Georges Blond, pe numele real Jean-Marie Hoedick (), a fost un scriitor francez, născut la Marsilia și decedat la Paris. Autor prolific, a scris mai ales lucrări de istorie, dar a abordat și alte domenii, inclusiv literatura de ficțiune. Blond a fost implicat și în activități politice de extremă dreaptă.
Biografie Provenit dintr-o familie de marinari, Georges Blond a fost la început căpitan în marina comercială.. De formație inginer naval, el s-a remarcat inițial și ca susținător al ideilor lui Alexis Carrel. Într-o recenzie a volumului L'Homme, cet inconnu, publicată în revista Le Petit Dauphinois, Blond afirma că autorul se număra printre puținii scriitori capabili să modifice în mod real felul în care oamenii se înțelegeau pe ei înșiși.Andrés Horacio Reggiani, God's Eugenicist: Alexis Carrel and the Sociobiology of Decline, Berghahn Books, 2007, p. 77
La mijlocul anilor 1930, Blond a devenit cunoscut ca simpatizant al fascismului.Michel Surya, Georges Bataille: An Intellectual Biography, Verso, 2002, p. 223 În aceeași perioadă, a colaborat la ziarul de extremă dreapta Candide și a publicat frecvent în L'Insurgé, revistă literară destinată autorilor de extremă dreaptă, editată la sfârșitul anilor 1930 de Thierry Maulnier.Surya, Georges Bataille, p. 314 Ulterior, s-a numărat printre animatorii Comité des conférences Rive gauche, asociație pro-nazistă apropiată de Comité France-Allemagne.Michel P. Schmitt, « La Chronique de Paris. Un rêve de francité nationale-socialiste », La Revue des revues, n° 50, 2013.
În 1936, a participat, alături de Robert Brasillach și de alte personalități, la prima călătorie a unor intelectuali francezi în Germania nazistă.. A scris, de asemenea, pentru revista Combat, fondată de Jean de Fabrègues și Thierry Maulnier. În 1938, împreună cu François Dauture, jurnalist ca și el la Je suis partout, a tradus Mon combat de Adolf Hitler; volumul a fost publicat de Arthème Fayard sub titlul Ma doctrine. În același an, romanul său Prométhée délivré a fost finalist la premiul Goncourt.
Al Doilea Război Mondial La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Blond s-a înrolat în Marina franceză. În 1940, deși era mobilizat la Brest ca ofițer de marină, și-a continuat colaborarea cu Je suis partout, publicație care și-a întrerupt apariția după numărul din și a reapărut la 7 februarie 1941..
După Bătălia Franței, Blond a fost internat în Regatul Unit. Deja ostil Marii Britanii, el și-a accentuat poziția antibritanică după această experiență, iar după repatriere a publicat, în 1941, volumul L'Angleterre en guerre: Récit d'un marin français. Cartea relata și episodul în care nava sa, Mistral, se afla ancorată la Plymouth, la 22 iunie 1940, precum și lunile care au urmat.Nicholas Atkin, The Forgotten French: Exiles in the British Isles, 1940-44, Manchester University Press, 2003, p. 19.« T'as l'bonjour de Roparz ! » , Contreculture. Din cauza unor asemenea scrieri, Blond s-a numărat printre autorii politici francezi considerați acceptabili de Germania nazistă, iar cărțile sale au continuat să fie publicate în perioada regimului de la Vichy.Michael Curtis, Verdict on Vichy, Phoenix, 2003, p. 239.
În 1942, a participat la al doilea voiaj al scriitorilor francezi în Germania nazistă, împreună cu Pierre Drieu la Rochelle, Jacques Chardonne, André Fraigneau și André Thérive. După această deplasare, a publicat în Petit Parisien articolul „Les Invités de Goethe”, iar în Je suis partout textul „Le Repos de Weimar”.
În cadrul revistei Je suis partout, Blond a fost asociat spre sfârșitul războiului cu o direcție mai moderată, reprezentată de autori precum Robert Brasillach și Henri Poulain. Spre deosebire de linia mai radicală susținută de Pierre-Antoine Cousteau și Lucien Rebatet, acest grup urmărea să reducă accentul pus pe legăturile cu nazismul și să orienteze revista mai mult spre literatură, în contextul în care înfrângerea Germaniei naziste devenea tot mai previzibilă.Alice Yaeger Kaplan, The Collaborator: The Trial and Execution of Robert Brasillach, University of Chicago Press, 2000, p. 52. În vara lui 1943, Blond a părăsit Je suis partout, alături de Robert Brasillach și Henri Poulain, după un conflict cu Charles Lesca. În 1943, a coordonat rubrica „Lettres” a revistei literare La Chronique de Paris.
Activitatea postbelică Legăturile lui Blond cu mediile colaboraționiste i-au afectat reputația în primii ani de după război. Numele său a apărut pe lista neagră a Comitetului Național al Scriitorilor.France Amérique, 12 novembre 1944, — Retronews.Diane Rubenstein, What's Left?: The École Normale Supérieure and The Right, University of Wisconsin Press, 1990, p. 143. În 1949, a fost sancționat cu dégradation nationale pentru implicarea sa în colaboraționism,Nicholas Atkin, The Forgotten French: Exiles in the British Isles, 1940-44, Manchester University Press, 2003, p. 19. iar ulterior a fost amnistiat prin legea din .
În 1946, a publicat două romane polițiste sub pseudonime diferite: L'Ange de la rivière morte, semnat Robert Norrey, și L'Assassin est resté à bord, semnat Jean-Marie Hœdick. Din 1951, a publicat și lucrări consacrate Aliaților, între care Le Débarquement, d'Arromanches à Berlin și L'Agonie de l'Allemagne.
În 1948, s-a aflat printre primii animatori ai Association des amis de Robert Brasillach.. În 1965, Blond s-a numărat printre mai multe figuri ale extremei drepte care și-au asociat numele cu o petiție publicată în La Dépêche du Midi, ziar controlat de René Bousquet, în sprijinul lui François Mitterrand. La acel moment, Mitterrand, deși era un politician declarat de stânga, păstra legături cu Partidul Republican al Libertății, formațiune provenită din Croix-de-Feu.Paul Webster, Petain's Crime, Pan Books, 2001, p. 294.
După război, Blond a redevenit treptat un autor publicat și citit pe scară largă. După o viață marcată de experiența marinăriei, s-a orientat mai ales spre romane istorice și lucrări cu caracter istoric. Printre temele sale recurente s-au numărat Primul Război Mondial, tratat în La Marne (1974), istoria maritimă, abordată în Histoire de la flibuste (1969), și epoca napoleoniană, evocată în La Grande Armée (1979). Volumul său Histoire de la Légion étrangère (1981), dedicat Legiunii Străine Franceze, a atras, de asemenea, atenție și aprecieri.Jean-Denis G. G. Lepage, The French Foreign Legion: An Illustrated History, McFarland, 2007, p. 3.
Premii și distincții Grand prix de littérature de la SGDL (1978)
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor (1987)
Viața personală Georges Blond a fost căsătorit cu Germaine Blond. Aceasta a fost asociată și cu o parte a activității sale editoriale, fiind menționată ca autoare sau colaboratoare la volume precum Histoire pittoresque de notre alimentation, Pétain, 1856-1951, Moi, Laffite, dernier roi des flibustiers și La Beauté et la Gloire: Nelson et Emma Hamilton.
Operă Georges Blond a avut o activitate editorială amplă, incluzând ficțiune, romane istorice și volume de popularizare istorică. Bibliothèque nationale de France îl descrie ca jurnalist, istoric și scriitor, iar Encyclopaedia Britannica îl prezintă drept romancier și istoric.
Anul publicării Titlu original Titlu în română 1935 L'amour n'est qu'un plaisir Dragostea nu este decât o plăcere
Restul... 1936 Journal d'un imprudent Jurnalul unui imprudent 1938 Prométhée délivré Prometeu eliberat 1941 L'Angleterre en guerre: récit d'un marin français Anglia în război: relatarea unui marinar francez 1942 L'Épopée silencieuse: service à la mer, 1939-1940 Epopeea tăcută: serviciu pe mare, 1939–1940 1943 La beauté morte Frumusețea moartă 1946 L'Ange de la rivière morte Îngerul râului mort 1946 L'assassin est resté à bord Asasinul a rămas la bord 1948 Le jour se lève à l'Ouest Ziua se ivește la Apus 1948 Mary Marner Mary Marner 1949 Le Survivant du Pacifique: Histoire du Porte-avions Enterprise Supraviețuitorul din Pacific 1950 Convois vers l'U.R.S.S. Cargouri masacrate 1950 L'île de la déesse Insula zeiței 1951 Le Débarquement: 6 juin 1944 Debarcarea 1951 Les Princes du ciel Prinții cerului 1952 L'Agonie de l'Allemagne 1944-1945 Agonia Reichului 1953 La Grande Aventure des baleines Marea aventură a balenelor 1953 L'Île des phoques Insula focilor 1954 La Vie surprenante des phoques Viața surprinzătoare a focilor 1954 D'Arromanches à Berlin De la Arromanches la Berlin 1955 La Grande Aventure des migrateurs Marea aventură a migratorilor 1956 L'Homme, ce pèlerin Omul, acest pelerin 1956 La Vallée des castors Valea castorilor 1957 J'ai vu vivre l'Amérique: de New York à Hollywood Am văzut America trăind: de la New York la Hollywood 1958 L'Amiral Togo: samouraï de la mer Amiralul Togo: samuraiul mării 1959 La Grande Aventure des éléphants Marea aventură a elefanților 1959 Le Mystère de la "Mary Céleste" Misterul navei „Mary Celeste” 1959 Les Naufragés de Paris Naufragiații Parisului 1960 La Défaite allemande à l'Ouest Înfrângerea germană în Vest 1960 Grands Navigateurs Mari navigatori 1961 Verdun Verdun 1962 La Marne Marna 1963 Bateaux d'aujourd'hui Vapoarele de astăzi 1963 Le Complot contre Hitler Complotul împotriva lui Hitler 1964 La Légion étrangère Istoria legiunii străine 1965 Belles histoires des bêtes Frumoase povești despre animale 1965 Histoire mondiale des guerres Istoria mondială a războaielor 1966 Pétain: Biographie 1856-1951 Pétain: biografie, 1856–1951 1967 Rien n'a pu les abattre Nimic nu i-a putut doborî 1968 Rêver de la France A visa Franța 1969 Histoire de la flibuste Istoria flibusteriei 1970 Les Enragés de Dieu: catholiques et protestants, quatre siècles de fanatisme Furioșii Domnului: catolici și protestanți, patru veacuri de fanatism 1972 La Grande Armée du drapeau noir : les anarchistes à travers le monde Marea armată a drapelului negru: anarhiștii în lume 1972–1977 Les Grandes Aventures des océans Marile aventuri ale oceanelor 1973 Nos amis de la mer et des rivages Prietenii noștri ai mării și ai țărmurilor 1974 Les Seigneurs de la jungle de la savane Stăpânii junglei și ai savanei 1974 La Grande Aventure des océans. La Méditerranée où se joue notre destin Marea aventură a oceanelor. Mediterana, locul unde se joacă destinul nostru 1976 La Beauté et la Gloire : Nelson et Emma Hamilton Glorie și frumusețe: Nelson și Emma Hamilton 1976 Festins de tous les temps : histoire pittoresque de notre alimentation Ospețe din toate timpurile: istorie pitorească a alimentației noastre 1976 Corsaires et Flibustiers Corsari și flibustieri 1978 Julie des Arques Julie des Arques 1979 La Grande Armée, 1804-1815 Marea Armată, 1804–1815 1980 La Petite Fille qui avait perdu son ombre Fetița care își pierduse umbra 1982 Les Châteaux de l'exil Castelele exilului 1983 Les Cent-Jours Cele o sută de zile 1986 Pauline Bonaparte: la nymphomane au cœur fidèle Pauline Bonaparte: nimfomana cu inimă credincioasă 1986 Moi Laffite, dernier roi des flibustiers Eu, Laffite, ultimul rege al flibustierilor 1988 L'Invincible Armada Invincibila Armada Note
Articole conexe
Opere literare inspirate de Al Doilea Război Mondial
Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Decese în 1989 Categorie:Istorici francezi din secolul al XX-lea Categorie:Personal militar francez al celui de-Al Doilea Război Mondial