladár Kuncz a publicat în periodice numeroase critici literare, studii și eseuri, care au fost adunate în volume începând cu anii 1970. În timpul vieții i-au apărut în volume studiile: Toldy Ferenc, Budapesta, Stephaneum Ny., 1907 Thököly a francia irodalomban (Thököly în literatura franceză), Budapesta, Fritz Ny., 1914

Ca opere literare a publicat câteva nuvele tot în periodice, adunate și acestea într-un volum cu mult după moartea saEgy márványdarab. Novellák, karcolatok, tárcák, jegyzetek, dráma (O bucată de marmură. Nuvele, schițe, cronici, note, o dramă), Cluj – Budapesta, Kriterion – OSZK, 2015..

Singura scriere care a fost și este apreciată ca operă literară de valoare a lui Kuncz o constituie Mănăstirea neagrăFekete kolostor. Feljegyzések a francia internáltságból (Mănăstirea neagră. Însemnări din timpul internării în Franța), Cluj, Erdélyi Szépmíves Céh, 1931.. A fost reeditată de multe ori în maghiară, ultima oară în 2014.

La câțiva ani după prima apariție, cartea a apărut în engleză (1934)Aladar Kuncz, Black Monastery, Londra, Chatto and Windus, 1934. și în franceză (1937)Aladar Kuncz. Le Monastère noir..., amazon.fr.. Mai târziu, a fost publicată în italiană (1939)Monastero nero, Milano, Treves, 1939., turcă (1949)Kara Manastır, Ankara, Millî Egitim, 1949. și spaniolă (2012)Monasterio negro, Oviedo, KRK, 2012, ..

În română, Mănăstirea neagră a apărut în 1971Mănăstirea neagră. Însemnări din viața internaților din Franța, traducere de Corneliu Codarcea și Nicolae Crișan, cu o prefață de Nicolae Balotă, București, Editura Kriterion, 1971..

În 1931, editura Erdélyi Szépmíves Céh a mai publicat postum un roman al lui Kuncz, care nu se apropie ca valoare de Mănăstirea neagră, cu titlul Felleg a város felett (Un nor deasupra orașului).

Kuncz a și tradus câteva scrieri din literatura franceză.

Note

Bibliografie Ács, Margit, A Fekete kolostor regény-rétegei (Straturile cu caracter de roman ale Mănăstirii negre), postfață la Kuncz, Aladár, Fekete kolostor, Budapesta, Szépirodalmi, 1975, p. 609-653, Balotă, Nicolae, Kuncz Aladár (1886-1931), în Látó, anul 13, nr. 10, 2002 (accesat la 7 iunie 2026) Bágyoni Szabó, István, Történetek a „két derék” Kuncz fiúról (Întâmplări ale celor doi frați „de treabă” Kuncz), în Kortárs, anul 50, nr. 7-8, 2006 (accesat la 7 iunie 2026) Jancsó, Elemér, introducere la ediția din 1965 Mănăstirii negre, în Pomogáts, Béla (coord.), Kuncz Aladár emlékezete (Amintirea lui Aladár Kuncz), Cluj, Polis, 2013, , p. 137-159 Nagy, Imola Katalin, Tema marelui război în literaturile ardelene, în The Proceedings of the European Integration – Between Tradition and Modernity Congress, Târgu Mureș, Editura Universității "Petru Maior", vol. IV, 2011, p. 41-52, (accesat la 7 iunie 2026) Pomogáts, Béla, A megőrzött humánum. Kuncz Aladár: A fekete kolostor (Umanitatea păstrată. Aladár Kuncz, Mănăstirea neagră), în Pomogáts, Béla, Kisebbség és humánum. Műértelmezések az erdélyi magyar irodalomból (Minoritate și umanitate. Analize din literatura maghiară transilvăneană), Budapesta, Tankönyvkiadó, 1989, p. 46–83, Pomogáts, Béla, Kuncz Aladár, Cluj–București, Kriterion, 2001, Pomogáts, Béla, Kuncz Aladár (1886–1931), în Helikon, anul XIX, nr. 11, 2008 (accesat la 7 iunie 2026) Sőni, Pál, Kuncz Aladár, în Romániai magyar irodalmi lexikon. Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés (Lexiconul literar maghiar din România. Beletristică, publicistică, literatură științifică, cultură), vol. II: G-Ke, București, Editura Kriterion, 1991 (accesat la 7 iunie 2026) Sőtér, István, Kuncz Aladár, în Sőtér, István (coord.), A magyar irodalom története (Istoria literaturii maghiare), vol. VI, Budapesta, Akadémiai, 1964-1966, p. 948-950, (accesat la 7 iunie 2026)

Vezi și Mănăstirea neagră

Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Nașteri pe 31 decembrie Categorie:Decese în 1931 Categorie:Decese pe 24 iunie Categorie:Romancieri maghiari Categorie:Scriitori maghiari Categorie:Arădeni